Cum am sărbătorit 24 ianuarie – continuare

Poezia citită de elev – Apa trece – „Îţi sărut de departe, în noapte, / fruntea de munţi/ Românie/ cu â din a. / Te simt în sânge şi-n vise/ te port neîntrerupt/Românie/ cu â din a. / Adânc în inimă bate/ ceasul tău, ce-o să vină/ Românie/ cu â din a./ Pâine, mânie, osândă, cântec/ totul deodată eşti/ Românie/ cu â din a. / Aşa cum ai fost, vei rămâne: / norul nu schimbă cerul / şi nu te schimbă pe tine/ Românie/ cu â din i.” (Scrisă în Rio de Janeiro, în 1959).
Poezia citită de Ramona Ionescu, muzeograf la Casa Ştefan Baciu – Patria – „Te privesc prin ocheanul întors/al inimii mele, ca de pe un dâmb/oricât ai fi de departe, oricât ai fi/prin lumea de o clipă, ţara mea./Eu te salut. / N-am uitat mirosul livezilor line. / Dar nici mirosul răvăşit al marelui oraş, / Nici pe acela nu l-am uitat, şi uneori în vis/ Strănută în mine o stradă sau alta/ Când se întretaie. / Şi încă văd, ca acum, înaintea mea, / Luna numărând crengile ulmilor, / Pe lungi bulevarde provinciale. / De-a lungul Dunării obosite, / Legând o fundă la şoldul ţării mele. / Prin aceste lumi încremenite, uneori. / Seara ridică în mine, asemeni unui vânt. /Toate frunezele marelui târg, / Toate strigătele oltenilor desculţi, / Dintr-un cartier în altul. / Te păstrez în suflet, ţara mea tristă, / Pământ roditor, încolţit de foame, / Şi nu pot uita, nici în somn, / Că în zile amare tu ai hrănit / Dorul meu de libertate. / Mie numai seara îmi apari, curată, / Printre atâtea stele reci, o caldă stea, / Şi-n noaptea neagră, ca marea ta întinsă, / Adorm cu tine sub pernă, zidind, / Inefabilu-ţi chip, într-o lacrimă pură” (Scrisă în Rio de Janeiro, în 1952).