Cum am sărbătorit 24 ianuarie

Pe 24 ianuarie s-a pecetluit unirea Munteniei cu Moldova prin dubla alegere a prinţului Al. I. Cuza. Românii s-au pus de acord şi au reuşit să aleagă aceeaşi persoană, iar decizia de la Iaşi din 5 ianuarie 1859 a fost urmată de aceeaşi decizie la Bucureşti în 24 ianuarie. Un gest de curaj politic şi inteligenţă diplomatică, respectând condiţia Europei, dar şi voinţa românilor. Atunci au putut să împace şi capra şi varza! Marţi, 24 ianuarie 2012, am primit vizita elevilor membrii ai clubului de literatură de la Casa Ştefan Baciu. Însoţiţi de profesori şi de muzeograful sufletist, Ramona Ionescu, copiii veneau de la Colegiul Tehnic de transport CFR Braşov şi de la Colegiul Tehnic Remus Răduleţ. Curioşi, inteligenţi, sensibili, au fost deschişi să cunoască şi să afle mai multe despre Ştefan Baciu. Anunţată din timp, încă înainte de Crăciun, de această vizită, m-am organizat şi am vrut să le arăt ce comori am la Colecţii Speciale despre Ştefan Baciu. Le-am dat să vadă cele 17 numere diferite din revista „Mele”, revistă editată graţie voinţei imense a poetului şi corespondenţei enorme pe care a întreţinut-o. Au privit, au răsfoit, au citit, s-au uitat la desene şi am discutat, interpretând revista. I-am provocat să descopere trăsături ale suprarealismului în revistă, încercând să învăţăm aplicat despre un curent literar tratat foarte schematic în manualele de şcoală. Au observat rapid, s-au amuzat, revista este foarte ilustrativă, aparte cu adevărat, s-au prins în jocul propus de mine. Au studiat, au dezbătut, au glumit, se porniseră, căpătaseră curaj. Apoi am audiat poeziile recitate chiar de poet pe o casetă audio înregistrată în 1992, un an înainte de moarte, după care am recitat fiecare – bibliotecar, muzeograf şi elev câte o creaţie din Ştefan Baciu. Toate poeziile pulsează de patriotism, un sentiment complet sincer şi nefalsificat în versurile lui Ştefan Baciu. În final, după lecţia petrecută în compania lui Ştefan Baciu, au dorit să vadă Colecţiile Speciale, erau interesaţi. A fost cea mai frumoasă sărbătoare a Unirii Mici, frumos, literar, artistic, cu sufletul lângă un poet talentat şi patriot. Ceva mai potrivit nu se putea! Acum vă transcriu versurile citite de mine în ziua aceea – Cântec de Crăciun 1992 – „În transparenta noapte hawaiiană/sub bolta de explozie stelară/mă-mpunge dorul ca un ac pe geană/ – de multă vreme îngerii plecară./ nu ştiu ce vorbă vine din Carpaţi/ când nostalgia ca un lasso ne încinge/ printre tăceri ce ne despart cântaţi/ şi ecoul parcă a spus: Colinde!”