Atelier de idei – biblioteca publică şi ong-urile

Atelier de idei s-a numit un focus grup organizat cu organizaţiile neguvernamentale pe tema serviciilor de bibliotecă, vineri, 29 aprilie, cu ocazia Săptămânii Naţionale a Bibliotecilor. Am dorit să iniţiem astfel o serie de discuţii şi dezbateri cu reprezentanţii societăţii civile şi ai comunităţii braşovene, să aflăm ce imagine au despre serviciile de bibliotecă şi ce aşteptări de la Biblioteca Judeţeană Braşov. Întrebarea de la care am pornit a fost aceea a percepţiei bibliotecii din perspectiva lor de membru al unui ong. Cu toate că erau foarte ocupate, prinse în acitivităţile Zilelor Braşovului, la târgul de ong-uri, invitatele noastre au făcut efortul şi au participat la dezbaterea noastră, fapt pentru care le mulţumim încă o dată. La prima întrebare lansată, răspunsul a fost că biblioteca este percepută în primul rând prin cărţi, evenimentele găzduite – proiecţii de filme, pe teme ecologice, workshopuri şi târguri. O problemă este faptul că biblioteca nu este identificată cu Casa Baiulescu, nu se ştie că Baiulescu este un spaţiu care aparţine bibliotecii şi locaţia Casa Baiulescu este greu reperabilă în teren. Din perspectiva unei organizaţii neguvernamentale, biblioteca publică braşoveană este înţeleasă ca un spaţiu de găzduire a activităţilor, accesibil şi gratuit, neconvenţional, pus la dispoziţia utilizatorilor. De asemenea, sunt apreciate iniţiativele organizării de târguri şi de expoziţii pe teme de actualitate. Cât priveşte serviciile de bibliotecă pe care le putem oferi ong-urilor, ar fi binevenită o platformă legislativă, mai ales legislaţia muncii şi intermedierea accesului la instituţii publice. Evident, serviciile ar trebui să fie diferite în funcţie de tipul şi preocupările ong-urilor. Invitatele noastre au sugerat că ar fi binevenit să punem pe pagina de internet a bibliotecii o ofertă de servicii pentru ong-uri. S-a discutat şi despre nevoile ong-urilor şi dificultăţile cu care se confruntă – spaţiu, oameni, bani, insistându-se pe ideea de voluntariat pe termen lung, pe membrii angajaţi, implicaţi, care odată formaţi şi instruiţi, se poate conta pe ei de către organizaţie. O nevoie esenţială a ong-urilor este aceea de instruire, domeniu în care se poate colabora cu biblioteca publică, fiecare partener punând la dispoziţia resursele şi capacităţile profesionale, putând genera utile schimburi de experienţă. În sfârşit, s-a pus în evidenţă necesitatea şi obligaţia morală de a recunoaşte mereu contribuţia partenerului, într-o relaţie echitabilă. Pe scurt, dialogul deschis a fost util pentru noi, bibliotecarele care am dorit să arătăm că biblioteca publică reprezintă şi o resursă, la care se poate apela. Dorim să lansăm un chestionar cu câteva întrebări căte mai multe ong-uri pentru a putea concepe servicii de bibliotecă pornind de la nevoile lor. În plus, vrem să facem focus grupuri şi cu alte categorii de public, căci ni se pare benefică o discuţie de asemenea gen.