Când privim în sus…

Deunăzi, obligată să aştept în hol pe cineva la Casa Baiulescu, am ridicat privirea să văd pereţii. Deşi ştiam că edificiul este vechi şi are stilul arhitectonic aparte, abia atunci am avut răgazul să observ pe îndelete ornamentaţia pereţilor şi a uşilor. Şi să constat din nou ce se poate vedea când priveşti în sus. De atunci am remarcat şi alte curbe, unghiuri, colţuri şi pereţi ai clădirii, ba chiar şi narcisele albe sălbatice, o raritate, cultivate de personalul nostru de întreţinere într-un triunghi de pământ din spatele bibliotecii, alături de lăcrămioare şi stânjenei.