„Cele mai tâmpite momente”, de Mircea Daneliuc, este prima recomandare de lectură pe care o face Vlad Babei, voluntarul nostru pentru lectură. Vă invităm să citiți mai jos textul de prezentare și împreună cu tânărul nostru voluntar să citiți un volum de proză scurtă al unui cineast.
Cine-l cunoaște pe Mircea Daneliuc doar în calitate de cineast – autor al unor filme subversive de referință pentru cinematografia românească de dinainte de 1989, precum Probă de microfon, Croaziera sau Glissando, ca să amintesc numai câteva titluri din filmografia sa impozantă – va avea surpriza, parcurgând volumul de „proză mai mult sau mai puțin scurtă”, publicat în 2018 la editura Polirom, să îl descopere pe acesta și în ipostaza de scriitor de-o remarcabilă virtuozitate stilistică, stăpânind cuvântul cu aceeași măiestrie și rigoare pe care le-a demonstrat, în trecut, în spatele aparatului de filmat. Opera literară a lui Mircea Daneliuc însumează, pe lângă proză scurtă, romane și piese de teatru, toate acestea reliefând o voce inconfundabilă în peisajul literaturii contemporane, o voce incomodă, caustică, biciuitoare, atentă să semnaleze și să sancționeze tăios mitocănia, fariseismul, pervertirea și tâmpenia din toate straturile sociale. Acestei voci i se adaugă o privire lucidă, pătrunzătoare, care radiografiază țesuturile bolnave ale societății românești și, totodată, care penetrează până în tenebrele universurilor noastre intime, cu toate spaimele și frustrările ce le caracterizează.
Astfel procedează și în acest volum de proză scurtă, care adună laolaltă cinci schițe și o proză mai amplă, volum ce poate funcționa – pentru cei nefamiliarizați cu literatura lui Mircea Daneliuc – ca o bună introducere în opera sa. Fie că descrie tribulațiile unui cuplu de pensionari ce, impulsionați de îndeletnicirile fiului lor (arestat pentru întreținerea unei plantații de marijuana în propriul lor apartament), caută să pornească ei înșiși o astfel de afacere profitabilă, sau că relatează eforturile donquijotești ale unui septuagenar bucureștean întreprinse în scopul identificării și neutralizării miasmei pestilențiale – de amploarea unei plăgi biblice – ce ia cu asalt Bucureștiul, Mircea Daneliuc alternează cu dezinvoltură între ironic și grotesc, comic și tragic. Adoptând metoda monologului interior, autorul ne dă senzația că personajele sale nu pot ascunde nimic față de cititor, iar ceea ce frapează la confesiunile lor este tocmai impetuozitatea cu care se dezlănțuie în mărturisiri de o sinceritate stingheritoare, fulminantă, isterică, confesiuni ce uneori continuă chiar și atunci când personajele se află în spațiul liminal dintre viață și moarte sau chiar când depășesc acest prag, așa cum se întâmplă în prozele Boabele unei păstăi sau Pe întuneric, cu ochii la ceas. O lectură deloc facilă, cartea lui Mircea Daneliuc merită însă citită pentru că reușește să ne pună față în față cu nevrozele și neliniștile noastre cotidiene, spre a le subjuga, diseca și, în fine, exorciza.
A recomandat Vlad Babei.
Iar Biblioteca vă urează Spor la citit!