Recomandarea de săptămâna aceasta este volumul de reportaje al lui F. Brunea-Fox, intitulat „Reportajele mele: 1927-1938”, apărut inițial în 1979 și reeditat anul trecut la editura Polirom. Acesta poate fi împrumutat de la Biblioteca județeana „George Barițiu” din Brașov, fiind disponibil la sediul central și la filialele 2 și 5.
Cu foarte puține excepții, reportajele și anchetele jurnalistice realizate în prezent au ajuns să fie percepute mai degrabă în sens negativ; lipsa de profesionalism, superficialitatea, propagarea de informații false sau eronate, absența unui veritabil interes față de subiectul abordat și predominarea limbajului tern, fără o încărcătură stilistică antrenantă reprezintă mai curând norma decât excepția. Bineînțeles, acest declin al jurnalismului nu trebuie pus doar pe seama reporterului; finanțarea deficitară și problemele care există la nivel instituțional fiind câteva dintre adevăratele cauze ale acestei situații. F. Brunea-Fox (pe numele său real Filip Brauner) și-a desfășurat activitatea profesională într-o perioadă în care jurnalismul se bucura de un foarte mare prestigiu și în care majoritatea celor care îl practicau vedeau în acesta un instrument capabil să genereze transformări pe plan social.
O întrebare care s-ar putea pune (în mod just, de altfel) ar fi: ce relevanță mai are astăzi o colecție de reportaje scrise în interbelic? Întrucât reportajul are prin natura sa un caracter perisabil, se adresează prezentului imediat, consemnează fapte cotidiene care sunt îngropate rapid de iureșul timpului, ne mai poate vorbi oare un reportaj scris cu decenii în urmă? Textele lui Brunea-Fox ne demonstrează că da: reportajele sale nu doar că se citesc cu același viu interes, mirare și consternare și astăzi, ba chiar ne arată că foarte puține lucruri s-au schimbat cu adevărat de atunci și până acum. De altfel, autorul însuși pleda pentru reconfigurarea statutului reportajului, condamnat de la începuturi să aibă o identitate echivocă, considerând că acesta ar trebui mai degrabă asimilat memorialisticii, deoarece reporterul e mai „memorialist decât memorialiștii-sadea”, aflat într-o stare de vigilență permanentă ce nu permite nicio clipă de răgaz în surprinderea întâmplărilor „încă năclăite de vâscozitățile nașterii” (p. 7).
Având în spate experiența activării în cadrul avangardei interbelice, scriind texte de factură constructivistă și mai apoi integralistă, Brunea-Fox preia ceva din spiritul contestatar, din violența expresivă și din imaginarul izbitor ale acestor mișcări, oferind mereu prin reportajele sale un spectacol grotesc, dement, terifiant și totodată încărcat de compasiune, dar niciodată patetic al vieții de la marginile societății sau chiar din putregaiul inimii orașului. „Senzaționalul” (cuvânt depreciativ, asociat în mod eronat cu Brunea-Fox, după cum remarcă și soția sa în postfața volumului) reportajelor sale nu are nimic de-a face cu goana reporterului însetat de cancan și scandaluri mărunte; în textele sale, „senzaționalul” este furnizat de materia brută, necosmetizată a realității: tragicomedia caragialescă din culisele alegerilor electorale, drama tulburătoare a leproșilor de la lazaretul din Lărgeanca, sărăcia lucie a locuitorilor insulei Ada Kaleh, aflați la mila unui afacerist corupt, Ali Kadri, care se lăfăie în excese pantagruelice, situația deplorabilă a spitalelor românești, cerșetoria instituționalizată de pe străzile Bucureștiului sunt doar câteva dintre subiectele abordate de acest lucid observator al vieții de zi cu zi.
Pe scurt, volumul lui F. Brunea-Fox reprezintă o infuzie remarcabilă de critică socială percutantă, vitriol pamfletar, neobosit spirit investigativ și luciditate dezarmantă, totul redat într-un strălucit limbaj literar ce poate rivaliza oricând cu cei mai de seamă mânuitori ai condeiului de aici și de aiurea. Nimic nu-i scapă privirii iscoditoare a lui Brunea-Fox, acest reporter-poet al perifericului și voce pentru cei mai puțini norocoși (săraci, bolnavi, cerșetori, prostituate, victime ale înșelăciunilor și furtișagurilor, în genere toți cei umiliți și obidiți), ajunși bătaia de joc a unui sistem din cale afară de putred. O colecție de reportaje ce servește drept instantaneu incomod al unei epoci adesea idealizate pe nedrept, în care cititorul de azi va regăsi numeroase paralele stingheritoare cu prezentul.