Născut în 5 iunie 1871 la Botoşani, Nicolae Iorga a fost o personalitate polivalentă, cu meritele şi scăderile sale: istoric, critic literar, dramaturg, poet, jurnalist, memorialist, parlamentar şi ministru, profesor universitar, academician, dar şi militant antisemit până în anii ’30. Cu o formaţie enciclopedică şi o mare putere de muncă, a avut o viziune şi o intuiţie profunde bazate pe cunoaşterea izvoarelor istorice şi a istoriei universale şi a românilor, sesizând tendinţele, deschizând teme de cercetare, formulând judecăţi de valoare pertinente şi concluzive. În România şi în lume este cunoscut şi recunoscut ca medievist, bizantinolog, slavist, istoric de artă şi filosof al istoriei. Cu o activitate ştiinţifică prolifică, Iorga a scris 1003 volume, 12755 de articole şi studii, 4963 de recenzii, acestea culminând cu sinteza ISTORIA ROMÂNIEI în 10 volume. Este fondatorul CONGRESULUI INTERNAŢIONAL DE STUDII BIZANTINE şi INSTITUTULUI DE STUDII SUD-EST EUROPENE. Prin ziarele sale, „Floarea darurilor” şi „Neamul românesc”, a popularizat istoria şi a susţinut ideile şi cultura naţională, iar la Vălenii de Munte, în propria casă, a deschis o Academie de vară unde ţinea cursurilor studenţilor, învăţătorilor, preoţilor ş.a., stimulându-i să cerceceteze istoria locală. A fost asasinat de legionari la 27 noiembrie 1940, la Strejnic, judeţul Prahova.
La 150 de ani de la naşterea sa, o microexpoziţie aniversară de carte a fost organizată de colega noastră Ioana Popa Răduţoiu de la Secţia de împrumut la domiciliu.