În anul 2022 celebrăm 170 de ani de la nașterea dramaturgului român ce a rămas un simbol și reper pentru generațiile de cititori și spectatori, precum și trecerea a 110 ani de la stingerea sa din viață.
Cu acest prilej, colegul nostru Iulian Cătălui a organizat o expoziție de carte, selectând lucrări reprezentative din opera sa, pentru toate genurile frecventate și tipurile de scrieri pe care le-a creat, precum și volume de critică și exegeză a activității sale, alături de o succintă prezentare a sa:
Născut în data de 1/13 februarie 1852 la Haimanale, județul Prahova, în Muntenia pe atunci, devenită România după 1859 şi decedat pe 9 iunie 1912, la Berlin, în Imperiul German, Ion Luca Caragiale a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic şi ziarist român. Criticul George Călinescu îl considera a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai importanţi scriitori români. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române. Caragiale s-a bucurat de recunoaşterea operei sale pe perioada vieţii sale, însă a fost şi criticat şi desconsiderat.
După moartea sa, a început să fie recunoscut pentru importanţa sa în dramaturgia românească. Piesele sale au fost jucate şi au devenit relevante în perioada regimului comunist. În 1982, regizorul Lucian Pintilie a început filmarea peliculei „De ce trag clopotele, Mitică?”, inspirat din piesa D-ale carnavalului, care a fost interzisă de comunişti în faza în care nu i se definitivase montajul, din pricina trimiterilor sarcastice voalate la adresa sistemului de atunci.
Începutul activităţii jurnalistice a lui Caragiale poate fi datat, cu probabilitate, în luna octombrie 1873, la ziarul Telegraful, din Bucureşti, unde ar fi publicat rubrica de anecdote intitulată Curiozităţi. Apropierea de ziaristică este confirmată, cu certitudine, odată cu colaborarea la revista Ghimpele, unde şi-ar fi semnat unele dintre cronici cu pseudonimele: Car şi Policar, în care sunt vizibile “vioiciunea şi verva de bună calitate”. Numele întreg îi apare la publicarea de la 1 octombrie 1874 a poemului “Versuri” în Revista contemporană. Între anii 1878 şi 1881 a colaborat la Timpul, alături de Eminescu, Ronetti-Roman şi Slavici.
La 1 februarie 1880, revista Convorbiri literare a publicat comedia într-un act Conu Leonida faţă cu reacţiunea. Tot în 1878 a început să frecventeze şedinţele bucureştene ale Junimii, la Titu Maiorescu şi să citească din scrierile sale, astfel, la Iaşi, a lecturat O noapte furtunoasă într-una din şedinţele de la Junimea. În 6 octombrie, însoţit de Maiorescu, a citit la aniversarea Junimii, la Iaşi, O scrisoare pierdută, iar la 13 noiembrie, în prezenţa Reginei Elisabeta a României, premiera piesei s-a bucurat de un “succes extraordinar”. Prin modul de a scrie şi prin diversitatea preocupărilor, articolele politice ale lui Caragiale au devenit sinteze satirice concentrate.
Opera lui Ion Luca Caragiale cuprinde teatru (opt comedii şi o dramă), nuvele şi povestiri, momente şi schiţe, publicistică, parodii, poezii. Operele sale, în special comediile sunt exemple excelente ale realismului critic românesc. Volumele sunt următoarele: „Schiţe (Traduceri şi originale)”, 1897; „Momente”, 1901; „1907, din primăvară până-n toamnă. Cîteva note”, 1907; „Novele, povestiri”, 1908; „Teatru. Opere complecte”, 1908; „Momente, schiţe, amintiri”, 1908 şi „Schiţe noue”, 1910.
Pornind de la constatarea că tipurile şi situaţiile din comediile lui Caragiale erau inspirate din realitatea socială a timpului, criticul Titu Maiorescu atrăgea atenţia că artistul recrea realitatea dintr-o perspectivă ideal-artistică, fără nicio preocupare practică, în sensul că el generaliza. Pe de altă parte, I. Constantinescu afirma: „Teatrul lui Caragiale este nonpsihologic, nu ca o carenţă a artei dramaturgului: stilul popular şi grotesc al comediei sale este prin el însuşi antipsihologic. (…) În cazul celor mai importante figuri comice, Caragiale păstrează foarte puţin din structura tipului tradiţional. Prin distrugerea unităţii personajului şi a umanităţii lui, prin creaţia omului dezorientat în afara vieţii morale, cu comportament discontinuu, o omului fără calităţi, dramaturgul român este unul dintre creatorii structurii eroului farsei moderne”.
Mereu ne întoarcem la piesele de teatru ale lui Caragiale, mereu ne relaxăm citind schițele sale, zâmbind jovial sau amar, întotdeauna având o reacție. Este cea mai mare moștenire lăsată și firesc este ca gestul nostru de lectură și relectură să îi cinstească memoria și scrisul.
Un răspuns la “Ion L. Caragiale – dublă aniversare în 2022”
… [Trackback]
[…] Find More on to that Topic: blog.bjbv.ro/?p=5855 […]