James Augustine Aloysius Joyce s-a născut la 2 februarie 1882 la Dublin, în Irlanda. A urmat studiile primare şi liceale la un colegiu iezuit din Conglowes Wood, unde a dobândit bazele culturii sale clasice. În 1898 devine student al Universităţii din Dublin, unde scrie pamfletul The Day of Rabblement (Ziua gloatei zgomotoase), îndreptat împotriva lui W. B. Yeats şi a teatrului irlandez.
În 1902 începe să studieze medicina la Paris, dar după un an de
privaţiuni, se întoarce acasă, unde mama lui era pe moarte. În 1904 pleacă din nou din ţară împreună cu Nora Barnacle, cea care îi va deveni soţie în anul 1931. În profund dezacord cu familia, cu biserica catolică, nemlţumit de atmosfera din ţară, Joyce ia calea exilului. Locuieşte perioade îndelungate la Trieste, unde predă limba engleză, şi la Roma, unde lucrează ca funcţionar de
bancă.
În 1914 publică, după aproape zece ani de luptă cu editorii, care
considerau textele prea îndrăzneţe, volumul de nuvele Dubliners (Oameni din Dublin). În 1915, din cauza intrării Italiei în Primul Război Mondial, Joyce se mută la Paris. În această perioadă apar, în 1916, romanul Portret al artistului la
tinereţe şi, în 1918, piesa Exilaţi. În 1922 vede lumina tiparului monumentalul roman Ulise. În 1923 începe să lucreze la cea de-a doua sa operă majoră, Finnegans Wake (Veghea lui Finnegan), lucrare editată în 1939.
După o viaţă chinuită şi aproape orb, Joyce se stinge din viaţă la 13 ianuarie 1941, la Zürich, lăsând în urmă o operă definitorie pentru literatura modernă.
Microexpoziţia aniversară de la Secţia de împrumut a fost organizată de colega noastră Valentina Mihăilă şi cuprinde lucrările sale, precum şi cărţi recente despre autor. Este o invitaţie la (re)lectură, de a descoperi un scriitor marcant.