Din istoria Zizinului

Biblioteca Judeţeană Braşov are o colaborare de durată cu doamna Ruxandra Corina Dumitrescu din Zizin. Făcând naveta, vine adesea în Braşov la bibliotecă pentru lecturi, cărţi, documente, corespondenţă, împrumut interbibliotecar. Cadru didactic pensionat, doamna Andra este energică şi dinamică, visând şi construind mereu, întotdeauna în mişcare, plină de ambiţie. Astfel, a început să lucreze cu romii din Zizin, i-a adunat, i-a învăţat pe copii şi adolescenţi cântece şi dansuri, a întemeiat o formaţie cu care a câştigat mai multe concursuri. Apoi a contribuit la amenajarea Căsuţei amintirilor, un spaţiu muzeal viu despre Zizin, reflectat de documentele strânse de la locuitori. Curioasă, punând întrebări, este o persoană interesată de locul unde trăieşte. Începând să se documenteze despre Zizin, cu gândul să scrie monografia satului, a descoperit oameni, locuri, amintiri şi astăzi ne spune povestea Halei. Să îi dăm cuvântul deci, cu mulţumiri pentru că ne-a încredinţat cele scrise, care au apărut recent şi în revista „Vatra veche”.

Hala, fiica din România a pictorului Tadeusz Ajdukiewicz

Aceasta este povestea Halei Ajdukievicz, așa cum am descoperit-o de-a lungul celor doi ani în care am cercetat viața acestei poloneze deosebite, al cărei destin a fost legat de România, în special de satul Zizin unde locuiesc și eu. Am pornit de la un zvon care circula în mica noastră comunitate despre o misterioasă „Prințesă Hala” și am ajuns la o saga palpitantă, cu scene efervescente, dureroase sau fericite, povești de amor, trădări și răzbunări, trăite în monarhia și apoi, în dictatura comunistă din România.

Din Cracovia, în București

Pitorescul sat Zizin, aflat la 12 km de orasul Brasov, a devenit foarte cunoscut încă din anul 1842 ca staţiune balneoclimaterică, bogată în izvoare de apă minerală cu proprietăţi curative comparabile cu cele mai căutate staţiuni din Austria acelor vremuri. Avem în sat un mic muzeu numit „Căsuţa Amintirilor”, unde sunt expuse şi câteva fotografii din care zâmbeşte o frumoasă doamnă cu nume rămas necunoscut până de curând.

Încercând să găsesc identitatea acestei femei cu aer nobil, am cercetat arhive şi am discutat cu mulţi oameni, de la şefi de instituții publice, la oameni simpli din sat.

Am aflat că Hala s-a născut în 20 mai 1884, în Cracovia, iar numele ei înregistrat în certificatul de naştere este Halina Anna Carolina Ajdukiewicz. Tatăl ei a fost faimosul pictor polonez Tadeusz Ajdukiewicz, iar mama, Salomeea, s-a născut Kirchmajer.

O copilă la curtea regelui

În anul 1897, Tadeusz Ajdukiewicz a devenit pictorul oficial al Regelui Carol I al României, foarte apropiat familiei regale şi binecunoscut în mediul aristocratic. Familia Ajdukievicz a locuit în Bucureşti, într-o vilă lângă Palatul Cotroceni, reşedinţa regală.

În anul 1904, adolescenta Hala a jucat în piesa de teatru, cu scop caritabil, „Domniţa din vis”, de Alexandru Davila, alături de cele mai cunoscute personaje aristocratice din anturajul regal. Rolul principal a fost interpretat de însăşi Principesa Maria, viitoare Regină a României.

Părinţii Halei s-au îngrijit să îi dea o educaţie aleasă şi văzând evidenta înclinaţie a acesteia pentru desen şi pictură, au îndrumat-o spre şcolile de artă din Bucureşti, Paris şi Viena. Hala a moştenit talentul tatălui şi după terminarea studiilor, a pictat multe tablouri, dar prea puţine dintre lucrările ei s-au pâstrat.

După moartea mamei din anul 1914, Hala şi-a pierdut tatăl, în anul 1916, aflat pe front.

Două căsătorii și-o pensiune

Hala, care a continuat să trăiască în România, s-a căsătorit cu Dumitru Vlădoianu, descendent al unei vechi familii domneşti – familia Ghica. Acesta deţinea proprietăţi în satul Zizin, iar Hala s-a îndrăgostit de acest sătuc. Bătrânii care işi amintesc de ea îi spuneau “Prinţesa Hala”. Tot ei povestesc că era foarte frumoasă, sociabilă, iubea copiii şi animalele. Împreună cu prietenele ei îmbrăcate “ca la oraş”, ascunzându-se de soarele verii sub umbreluţe, mergeau la plimbare pe dealurile care înconjoară satul. Uneori Hala avea cu ea şevaletul său, cum spun cei ce au cunoscut-o, „purta pe umăr un lemn”.

In anul 1927, Hala a divorţat de Dumitru Vlădoianu şi, în acelaşi an s-a căsătorit cu doctorul Tompa Nicolae, rămânând în satul pe care l-a îndrăgit. A cumpărat un teren, pe care a amenajat cea mai mare pensiune pentru turiştii veniţi în Zizin la tratament: Pensiunea Tompa. Alaturi de soţul ei, a dus o viaţă liniştită, lipsită de griji materiale. Verile erau rezervate “musafirilor aleşi: aristocraţi înalţi, oameni de cultură şi pictori” din Bucureşti, cazaţi la Pensiunea Tompa.

Castelul Bran, ultimul popas

După Al Doilea Război Mondial, Hala a vândut pensiunea din Zizin şi şi-a urmat soţul în oraşul Sf. Gheorghe. În anul 1958, a aflat că soţul ei are cancer. Neavând copii, care ar fi putut s-o ajute, a apelat la nepoata ei, care îi era şi cea mai bună prietenă, Elisabeta Tomazoglu (Zetta), care a venit din Bucureşti să-i dea o mână de ajutor. La puţin timp după sosirea Zettei, doctorul Tompa a murit.

Dar Hala nu a rămas singură! Împreună cu Zetta s-a mutat în Bran, localitatea în care se află Castelul Bran, celebru mai ales pentru asocierea improprie cu Contele Dracula. Acolo, au dus o existenţă modestă, în anonimat, ferindu-se de curioşi, într-o căsuță înconjurată de flori şi păzită de un câine credincios.

În anul 1967, Hala s-a stins din viaţă în braţele Zettei. Buna sa prietenă i-a îndeplinit ultima dorinţă: a înhumat-o pe Hala in Zizin, locul pe care l-a iubit şi unde a fost iubită!

Deşi până acum Hala Ajdukiewicz a fost o persoană a cărei viaţă a fost învăluită în mister, va rămâne un punct de referinţă în cultura poloneză şi română, pentru că s-a născut în Polonia şi pentru că a trăit, a pictat, a fost iubită şi a iubit, in România.

Andra Dumitrescu (Zizin)

Albumul de fotografii este accesibil online la legătura de mai jos:

HalaZizin