COJAN, GrigoreN. (născut 5 februarie 1917, București – mort 25 iunie 2005, Brașov), scriitor. (M. Călin, A. Mihu, A. Mihuand, ş.a.). Părinţii săi erau din Bran. După cursurile şcolii primare, urmate în comuna Bran-Centru între 1923-1927, devine elev al Liceului „Dr. Ioan Meşotă” din Brașov între anii 1927-1934. Se înscrie apoi la Facultatea de Litere şi Filosofie din București (1934-1938), luându-şi licenţa în 1938 în specialitatea istorie, cu distincţia „Cum Laudae”. După terminarea facultăţii, între 1938-1939, urmează Şcoala de ofiţeri de rezervă de la Bacău, integrată stagiului militar. Repartizat la Regimentul 38 Infanterie-Brăila, acţionează pe „zonă” până în anul 1941, când este trimis pe front. A participat la luptele de la Nistru-Dalnik-Odessa, Crimeea, Kuban, Caucaz-Novorosiisk. Pentru faptele sale de vitejie a fost decorat cu: Ordinul „Mihai Viteazul”, „Crucea de Fier” (germană), „Coroana României”, precum şi cu alte decoraţii şi medalii, confiscate de Securitatea română după 1949. După întoarcerea din război, între 1946-1947 a fost redactor şi redactor-şef la ziarul Drum Nou, iar în 1948 director al Căminelor Culturale din județul Brașov. Între 1948-1949 funcţionează ca profesor universitar la Institutul de Silvicultură din Brașov. Victimă a represiunii regimului comunist abia instaurat, Grigore Cojan este obligat să părăsească acest post, evitând astfel condamnarea la închisoare. În 1949 se angajează la Uzina Tractorul (I.A.R.) din Brașov mai întâi ca ajutor de strungar la secţia Motor, apoi muncitor necalificat în secţia Turnătorie a aceleiaşi întreprinderi. După absolvirea Şcolii de Strungari, urmată în cadrul uzinei între 1949-1950, este angajat strungar la secţia Şasiu. Treptat, este promovat ca tehnician, planificator–şef la Serviciul Planificare şi apoi inginer dispecer. A ieşit la pensie ca şef de birou plan-dispeceri la secţia Sculărie. Încă de tânăr manifestă înclinaţii literare, debutând în 1937 cu epigrame, publicate în revista Vremea din București. În martie 1943, revista Armata îi publică un Jurnal de război, care relata despre luptele de la Iujnaia Ozareika din februarie 1943 (lângă Novorosiisk). Din 1946 şi până în 2000, Grigore Cojan a colaborat la numeroase publicaţii cu articole, reportaje, proze, poezii şi biografii ale unor personalităţi braşovene. Începând cu anul 1956, când îşi ia examenul de traducător în cadrul Academiei Române, publică şi traduceri din lirica universală. Astfel, a tradus din S. Esenin, Al. Puşkin, Nekrasov, M. Isakovski, Simonov, Marşak, Rabindranat Tagore, Go-Mo-Jo, Em. Verhaeren, Ch. Baudelaire ş.a. La acestea s-au adăugat traduceri din scriitorii ardeleni de origine germană: Adolf Meschendörfer*, Georg Scherg*, Werner Bossert, Hans Schuller* şi din scriitorii români de origine maghiară: Ady Endre, Illi Ferenc ş.a. A colaborat la realizarea paginilor literare din ziarele Drum Nou, Tractorul, Steagul Roşu, Munca, Scânteia Tineretului, Gazeta de Transilvania, Mesager, Alternativa, Bună Ziua Brașov, Transilvania Expres, Oastea şi Ţara etc. Este şi autorul a numeroase articole apărute în revistele Luceafărul de ziuă, Astra, Brașovul Literar și Artistic, Romțnia Literară, Luceafărul, Steaua, Tribuna ş.a. Lucrări ale sale au fost traduse în săptămânalul german braşovean, în culegerea Zeitgenessische Blätter, dar şi în săptămânalul maghiar Brassoi Lapok. Din 19 ianuarie 1948 a fost membru al Uniunii sindicatelor de artişti, scriitori, ziarişti din România. Începând cu 1949 a făcut parte din Cercul Literar „Tractorul”, din 1957 a fost membru al colegiului de redacţie, iar din 1964 secretarul acestuia. Pentru activitatea literară remarcabilă desfăşurată sub îndrumarea lui Grigore Cojan, Cercul Literar „Tractorul”, a obţinut Premiul I pe ţară dintre Cercurile Literare Uzinale. Are şi meritul de a promova tinerii poeţi ca Al. Brad, Ion Stanciu ş.a., deveniţi membrii ai Uniunii Scriitorilor. Versurile sale i-au inspirat pe compozitorii G. Melinte, Andriessei şi Al. Gherase. Grupaje din poeziile scrise au fost incluse în diverse almanahuri sau culegeri regionale: Sentiment de Constructor (1960), Pagini Contemporane (1961-1965), Tinereţe (1964), Jubileu (1966), Laudă Patriei (1966), Cânt de bucurie (1967). Activează în Cenaclul Literar al Filialei Scriitorilor din Brașov, din februarie 1990 devenind membru al Uniunii Scriitorilor din Romînia. Pentru activitatea sa literară, Grigore Cojan a fost distins în 1981 pentru romanul Ninge peste amintiri cu Premiul I pe județul Brașov. Obţine şi Premiul I pentru lucrarea susţinută la primul simpozion naţional „Istoria tractorului românesc”. În 1993 devine Cetăţean de Onoare al Brașovului. A fost remarcat de Nicolae Ciobanu încă de la apariţia primului său volum de versuri, Lujer de fum. Potrivit aceluiaşi, „Grigore Cojan vădeşte o orgolioasă pedanterie meşteşugărească în pastele elegiace de căutată şi totuşi plauzibilă distincţie, ce poartă pecetea lucrului migălos, a preferinţei pentru metafora aleasă… Adevăratul filon de simţire poetică la acest autor îl descoperim într-o serie de poeme în care virtuozitatea expresiei se pune în slujba unei sensibilităţi de poet neotradiţionalist şi de elevate pasteluri elegiace, discret erotizate”. Referindu-se la aceeaşi lucrare, Laurenţiu Ulici aprecia că „poetul e un colorist delicat, ezitând între pastel şi crochiu, epuizând spectrul, întotdeauna sentimental, chiar şi atunci când voluptatea prozodică trece pe primul plan. Rafinamentul fonologic ascunde, totuşi, o opţiune de stil, dacă nu chiar de program… Abundă nostalgii de mic romantism, cărora însă percepţia picturală le dă un aspect senin şi luminos”. Aceasta se poate observa în primul său roman, Ninge peste amintiri, chiar dacă „lasă impresia unei experienţe scriitoriceşti şi de viaţă irepetabile… reconstituind cu precizie şi emoţie participativă o adevărată cronică de uzină…” (Cornel Moraru). Aceeaşi cronică de uzină este continuată în romanul Miezul de foc, apreciat la acea vreme ca un roman politic, în care autorul evoca obiectiv şi autobiografic perioada anilor 1949-1955. Grigore Cojan întregeşte biografia uzinei braşovene în romanul Zile fierbinţi, prin care „ne antrenează într-o veritabilă dispută despre angajarea politică, omenie şi competenţă” (Ermil Rădulescu). „Ne aflăm în faţa unui cronicar sedus de fresca socială amplă, reconstitutivă de epoci palpitante, în fierbere şi prefacere; zugrăvirea mediilor, ca şi portretistica sunt aci vii, întâmplările verosimile definesc în chip consistent un capitol de istorie” (A.I. Brumaru). Acest ultim roman care se evidenţiază printr-o eterogenie de mijloace stilistice, dezvăluie faptul că Grigore Cojan stăpâneşte „mijloacele şi structurile esenţiale ale prozei” (V. Taşcu). Eroii cărţilor sale, înregimentaţi unui sistem sufocant, unde aspiraţia este un păcat, dedublarea mod de a rezista, sunt dintre cei care niciodată nu se lasă frânţi (Comşia Liviu). Autorul poate fi considerat un adevărat „explorator” în tematica aleasă, căci până la acea dată a fost singurul romancier interesat să prezinte viaţa unei uzine (Ermil Rădulescu). Revenind la poezie prin volumul Frigurosul păun, Grigore Cojan se relevă ca martor sensibil al transformărilor şi zbuciumului unei lumi pe care o ia aşa cum este, trecând-o prin filtrul propriei personalităţi. „Poezia lui Grigore Cojan e cea a unui elegiac fascinat de aspectele crepusculare ale lucrurilor, de vidarea acestora de substanţă, configurată într-o lirică a petelor de culoare şi a interstiţiilor, care aminteşte adesea prin atmosferă de ultimele poeme argheziene” (Octavian Soviany). În anul 2000 i-a apărut volumul Amintiri cu scriitoriibraşoveni, o carte ce se constituie într-un autentic document cu privire la destinul unor scriitori.
Opera: Nopţi de vară. Povestiri, București, Ed. Eminescu, 1970, 151 p.; Lujer de fum, Versuri, București, Ed. Litera, 1975, 48 p.; Ninge peste amintiri, Roman, București, Ed. Cartea Rom., 1981, 272 p.; Miezul de foc, Roman, București, Ed. Cartea Rom., 1984, 200 p.; Zile fierbinţi, Roman, Cluj, Ed. Dacia, 1986, 236 p.; Frigurosul păun, Poezii, Brașov, Ed. Etios, 1997; Amintiri cu scriitori braşoveni, Brașov, Ed. Dealul Melcilor, 2000, 268 p., vol. 2, 2002, 132 p.; Călărețul roșu – Fiul lui Dracula, Brașov, Dealul Melcilor, 2002, 366 p.;
Lucrări depuse la edituri în vederea apariției: Paşi în ceaţă, Roman, Cluj, Ed. Dacia; Mandarinul/Cursa/, Roman, București, Ed. Eminescu;
Lucrări în pregătire: Neodihnele timpului, Poezii; Cuvinte împotrivite, Cugetări şi aforisme;
Lucrări în colaborare: Sentiment de Constructor, Culegere de poezie şi proză, Brașov, 1966 (în colab. cu Florian Manea).
Referinţe: [Grigore Cojan], în Activitatea cultural artistică desfăşurată de sindicate, București, Ed. Politică, 1964; Ciobanu, Nicolae, În spaţiile tradiţiei, în Luceafărul, 15 mai 1976; Rădulescu, Ermil, [Grigore Cojan], în Drum Nou, 7 ian. 1976; Viuleţ, R. (N.A. Popa), Grigore Cojan, în Cronica, 3 dec. 1976; Ulici, L., Prima verba, vol. II, București, Ed. Albatros, 1978; Rusu, Dicţionarul, în Brașovul Literar și Artistic, III, 1980, p. 65; Cassian, Nina, [Grigore Cojan], în Brașovul Literar și Artistic, nr. 1, 1981; Moraru, Cornel, Cronica unor timpuri eroice, în Astra, nr. 2, feb. 1982, p. 2-9; Rădulescu, E., [Grigore Cojan – Ninge peste amintiri], în Drum Nou, 21. feb. 1982; Brumaru, A.I., Grigore Cojan, Miezul de foc, în Astra, 19, nr. 11, nov. 1984, p. 10; Brumaru, A.I., Romanul şi politica, în Astra, nr. 11, 1984; Ionescu, Tudor, Lumea Uzinei, în Steaua, nr. 1, ian. 1985, p. 49; Csiki György, [Grigore Cojan], în Brassoi Lapok, 30 mai 1986, p. 5; Brumaru, A. I., Memoria într-o istorisire, în Astra, nr. 5, 1987; Rădulescu, Ermil, „Zile fierbinţi” de Grigore Cojan, în Drum Nou, 15 mart. 1987, p. 2; [Grigore Cojan], în România Literară, 9 apr. 1987; Taşcu, Valentin, Grigore Cojan, Zile fierbinţi, în Astra, nr. 5, mai 1987, p. 10; în Contemporanul, 6 feb. 1987, p. 12; [Grigore Cojan], în Scânteia, 7 mai 1988; [Grigore Cojan], interviu, în Brassoi Lapok, nr. 4, 26 ian. 1989, p. 4; Obeadă, Flavius, [Grigore Cojan-80], în Gazeta de Transilvania, 8-9 feb. 1997, p. 4; Soviany, Octavian, Demonul cantilenelor, în Contemporanul, 5 feb. 1998, p. 5; Ţion, Al., Artificii lingvistice, în Transilvania Expres, 16 mart. 1998, p. 3; Comşia, Liviu, La aniversare, în Gazeta de Transilvania, 6-7 feb. 1999, p. 5; Buzaşi, I., [Cojan Grigore], în România literară, 7-13 feb. 2001, p. 5; Drotleff, D., [Cojan Grigore], în Karpatenrundschau, 13 ian. 2001, p. 3; Enescu, George, „În 1945, comuniștii au intrat cu răngile în presa brașoveană – interviu cu Grigore Coja, ziarist”, în Transilvania Express, an 8, nr. 2438, 27 aug. 2001, p. 11; Dobri, Anca-Maria, Creație și destin, în Gazeta de Transilvania, nr. 3759, 7 dec. 2002, p. 5.
Fişă întocmită de Elvira Oros şi Daniel Nazare.