CIORTUZ, Iosif

CIORTUZ, Iosif (născut 28.06.1929, Gârbovăţ, județul Caraş-Severin – mort 2005, Brașov), silvicultor, profesor universitar doctor. A făcut studiile primare şi gimnaziale în localitatea natală, apoi Liceul „General Dragalina” din Oraviţa. Din 1949 devine student al Facultăţii de Silvicultură din cadrul Institutului Forestier din Brașov. Datorită rezultatelor deosebite, a beneficiat de bursă republicană pe tot parcursul facultăţii. A absolvit în anul 1954 ca şef de promoţie, fiind astfel reţinut în învăţământ şi angajat asistent la disciplina Amelioraţii silvice. A fost pe rând şef de lucrări (1959-1970), conferenţiar (1972-1990), profesor universitar (1990-1999), toate aceste trepte universitare fiind ocupate prin concurs. În anul 1971 îşi susţine teza de doctorat cu privire la  geneza şi tipologia terenurilor degradate din Valea Prahovei, obţinând diploma de doctor în agronomie. A făcut un stagiu de specializare între 1959-1960 în URSS, în domeniul îmbunătăţirilor funciare forestiere, şi două vizite de studiu, în 1971 (Cehoslovacia) şi în 1973 (Bulgaria). A elaborat un număr de peste 130 de lucrări ştiinţifice, publicate în ţară şi în străinătate. Începând cu anul 1973, a desfăşurat activităţi ştiinţifice pe bază de contracte, încheiate cu diferite institute din ţară, printre care ICAS București, IAS Făgăraş, ISCIF București, ISJ Brașov. A colaborat la realizarea unui număr impresionant de contracte şi a condus, în calitate de responsabil, realizarea unui număr de peste 35 de lucrări. Ca rezultate semnificative, trebuie amintite ameliorarea pajiştilor şi terenurilor degradate din fermele Bărcuţ, Şoarş, Toarcla şi din zona Predeal, valorificarea prin culturi forestiere a tinovului Mohoş-Comandău şi stabilirea prin instrucţiuni a tehnologiilor de instalare a vegetaţiei forestiere pe terenurile degradate cu condiţii staţionale extreme. De asemenea, a participat la peste 40 de reuniuni ştiinţifice, organizate în cadrul facultăţii sau în alte unităţi din ţară şi din străinătate şi a îndrumat activitatea cercului ştiinţific studenţesc. A făcut parte, ca membru examinator, din numeroase comisii de examinare a doctoranzilor, iar din anul 1990 a devenit conducător de doctoranzi în specialitatea Amelioraţii silvice. Între 1951-1954 a obţinut o bursă republicană, două premii acordate de Ministerul Învăţământului pentru activitate ştiinţifică (1962 şi 1970), precum şi titlul de „Conferenţiar universitar evidenţiat”, acordat de Ministerul Învăţământului în 1980 pentru activitatea didactică şi ştiinţifică desfăşurată. Este deţinătorul unui certificat de inovator pentru lucrarea Nomograme pentru dimensionarea canalelor, aplicată în proiectare de ISFP București. A adus contribuţii originale de importanţă teoretică în domeniul ameliorării terenurilor degradate, cum ar fi: construirea unor instrumente speciale pentru determinarea cuantumului eroziunii solului (infiltrometru mobil cu tijă şi riglă specială pentru măsurători între repere), stabilirea unor criterii unitare pentru cartarea genetică a terenurilor degradate, elaborarea unor procedee analitice rapide de dimensionare a canalelor deschise şi a drenurilor, elaborarea unor metode originale în cartarea terenurilor degradate, denumită „metoda de cartare staţionară unitară”. 

Opera:Nomograme pentru dimensionarea secţiunilor hidraulice optime ale canalelor trapezoidale şi dreptunghiulare folosite în corectarea torenţilor, București, Ed. agro-silvică, 1962, 51 foi (în colab.); Amelioraţii silvice. Partea 1. Ameliorarea terenurilor degradate, București, EDP, 1964, 244 p.; Amelioraţii silvice. Partea 2. Ameliorarea terenurilor cu deficit de apă, Brașov, Inst. Politehnic, 1965, 102 p.; Experimental researches regarding the elementary run-off and the infiltration on Sinaia Strate, București, 1967, 9 p. (litografiat); Recherches expérimentales concertant le ruissellement élémentaire et l’infiltration par couches de Sinaia, București, 1967, 11 p. (litografiat); Cercetări privind geneza şi tipologia terenurilor degradate din valea Prahovei, teză, rezumat, Brașov, 1971, 67 p. (litografiat); Îndrumarul lucrărilor practice la amelioraţii silvice, Brașov, 1973, 99 p. (poligrafiat); Amelioraţii silvice, Brașov, 1975, 200 p. (Facultatea de Silvicultură, litografiat); Tipuri şi culturi forestiere pentru împădurirea terenurilor erodate din subzona molidului şi subalpin, București, 1979 (în colab.); Amelioraţii silvice. Îndrumar de aplicaţii practice, Brașov, f.e., 1980, 82 p. (în colab. cu Romulus Crişan); Amelioraţii silvice, București, EDP, 1981, 208 p.; Îndrumar, aplicaţii practice la amelioraţii silvice, Brașov, 1991, 123 p.; Curs de hidrologie și hidrogeologie, Brașov, Univ. Trans., 1998, 110 p. (în colab. cu V. D. Păcurar); Ameliorații silvice – curs universitar, Brașov, Lux Libris, 2004, 232 p. (în colab. cu Victor-Dan Păcurar).
Fişă întocmită de Elvira Oros şi Daniel Nazare.