CHRISTOPH(ORI), Simon (născut Gaitzer) (născut 27 octombrie 1670 – mort 18 octombrie 1726), cronicar. A fost fiul cizmarului Jakob Gaitzer, una dintre căpeteniile revoltei braşovenilor din 1688, pornită împotriva conducerii oraşului şi trupelor austriece, decapitat în Piaţa Sfatului în 1689. Printre cei acuzaţi s-a numărat şi fiul său, care, poate datorită vârstei, a fost în cele din urmă graţiat. Tocmai pentru a scăpa de urmărirea autorităţilor, fiul renunţă la numele de Gaitzer şi îl adoptă pe cel de Christophori. Tânărul de 18 ani, care studiase la Gimnaziul honterian din Brașov, a plecat să-şi continue studiile mai întâi în Polonia, apoi în Franţa, figurând ca „utriusque iuris studiosus academicus”, unde, după unele surse, rămâne patru ani, iar din 1693 la Wittenberg, unde a urmat dreptul. Potrivit altor surse, rămâne 2 sau 3 ani la Wittenberg până în iulie 1696. În acelaşi an se întoarce în oraşul natal şi urcă pe scara demnităţilor orăşeneşti, fiind primit în Comunitatea centumvirală (Hundertmannschaft), apoi ca Rather (senator) între 1705-1707 şi Marktrichter (judele târgului) din 14 august 1713 până în 1718. În această ultimă funcţie, creată din 6 martie 1577, a reorganizat oficiul judelui târgului şi a întocmit primul protocol al judelui târgului, în care a înregistrat toate actele normative ce priveau exercitarea atribuţiilor sale de serviciu. A fost de asemenea şi Divisor Ordinarius (membru al oficiului divizoratului) din 1712 până în 1713, Bierherr (inspector al economiei de bere a oraşului) în 1726, şi începând cu 25 decembrie 1725 şi până la moarte a fost ales Orator al comunităţii. Bolnav fiind, nu a reuşit să se bucure pe deplin de această demnitate, în care fusese promovat prin votul majorităţii cetăţenilor. A fost ales membru al Direcktoriului pentru combaterea ciumei la Brașov între 1718-1720, în timpul când majoritatea oficialităţilor oraşului se retrăgea la ţară de teama epidemiei. În ciuda faptului că a deţinut funcţii importante, starea sa materială era una modestă, iar pentru a depăşi această situaţie, a practicat comerţul. Pregătirea sa intelectuală şi abilitatea nativă au determinat comunitatea braşoveană să-l delege în mai multe rânduri pentru a reprezenta oraşul în Dietă, încredinţându-i mai multe misiuni în străinătate, fapte relatate şi în jurnalele sale. Ne-au rămas de la el trei cronici (jurnale) în manuscris, prima fiind publicată de Julius Gross*, sub titlul Simonis Christophori Unparteischer Bericht (1699-1711) în Quellen, 1918, volumul VII, p. 1-100. Titlul original al acestei cronici era Unparteiischer Bericht von denjenigen Dingen… (1699-1711). Aici sunt descrise întâmplări petrecute în perioada amintită, printre care şi răscoala curuţilor în Ţara Bârsei şi în Secuime, precum şi atitudinea domnitorului Constantin Brâncoveanu faţă de acest eveniment, ştirile din acest jurnal cuprinzând perioada dintre pacea de la Karlowitz (1699) şi cea de la Satu-Mare (1711). Originalul manuscrisului a fost copiat în şapte exemplare, majoritatea de sec. al XVIII-lea, scrise în limbile germană şi latină. Cinci din acestea se găseau în 1964 la arhiva Bibliotecii Liceului Honterus din Brașov, două la Sibiu, iar manuscrisul original la Cluj. Una din aceste copii furnizează amănunte despre tatăl său şi sfârşitul tragic al acestuia. În alt manuscris autorul menţionează că a vrut să imite în scrisul său pe mai vechii braşoveni: Fuchs, Hegyes şi Weiss. În cea de-a doua cronică, Tagebuch des Simon Christophori alias Gaizer, sunt cuprinse ştiri ce le întregesc pe cele din jurnalul precedent, tratând pe larg evenimentele dintre 1712-1716. Majoritatea ştirilor se referă la situaţia locală, dar între ele sunt inserate şi ştiri privind Moldova şi Ţara Românească. Demne de remarcat sunt relatările despre sfârşitul tragic al lui Constantin Brâncoveanu, Simon Christoph(ori) spunând că printre cei implicaţi se află şi Thomas Schmidt von Scharffenbach, „jude regesc” al saşilor la Sibiu. Acest jurnal are ca anexă Protocolul târgului Brașov, în care se găsesc informaţii despre viaţa economică a oraşului şi a Ţării Bârsei în 1714. Între acestea se află şi o listă a românilor braşoveni cărora li s-a permis să taie vite şi să vândă carne. Acest manuscris, păstrat în original azi la Arhivele Statului, este datat 1714. El a fost editat tot de Julius Gross în volumul VII din colecţia Quellen. Cea de a treia lucrare, intitulată Wahrhaftiger Bericht… cuprinde informaţii locale braşovene legate de rebeliunea breslei pantofarilor din 1688 împotriva armatei austriece şi despre incendiul din 1689 (din Brașov). Aceasta s-a păstrat în două copii miscelanee, unul de la începutul secolului al XIX-lea, iar altul de la mijlocul aceluiaşi secol. Primul a fost scris de mâna lui Joseph Trausch*, celălalt de Joseph Dück*, amândouă în limba germană cu litere neogotice. Julius Gross* va edita şi acest manuscris, care va fi publicat tot în colecţia Quellen, volumul VI. Jurnalul lui Simon Cristoph(ori) a fost presărat cu versuri, vădind un cert talent literar, trei cântece regăsindu-se şi în volumul colectiv Enchiridion, apărut în 1709. A fost considerat unul din cei mai prolifici lirici germani din Transilvania secolului al XVIII-lea. Lirica sa este inspirată din viaţa cotidiană, vădind un ascuţit simţ al observaţiei ce-i permitea să scruteze realităţile cotidiene ale oraşului, dar şi ale unor zone mai îndepărtate. Critica sa ascuţită şi moralitatea de care dădea dovadă au fost influenţate de pietism, a cărui răspândire în Transilvania a urmărit-o cu multă atenţie. Abordează inclusiv probleme ale bisericii săseşti braşovene şi probleme teologice, fiind considerat un fel de profet pentru braşoveni. Demne de menţionat sunt prietenia cu Daniel şi mai ales cu Michael Fronius*, precum şi respectul reciproc dintre el şi Markus Fronius*. În 1729, la puţin timp după moartea sa, îi moare şi soţia, Iustina. De pe urma lor au rămas doi copii minori: despre primul ştim că purta numele lui, iar despre al doilea că a ajuns ofiţer superior în Spania, unde a murit şi a lăsat 2 copii.
Opera: Cele trei cronici ale sale au fost descrise şi publicate de Julius Gross, iar un inventar şi o descriere a acestora, inclusiv a copiilor, se găseşte în Crăciun, Repertoriu, p. 350-353; S.C. Wahrhaftiger Bericht, în Quellen, vol. VI, p. 286-291; Aus dem Tagebuch S.C. alias Gaitzer, Brașov, 1917, 192 p.; S.C. Unparteiischer Bericht, în Quellen, vol. VII, p. 1-100.
Referinţe: Trausch, Schriftsteller, vol. I, p. 212-215; Szinnyei, Magyar, vol. II, p. 64-65; Stenner, Beamten, p. 22 [sunt înşiruite toate demnităţile deţinute. Autorul citează şi alte surse consultate: Meltzl, Oskar v., Herrmann, G.M.G.V., Das alte und neue Kronstadt, I-II; Stadtrechnungen in Stadtarchiv, Handschrift; Abteilung: Protocolle(IV), în Stadtarchiv, Handschrift; Urkunden der Schuster-Zunft, Handschrift; Acta et decreta Centum Virorum, im Stadtarchiv, IV, A.1. Handschrift; Siebenbürgische Provinzial-Blätter, II, Bd.]; Schuller, Schriftsteller, vol. IV, p. 72; Stenner, Fr., Zur Geschichte der Schusterzunft in Kronstadt 1716, în Korrespondenzblatt des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, Sibiu, 23, nr. 11, 1906, p. 129-133; Gross, Julius, în Quellen, vol. VI, p. XXII; vol. VII, p. I-LX; Cărturari Brașoveni, p. 58-59; Lexikon, p. 89; Markel, M., Gedichte aus den Quellen Gelegenheitslyrik in Umkreis des Kronstädter Schusteraufruhrs, in Karpatenrundschau, 7, 1, 1983 f.; Siennerth, St., Geschichte der Siebenbürgisch- deutschen Literatur im 18 Jh., im Korrespondenzblatt des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, Sibiu, 1990, p. 65 F; Lexikon, p. 89; Nussbächer, G., Contribuţii la istoria oraşului Brașov în perioada medievală (sec. XVII-XVIII), în Historia Urbana, tom. IV, nr. 1-2, 1996, p. 56; Hienz, Schriftsteller, V, p. 362-363.
Fişă întocmită de Elvira Oros şi Daniel Nazare.