BRASSAÏ

BRASSAÏ (născut 9 septembrie 1899, Brașov – mort 8 iunie 1984, Èze, lângă Nice, Franţa), fotograf, scriitor, grafician, pictor, sculptor. Cunoscut sub pseudonimul Brassaï, Halász Gyula junior este originar din Braşov, data naşterii sale fiind consemnată în registrul de stare civilă  al Parohiei romano-catolice din oraş, în dreptul numărului 159. În Souvenirs de mon enfance (1952), Brassaï însuşi evocă locul naşterii sale: „Sînt născut în Transilvania, la 9 septembrie 1899, la orele 9 seara. Doar nouă sau multiplu de nouă există în data mea de naştere. Această cifră m-a urmărit toată viaţa. Am locuit totdeauna la numărul 81. (…) Înconjurat de păduri de brazi, cu turnurile şi zidurile sale, cu acoperişurile sale înclinate, cu biserica sa gotică, supranumită Neagră, Braşovul, oraşul meu natal, este un oraş medieval, ultimul din Occident. (…) Tatăl meu, care a studiat la Sorbona, era profesor de literatură franceză. Adora Parisul şi anticarii, pe Sarah Bernhardt, secolul al XVIII-lea, enciclopediştii şi moraliştii francezi. Are acum 80 de ani şi compune poeme mamei mele în vîrstă de 75 de ani”. De altfel, tatăl său Halász Gyula senior, ce s-a bucurat de o viaţă lungă, de aproape un secol (1871-1969), a fost întemeietorul publicaţiilor braşovene maghiare Brassói Szemle (1901) şi Brassói Napló (1933), iar mama artistului era fiica unor comercianţi armeni braşoveni. La nici cinci ani micuţul Halász Gyula călătoreşte la Paris, unde tatăl său obţinuse un concediu de studii de un an, iar şederea în oraşul de pe Sena marchează viaţa copilului, ce-şi va dori apoi cu ardoare revenirea în metropola îndrăgită. În 1916 îşi finalizează studiile la Braşov, luîndu-şi bacalaureatul în plin război la Şcoala reală de stat. A fost încorporat în cavaleria austro-ungară (1916-1917) la Sibiu, de unde se pare că dezertează, iar cu ajutorul unor acte false ajunge în 1918 la Budapesta, unde începe să studieze artele plastice. Entuziasmul tinereţii şi spiritul de frondă îl fac să se înroleze voluntar în „armata roşie” a lui Béla Kun, ca operator telefonist, fiind luat în august 1919 prizonier de armata română. După înfrîngerea „republicii celor 133 de zile” nu se poate stabili în Franţa, întrucât cei plecaţi din ţările învinse în războiul abia încheiat nu erau primiţi. Optează pentru Berlin, un adevărat loc de refugiu al intelectualilor din estul european, unde îşi continuă studiile de pictură la Academia artelor frumoase. În capitala Germaniei reuşeşte să cunoască numeroşi artişti, iar nostalgia Parisului o înfrînge în parte prin lecturi, a citi însemnînd poate pentru el a trăi acolo unde te duc cuvintele (Paul Valéry). Drept model de viaţă îl alege totuşi pe germanul Goethe. Prin stabilirea la Paris în 1924 îşi vede realizat visul copilăriei. Sondează mai întîi terenul publicisticii, prin colaborarea la diverse periodice cu texte şi desene. Un articol ce atrage atenţia, pînă şi diplomaţilor, e un interviu imaginar cu un prim ministru rus, alcătuit pe baza celor citite în presa ultimilor ani. Pentru eleganta publicaţie suprarealistă a anilor 30, Minotaure, oferă desene cu nuduri şi busturi. Fotograf profesionist devine abia în 1929, după ani întregi în care o dispreţuieşe, fără însă a deschide vreodată un atelier specializat. Începe să-şi semneze lucrările cu pseudonimul Brassaï, în amintirea oraşului de unde a plecat. La îndemnul prietenului André Kertész (1894-1985), cutreieră Parisul noaptea cu aparatul de fotografiat, ca un „hoinar” (flâneur), prin locurile pustii, de-a lungul canalului Saint-Martin. Clişeele realizate surprind, ca într-o adevărată peliculă mută, alchimia monumentelor pariziene. Pentru a-şi măsura timpul în care trebuia să pozeze, fuma ţigări diferite în funcţie de luminile şi umbrele locurilor fotografiate. În 1933 îi apare albumul ce îl consacră Paris de nuit, care a primit la Londra, în 1934, medalia Emerson. Acest album, ale cărui 64 de clişee originale s-au pierdut în timpul celui de-al doilea război mondial, a avut o puternică influenţă asupra fotografiei citadine nocturne, iar Bill Brandt, cu al său A Night in London, e descendentul direct al lui Brassaï, la fel cum artistul braşovean este considerat, în istoria fotografiei moderne, succesorul lui Eugène Atget, fondatorul fotojurnalismului modern. Imaginile albumelor ce vor urma surprind deopotrivă susţinătorii Bastiliei, dar şi membrii Jockey-Clubului, o atenţie specială acordând marginalizaţilor societăţii: cerşetori, homosexuali, prostituate din bordeluri ilegale, drogaţi, muzicanţi ambulanţi, vidanjori etc, o lume a fiinţelor frustrate, fragile, inadaptabile. Aşadar, avem de a face cu un adevărat „sociolog al nopţii”, cum a fost numit mai târziu, un om ce realizează prin fotografie un studiu al moravurilor epocii în care trăieşte. Imortalizează, de asemenea, viaţa localurilor de noapte, a poliţiştilor care-şi fac rondul, a îndrăgostiţilor, dar şi animale de casă, manifestaţii, chipuri de copii etc., ce, cu toţii, încă trăiau în lumea cu parfumul specific acelei Belle Époque, ce avea totuşi să apună curând. Din 1930, timp de peste trei decenii, colaborează cu fotografii şi texte la publicaţiile: Verve, Picture Post, Lilliput, Coronet, Labirynthe, Réalités, Plaisirs de France şi, îndeosebi, Harper’s Bazaar. Îl întîlneşte pe Pablo Picasso, în toamna anului 1933, cu care a legat o strânsă prietenie. În timpul celui de-al doilea război mondial, nu colaborează cu ocupanţii germani ai Franţei, cum nu dă curs nici curioasei mobilizări, tocmai din 1944, în armata română ca ofiţer. Prin 1945, o cunoaşte pe Gilberte Boyer, mai tînără cu 20 de ani, fiică de colonel şi descendentă a unei figuri de plan secund a revoluţiei franceze. Doi ani mai târziu se căsătoresc, iar Brassaï obţine, în sfârşit, cetăţenia franceză. La Paris îşi face numeroşi prieteni, iar pe unii îi fotografiază: Pierre Reverdy, Salvador Dali, Georges Rouault, Thomas Mann, Jacques şi Pierre Prévert, Henri Michaux, Le Corbusier, Mac Orland, J. P. Sartre, Paul Claudel, precum şi conaţionalii T. Tzara şi C. Brâncuşi. Din 1946, la îndemnul lui Picasso, începe să sculpteze, iar în fotografii se simte atras de inscripţiile pe ziduri (graffiti), despre care Brassaï a scris următoarele rânduri: „Cu atâtea teme universale, lumea desenelor pe pereţi, rezumă toată viaţa: naşterea, dragostea, moartea. Naşterea, imaginea omului descătuşat, identificat la prima vedere; dragostea, sub cele două aspecte, carnal şi spiritual; moartea, descompunerea, neantul, marea aventură. Limbajul zidurilor constă într-o transpunere continuă, o transmutaţie de imagini, care formează şi deformează, uneşte şi desparte, travesteşte şi metamorfozează, pentru a se încheia topindu-se în ideograme ermetice şi inaccesibile. De aceea, acestui straniu univers de semne, de figuri, de simboluri, de încântări, de malefic, acestei arte fără nume şi fără o stare civilă la zi, spontaneitatea materiei îi conferă o actualitate unică şi o certă nobleţe”. Un timp realizează şi decoruri pentru teatru, însă un eşec minor îl face să abandoneze. Devine un pasionat de călătorii în lumea întreagă, în urma cărora realizează alte albume fotografice. Din lunga prietenie cu P. Picasso se naşte volumul Convorbiri cu Picasso (1964), pe care Roger Grenier, îl aprecia astfel: „Sunt în lume zeci de cărţi asupra lui Picasso. Niciodată el n-a fost aşa prezentat şi atât de bine înţeles, cum a făcut-o Brassaï. Picasso, care nu citea niciodată lucrările care îi erau consacrate, a citit-o pe a lui Brassaï. Mai mult, Picasso i-a arătat într-o zi lui Ilya Grigorevici Ehrenburg, cartea lui Brassaï şi i-a spus: << Dacă vrei să mă cunoşti, citeşte această carte>>. Dacă Brassaï a satisfăcut pe cei mai aleşi ai timpului său, putem să spunem, asemenea lui Schiller, că a trăit pentru toate timpurile. Convorbiri cu Picasso a fost tradusă în română, maghiară, engleză, germană, japoneză, polonă, portugheză etc. A realizat şi un film (Pînă când vor exista animale), cu care a participat la Festivalul de la Cannes, fiind vizionat în 30 de ţări. Adora enorm scrisul, iar atunci când compunea un album, ţinea să completeze fiecare fotografie cu o legendă, ce devenea pînă la urmă istorie. Împerechea aptitudini neobişnuite: colecţiona timbre, aranja tabele cronologice de istorie universală sau cartoane de tapiserie, refuzînd parcă cu obstinaţie să rămînă doar marele fotograf. Pentru unii, splendida aură de fotograf a fost eclipsată de strălucitoarea sa operă de scriitor, ce cuprinde sute de articole de eseistică expresivă şi consistentă şi nu mai puţin de 17 cărţi, din care unele sunt însoţite atât de texte cât şi de imagini. Şi pentru a ilustra receptarea artistului în epoca în care a trăit, ca o personalitate plurivalentă, merită istorisită discuţia dintre J. Lang, fost ministru francez al culturii şi François Mitterrand, fost preşedinte al Republicii Franceze. La afirmaţia primului, că îl cunoaşte pe Brassaï ca un mare fotograf, fostul şef de stat, i-a replicat că îl cunoaşte pe Brassaï ca un mare… scriitor. Niciodată nu s-a oprit din scris, iar în 1949 a publicat prima carte fără poze, L’Histoire de Marie. A obţinut, ca o recunoaştere a meritelor sale, printre altele: medalia de aur a bienalei de fotografie de la Veneţia (1957), premiul prestigioasei American Society of Magazine Photographers (1960), împreună cu Ansel Adams, iar în patria adoptivă, Franţa, a devenit în 1973, Cavaler al Artelor şi al Literelor, Cavaler al Legiunii de Onoare (1976), pentru ca, în 1978, să obţină, la Paris, Marele premiu internaţional de fotografie. A murit lângă Nice, la 8 iunie 1984 şi este înmormîntat la Montparnasse, în apropierea locului în care şi-a creat legenda. O anume uitare pare a se fi aşernut asupra sa, după trecerea în nefiinţă, infirmând parcă spusa lui Ovidiu, că după moarte renumele devine mai mare. Şi chiar dacă nu întotdeauna valorile devin prizabile numai după ce dispar, istoria vieţii şi activităţii lui Brassaï va avea întotdeauna farmecul unei explorări neterminate. Nu am pornit de la premisa că omul explică artistul, însă destinul său a fost influenţat de întâlnirile pe care le-a avut şi, de ce nu, şi de acelea pe care poate le-a ratat. Omul Brassaï, cu o biografie neagitată, lipsită de accidente dramatice, a împodobit locul în care a activat – Parisul -, reciproca fiind valabilă în măsura în care locul a creat doar cadrul manifestării talentului său. În iarna lui 1998 s-au organizat mari expoziţii în S.U.A., cea de la Houston fiind cea mai mare din cele dedicate artistului în ultimele trei decenii, realizată după 15 ani de cercetări desfăşurate de Anne Wilkes Tucker. Pentru secolul XX, Brassaï este cea mai importantă personalitate culturală maghiară din Braşov ce a dus în lume faima oraşului de sub Tâmpa şi prin pseudonimul ales. I se pot alătura, ca reprezentanţi ai celorlalte două etnii trăitoare în oraş, poetul Ştefan Baciu şi pictorul  Hans Mattis-Teutsch, ambii cunoscuţi peste hotare. Şi, este necesar să o spunem în final, toţi trei au fost avangardişti în domeniile ce le-au conferit strălucire. La 5 august 1999 a avut loc, la Biblioteca „G. Bariţiu” din Braşov, vernisajul expoziţiei Brassaï. Aceasta reuneşte mărturii legate de copilăria braşoveană a artistului, de activitatea familiei pe tărâm cultural, de anii de şcoală petrecuţi la Braşov (fotografii, acte de stare civilă, publicaţii periodice, cărţi). Creaţia pariziană este bogat ilustrată cu reproduceri după clişeele sale din albume apărute în întreaga lume. Lor le putem adăuga scrierile, în primul rînd Convorbiricu Picasso, în patru limbi, volumul de scrisori către părinţi, dedicaţii originale. Nu lipsesc bogate referinţe în mai multe limbi (cărţi, studii şi articole, bibliogragii şi biografii), inclusiv de dată foarte recentă, de la marcarea centenarului în S.U.A. O secţiune insolită a expoziţiei, Brassaï pe Internet – precum şi o sculptură originală completează expoziţia. Realizatorii acesteia au fost doamnele Irina Bernad, Eva Dinu, Gabriela Gyenge, iar materiale preţioase ne-au fost oferite de doamnele Halász Ecaterina şi Éva Lendvay-Szemlér, de domnii Ábrahám Jakab şi Csutak Levente, precum şi de redacţia ziarului Brassói Lapok şi Arhivele Statului, filiala Brașov. În 2009 s-a dezvelit o placă memorială cu efigia lui Brassaï pe casa unde a crescut, pe strada Al. I. Cuza, iar în 2018 o altă placă era instalată de Universitate în colaborare cu Alianța Franceză Brașov. În același an, Alianța Franceză Brașov a organizat o evocare a lui Brassaï, găzduită la Centrul Multicultural al Universității și susținută de Claude Aubé și fotograful francez Laurence Jouault, rezidenți francezi în România. Acesta din urmă a povestit o anecdotă, cum la 6 ani, în clasa 0, prima carte pe care a învăţat-o a fost cea de Jacques Prévert, însoţită se pare de un set de fotografii de buzunar, reproduceri după Brassai, cu grafitti. Tot atunci, s-a difuzat, cu subtitrare în limba română, filmul făcut în 1960 de Francis Warin, Brassai ou Les yeux d’un homme 1960, disponibil pe internet. Brassaï joacă în film, povesteşte şi îşi exprimă crezul artistic. Nu este robul fotografiei, preferă să observe cu ochii săi. Pasionat de ziduri și de povestea lor, era atent cum fisurile şi crăpăturile portretizează casele. Atras de grafitti şi de desenele primitive, le-a fotografiat, apoi studiat în timp. Şi-a notat adresele grafitti-urilor şi desenelor primitive, a revenit în ani şi le-a fotografiat din nou, observând şi documentând schimbările şi îmbogăţirile. Desenele primitive nu seamănă unul cu altul, fiindcă tipul de perete dictează trăsăturile. Nu a întâlnit niciodată un creator de grafitti. La începutul carierei, a considerat fotografia foarte obiectivă, de aceea a ales să fotografieze unghiuri şi aspecte foarte personale, astfel încât alegerea şi imaginea să spună ceva despre sine. În film, Brassai spunea că există oameni care refuză să fie fotografiaţi de către el, fiindcă privirea sa cercetătoare pătrundea şi identifica esenţialul dintr-o natură moartă, un peisaj, o fiinţă, un obiect. De exemplu, Brâncuşi nu s-a lăsat fotografiat, temându-se că fotografia îi va fura sufletul. În anii 2000, Brassai a fost expus în mari expoziții internaționale la Paris (Centrul Pompidou), Londra, Berlin, Viena, Budapesta, în SUA. În 2009 Primăria Municipiului Brașov i-a decernat titlul de cetățean de onoare, iar Muzeul de Artă Brașov a organizat o expoziție, în colaborare cu Muzeul Fotografiei din Kecskemét.

Opera: – cărţi şi albume: Paris de nuit, Paris, Ed. Arts et Métiers Graphiques 1933, 64 foto [text de Paul Morand]; reeditare, Ed. Flammarion, 1987, 64 p. [ediţie engleză, americană şi japoneză]; Voluptés de Paris, Paris, Ed. Paris-Publications, 1934 [46 foto]; Trente Dessins, Paris, Ed. Pierre Tisné/Rombaldi, 1946 [poeme de Jaques Prévert, desene şi introducere de Brassaï]; Camera in Paris, Londra, Ed. The  Focal Press, 1949, [introducere şi 62 foto de Brassaï]; Histoire de Marie, Paris, Ed. Le Point du Jour, 1949 [introducere de Henry Miller]; Les Sculpures de Picasso, Paris, Ed. Le Chêne, 1949, 207 p. [ed. engleză în 1949]; B.l’oeil de Paris, Paris, Editions Neuf, 1952 [cu 47 foto, 8 desene şi 8 sculpturi, introducerea de H. Miller, text şi note de Brassaï]; Séville en fête, Paris, Editions Neuf, 1954 [cu 75 foto, prefaţă de Henri de Montherlant, text de D. Aubier, note de Brassaï; ediţie germană 1954, engleză în 1956 şi americană în 1956; Graffiti, Stuttgart, Belser Verlag, 1960 [ed. germană]; ediţie franceză, Paris, Editions du Temps, 1961 [105 foto]; Conversations avec Picasso, Paris, Gallimard, 1964, 53 foto [reeditată în 1987; lucrarea a cunoscut o ediţie castiliană, Madrid, 1966, una  engleză şi americană în 1966, precum şi ediţii în limbile germană, slovacă, maghiară, japoneză, poloneză, portugheză şi română]; Transmutations, 1967 [cu 12 gravuri, portfolio şi text de Brassaï]; A Portofolio of ten photographs by Brassaï, New York, Ed. Wikin-Berley, 1973 [text de A. D. Coleman şi Brassaï]; Henry Miller, Grandeur nature, Paris, Ed. Gallimard, 1975 [cu 15 foto şi text de Brassaï]; Le Paris Secret des Années 30, Paris, Ed. Gallimard, 1976, 192 p. [cuprinde 124 foto alb-negru şi textele explicative ale lui Brassaï, cartea fiind tradusă şi în Anglia, S.U.A. şi Japonia]; Paroles en l’air, Paris, Ed. J. C. Simoën, 1977 [text de Brassaï]; Henry Miller Rocher heureux, Paris, Gallimard, 1978 [cu 5 foto şi text de Brassaï]; Előhivás, Levelek (1920-1940), București, Kriterion, 1980 [scrisorile lui Brassaï către părinţi]; Les Artistes de ma vie, New York, Ed. Viking Press; ediţie franceză Paris, Ed. Denoël, 1982, 132 foto, text de Brassaï]; Brassaï, Paris Tendresse, Paris, Ed. Höebeke, 1990, 99 p. [text Patrick Modiano]; Brassaï, Barcelona, Ed. Fundació Antoni Tapies, 1993, 237 p. [cu 132 ilustraţii; cuprinde o sinteză a principalelor sale lucrări, mai multe eseuri despre fotografie, o cronologie a vieţii sale şi o bibliografie a referinţelor despre artist];
– articole în periodice şi montaje fotografice: Reinhard Szinháza [Teatrul lui Reinhard], în Napkelet, Cluj, nr. 19, 1921; Images latentes, în L’intransingent, 15 nov. 1932, p. 6; Márai Sándor, A párisi éjszaka, în Az Újság, Budapesta, 26 feb. 1933; Technique de la photographie de nuit, în Arts et Métiers Graphiques, Paris, nr. 33, 15 ian. 1933, p. 27 [publicat şi în Photo-Cine-Graphique, Paris, ian. 1934, p. 2-5]; De la beauté terrifiante etcomestible, de l’architecture modern style, în Minotaure, Paris, nr. 3-4, dec. 1933, p. 69-76 [text de Brassaï şi Dali]; Du mur des cavernes au mur d’usine, în Minotaure, Paris, nr. 3-4, dec. 1933, p. 6-7; Sculptures involantaires, în Minotaure, Paris, nr. 3-4, dec. 1933, p. 69-76 [text de Brassaï şi Dali]; Ciel postiche, în Minotaure, Paris, nr. 6, 1934, p. 5; [Fotografii de Brassaï], în Coronet Magazine, Chicago [colaborarea sa la acest periodic începe în sept. 1934 şi se încheie în dec. 1942]; L’homme que perd son ombre, în Minotaure, Paris, nr. 6, 1935, p. 13-16 [text de Paul Recht]; Paris a sept collines aussi, où sant-elles dans la nuit?, în Minotaure, Paris, nr. 7, 1935, p. 70-71; Paris by night, în Picture Post, Londra, 21 ian. 1939, p. 20-27; La tourterelle et la poupée, în Labyrinthe, nr. 8, 15 mai 1945, p. 9; L’agonie des anges, în Labyrinthe, nr. 13, 15 oct. 1945, p. 8, 9; L’enfer de Dante retrouvé auxBaux, în Labyrinthe, nr. 6, 15 mart. 1945, p. 3; Les poupées lucide, în Labyrinthe, nr. 8, 15 mai 1945, p. 4-5; Le rommeil, în Labyrinthe, nr. 14, 15 nov. 1945, p. 11; La toilette, în Labyrinthe, nr. 19, mai 1946, p. 1; Le procés de Marie, în Labyrinthe, Geneva, nr. 22, 23 dec. 1946, p. 8-9; Un homme meurt dans la rue, în Labyrinthe, Geneva, nr. 20, 1 iun. 1946, p. 16; Brassaï, camera in Paris, în New London Statesman, Londra, dec. 1949; Louis Stettner, în Camera, Lucerna, dec. 1949, p. 377-382; 10 Photographs by Louis Stettner, Paris; New York, Two Cities Publication, 1949; Trois propos photographiés par Brassaï, în Anthologie de la poésie naturelle, Paris, Ed. K., 1949, p. 119-123 [cartea cuprinde opt foto de Brassaï; texte reunite de Camille Bryen şi Alain Gheerbrant]; Formes, în Le Magazine des Artistes Peintures et Sculpturs, Paris, nr. 1, 1950; La photographie n’est pas un art ?, în Le FigaroLittéraire, Paris, 21 oct. 1950, p. 6;Mannheim, L. Andrew, Paris picture-book, în Caméra, Lucerna, nr. 2, feb. 1950, p. 90; Four Frenchphotographers, în U.S. Camera 1952, New York, 1953, p. 9-31 [cu o introducere de Edward Steichen]; Walls of Paris, în Harper’s Bazaar, New York, nr. 2900, iul. 1953, p. 42-45; Le chauffeur de taxi, în Les Lettres Nouvelles, Paris, vol. 4, nr. 34, ian. 1956, p. 19-25 [cu un poem de Brassaï]; Tant qu’il y aura des bêtes, în Arts, Paris, 2 mai 1956; Brassaï makes a movie, în Popular Photography, New York, apr. 1957, nr. 84-85, p. 184; Language of the wall, în U. S. Camera 1958, New York, 1957, nr. 6-15, p. 290, 294 [text de Edward Steichen şi graffiti de Brassaï]; The art of the wall, în A The Saturday Book, 18, John Hadfield, ed. New York, p. 237-240; Graffiti parisiens, în XXe Siécle, Paris, nr. 10, mart. 1958, p. 21-24; Le Paris insolite, în Réalités, Paris, dec. 1960, p. 79-85; Ma dernière visite à Giacometti, în Le Figaro Littéraire, Paris, 20 ian. 1960; Graffiti: le mur est un confident, în France Observateur, Paris, vol. 16, nov. 1961; Le langage du mur, în Mercure de France, Paris, nr. 1180, dec. 1961, p. 577-581; The strange faces of Paris, în Réalités, Paris, nr. 124, mart. 1961; Un surréalisme baroque en Sicile au XVIIe siècle: les folies du Prince Palagonia, în Le Figaro Littéraire, Paris, 1961, p. 773;Braive, Michel, Graffiti de Brassaï, în  Beaux-Arts, Brusselles, 1962; Descente aux caves du Louvre, în Connaissance des Arts, Paris, mai 1962, p. 100-105; Les saints et la médicine magique, în Planète, Paris, nr. 4, apr.-mai 1962, p. 50-57; La Villa Patagonia, une curiosité du baroque sicilien,în Gazette des Beaux-Arts Magazine, Paris, sept. 1962, p. 351-364; Mon ami Hans Reichel, în A Hans Reichel 1892-1958, Paris, Éditions Jeanne Bucher, 1962, p. 39-50 [publicat şi în Jardin des Arts, Paris, nr. 122, ian. 1965, p. 2-9]; Paris la nuit, în Evergreen Review, New York, vol. 6, nr. 24, mai-iun. 1962, p. 12-22; Reverdy dans son labyrinthe, Mercure de France, Paris, nr. 1181, ian. 1962, p. 159-168 [nr. special Pierre Reverdy]; Mon ami André Kertész, în Caméra, Lucerna, nr. 4, apr. 1963, p. 7-32; Trente ans dans l’amitié des peintres et des écrivains (II). Brassaï raconte ses souvenirs de Picasso, în Le Figaro Littéraire,Paris, 22 oct. 1964; Trente ans dans l’amitié des peintres et des écrivains (III). Brassaï raconte ses souvenirs de Picasso, în Le Figaro Littéraire, Paris, 29 oct. 1964; Les choses parlent, în Les Nouvelles Littéraires, Paris, 18 mart. 1965, p. 1, 7; Brassaï raconte la naissance difficile des métamorphoses d’Ovide. Conversations avec Albert Skira sur Picasso, în Bulletin Trimestrel des Éditions d’Albert Skira, Geneva, nr. 3, aug. 1966, p. 2-3, 5-7, 9-10; Reichel angélique et démoniaque, în La Galerie des Arts, Paris, 15 feb. 1967; Brassaï: Conversation avec Henry Miller, în Synthèses, Brussel, nr. 249-250, feb.-mart. 1967, p. 38-41 [nr. special Henry Miller];
Referinţe: Watterson, Zdenka, Der grosse Photo-Reporter von Paris, Ein Besuch im Atelier Brassaï, în Prager Presse, Praga, 21 aug. 1932, p. 6; Paris de nuit, în Nieuwe Rotterdamsche Courant, Rotterdam, 29 dec. 1932; Breton, André, Eluard, Paul, Enquête, în Minotaure, Paris, nr. 3-4, 1933, p. 105; Carné, Marcel, Descendra-t-il dans la rue?, în Photo Magazine, Paris, nov. 1933; Henriot, Emile, Photos de Paris, în Le Temps, Paris, 30 ian. 1933; Lévy, René, Quelques visions du monde en photographie, în Le Monde, Paris, 4 feb. 1933; Morand, Paul, Paris de nuit, în Les Nouvelles Littéraires, Paris, 31 ian. 1933; Paris by night, în London Times, Londra, 1 iul. 1933; Ribemont-Dessaignes, Georges, Tableaux en liberté, în L’Intransigeant, Paris, 10 apr. 1933; Root, Waverley Lewis, In the world of books. Brassaï makes photo record of nocturnal Paris, în Chicago Daily Tribune, European edition, Paris, 13 mart. 1933, p. 2; Vitrac, Roger, L’Art et le reste, în Beaux-Arts Magazine, Paris, 1 dec. 1933; Mac Orlan, Pierre, La photographie et la poésie du monde, în Mercure de France, Paris, 1 feb. 1935, p. 305-308; Natkin, Marcel, L’art de voir en photographie,Paris, Tiranty, 1935; Tériade, E., Efstratios, Elefteriades, Le point de vue de la nature, în Arts et Métiers Graphiques, Paris, 15 aug. 1936, p. 33-36; B. G., Talking pictures, about Brassaï, who tells the truth and nothing but the truth – and makes it sing, în Coronet, Chicago, vol. 3, nr. 2, dec. 1937, p. 119; Miller, Henry, The eye of Paris, în Globe, Chicago, nov. 1937, p. 45-52; Nieting, Valentin [Henry Miller], L’oeil de Paris, în The Booster, Paris, sept. 1937, p. 21-25; Miller, Henry, The eye of Paris, AMax and the white phagocytes, Paris, Obelisk Press, 1938; Photography, 1839-1937, New York, The Museum of Modern Art, 1937 [text de Beaumont Newhall]; Paris by night, în  Picture Post, Londra, 21 ian. 1939; Reissmann, J., Brassaï photographer of night, în Miniature Camera World, Londra, vol. 3, nr. 4, apr. 1939, p. 249-252; Eisner, Maria Giovanna, Brassaï, în Minicam Photography, Cincinnati, apr. 1944, p. 21-26, 74-76; Lécuyer, Raymond, Histoire de la photographie, Paris, Baschet, 1945; Vinding, Ole, Farlig Fred, Copenhaga, K. E. Hermans Ferlag, 1945; Klein, Roger, Brassaï…eye of Paris, în Photography, Chicago, vol. 1, nr. 1, 1947; Stettner, Irving, A visit to Brassaï, în Photo Notes, New York, 1948, p. 9-13; Brassaï, camera in Paris, în New London Statesman, Londra, dec. 1949; Buraud, Georges, Le masque, médium de la vie, în Médecine de France, Paris, nr. 1, 1949, p. 17-20; Calles, André, Brassaï, le magicien a mis pour nous le monde dans des boîtes, în Combat, Paris, 18 iul. 1949; Kasser, Hans, Brassaï, Paris à travers l’objectif, în Camèra, Lucerna, nr. 9, sept. 1949, p. 260-267; Les décors de théātre de photos géantes de Brassaï, în Bauzeitschrift, Saarbrücken, nr. 2, 1949; Chapelan, Maurice, Baudelaire avait raison, la photographie n’est pas un art, în Le Figaro Littéraire, Paris, 14 oct. 1950, p. 1; International Tentoonstelling, Eindhoven, Stedelijk van Abbe Museum, 1950; Mannheim, L. Andrew, Paris picture-book, în Caméra, Lucerna, nr. 2, feb. 1950, p. 90; Rado, Charles, 2 Paris photographers, în Modern Photography, Cincinnati, feb. 1950, p. 50-55, 114; Coursaget, René, Propos sur la photographie française contemporaine, în Photo-France, Paris, nr. 6, iun. 1951, p. 13-16; Georges,Waldemar, Brassaï porte témoignage, în Art et Industrie, Paris, nr. 21, sept.-nov. 1951; Subjektive Fotografie, Saarbrücken, Staatliche Schule für Kunst und Handwerk, 1951; The photographs of Brassaï, în  Harper’s Bazaar, New York, nov. 1951, p. 124-125; Grégory, Claude, Deux hommes et leurs images, Brassaï, un gros oeil rond, în Arts, Paris, 7 mart. 1952, p. 10; Loehwing, David, Brassaï eternal amateur, în Popular Photography, New York, 1952; Mallet, Robert, Brassaï, în Le Figaro Littéraire, Paris, 8 mart. 1952; Masclet, Daniel, Brassaï, l’homme de la foule, în Le Photographe, Paris, nr. 763, 5 mart. 1952, p. 78-79; Masclet, Daniel, Brassaï, l’homme de la foule, în Photo-Cinéma, Paris, nr. 605, mart. 1952, p. 48, 53, 54; Roy, Claude, Brassaï, les yeux fertiles, în Libération, Paris, 2 dec. 1952; Welt-Ausstellung der Photographie, 1952,Lucerna, Luzerner Kunsthaus, 1952; Gallian, Jean, Brassaï, în Photo-Monde, Paris, nr. 29, oct. 1953, p. 21-28; J. F., Seaver, Richard, Brassaï, four wall faces, a folio,în Merlin, Paris, 1953, p. 105-108; Sonthonnax, P, Brassaï, în Photo-Monde, Paris, nr. 27, iul.-aug. 1953, p. 20-29 [continuat şi în nr. 28, sept. 1953, p. 27-33]; Un grand artiste parmi des photographes, în Journal de Genéve, Geneva, 19 ian. 1953;Albert, Homme d’images, Brassaï, în Point de Vue, Images du Monde, Paris, 11 dec. 1954; Brassaï, Chicago The Art Institute of Chicago, 1954 [prefaţă de Peter Pollack]; One-man photo show, în Chicago San Times, Chicago, 15 nov. 1954; Plécy, Albert, Homme d’images, Brassaï,Point de Vue, în Images du Monde, Paris, 11 dec. 1954; Walls of Paris by Brassaï, în Asahi Camera, Tokyo, nr. 4, apr. 1961, p. 27-34; The family of man, New York, The Museum of Modern Art, 1955 [introducere de Edward Steichen]; Parella, Lew, Brassaï, faithful chronicler of life, în U.S. Camera, New York, feb. 1955, p. 77-83; Shapiro, Karl, Brassaï, poetic focus on France, în Art News, New York, feb. 1955, p. 46-47; Brassaï et autres gens d’images, în La Nouvelle Revue Française, Paris, 1 mart. 1956, p. 543-546; Newhall, Nancy, Brassaï, je ne découvre rien, j’imagine tout, în Caméra, Lucerna, vol. 35, nr. 5 [nr. special dedicat lui Brassaï], mai 1956, p. 185-216 [variantă engleză revizuită Brassaï, I invent nothing, I imagine everything, în Photography, essays and images,New York, The Museum of Modern Art, 1980, p. 276-281]; Quiet days in Clichy,Paris,Olympia Press, 1956; Pollack, Peter, Brassaï, în Art Photography, Chicago, vol. 8, oct. 1956, p. 4-11, 49; Le salon permanent de la photo, Brassaï, de la photographie classique à la révolution dans le cinéma documentaire, în Point de Vue. Images du Monde, Paris, apr. 1956, p. 22-23; De Solier, René, Cartier-Bresson, Brassaï et autres gens d’images, în La Nouvelle Revue Française, Paris, 1 mart. 1956, p. 543-546; Steichen, Edward, Brassaï and the language of the wall, în Bulletin of The Museum of Modern Art,NewYork, nr. 100, 23 oct. 1956; Hannon, Brent, La Maison de I’Unesco, în Le Courrier de l’Unesco, Paris, nov. 1958; Language of the wall, Parisian graffiti photographed by Brassaï, Londra, The Institute of Contemporary Arts, 1958 [text de Roland Penrose]; Mandiargues, Pieyre de, André, Le mur, în Sec. XX, Paris, nr. 10, mart. 1958, p. 25-29; The picture history of photography, New York,Harry N. Abrams, 1958, p. 404 – 417 [ediţie italiană, Storia della fotografia. Milà, A. Garzanti, 1959; ediţia franceză, Histoire mondiale de la photographie, Paris, Hachette, 1961, ediţie germană, Die Welt der Photographie, Düsseldorf, Econ-Verlag, 1962]; Language of the wall, în Parisian graffiti by Brassaï, Stuttgart, Belser Verlag, 1959; Neugass, Fritz, Graffiti parigini, în Photo-Magazin, Milano, nr. 7, iul. 1959, p. 24-26; Le Paris insolite du poète-photographe Brassaï, în Réalités, Paris, nr. 179, dec. 1960; Mauriac, François, Brassaï, il chasse l’homme avec amour, în L’Express, Paris, 10 nov. 1960; Mourgeon, Jacques, Télévision, Brassaï, poète de la photo, în Combat, Paris, 15 nov. 1960, p. 3; Russel, John, Paris, New York, Viking Press, 1960; Siclier, Jacques, Brassaï ou les yeux d’un homme par Jean-Marie Drot, în Le Monde, Paris, 5 nov. 1960; Cogniat, Raymond, Graffiti, în Le Figaro, Paris, 28 dec. 1961; Walls of Paris by Brassaï, în Asahi Camera, Tokyo, nr. 4, aprilie 1961, p. 27-34;  Braive, Michel, Graffiti de Brassaï, Beaux-Arts, Brussel les, gener 1962; Brassaï, în Photography, Londra, vol. 17, nr. 2, feb. 1962, p. 24-35; Brassaï, Graffiti, în L’Obelisco, Roma, 1962 [text de François Mauriac]; Cordier, Daniel, Photos rival paintings in Paris shows, în International Herald Tribune, New York, 24 ian. 1962; Gindertael, R.V. La conscience au pied du mur, în XX Siécle, Paris, nr. 20, dec. 1962, p. 83-86; Hall, Norman, Opinion, giants and others, în Photography, Londra, vol. 17, nr. 2, feb. 1962, p. 5; Plécy, Rinaldini, Angelo, I Graffiti di Brassaï, în Il Mondo, Roma, 12 mai 1962; Putman, Jacques, Grafffiti vus par Brassaï, în XX Siècle, Paris, nr. 18 feb. 1962; Rinaldini, Angelo, I Graffiti di Brassaï, în Il Mondo, Roma, 12 mai 1962; Soucék, Ludvik, Brassaï, Praga, 1962; Szilágyi, Júlia, Párizs Szeme-B., în Korunk, Cluj, nr. 12, 1962, p. 1484-1486; Soucék, Ludwig, Brassaï aneb cesta od slozitosti…, în Suétova Literatura, Cehoslovacia, nr. 1, 1962; Brassaï, Paris, Bibliothèque Nationale, 1963 [prefaţă de Julien Cain, texte de Jean Aldémar şi Alex Gambier]; Cabanne, Pierre, Brassaï, j’imagine tout, în Arts, Paris, 22-28 mai 1963, p. 11; Le cas Brassaï, în Le Photographe, Paris, nr. 87, 20 iun. 1963, p. 316; Descargues, Pierre, Brassaï célébré á la Nationale, în Tribune de Lausanne, 5 mai 1963, p. 6; Girod de l’Ain, Bertrand, Brassaï et Paris de nuit, în Le Monde, Paris, 10 mai 1963; Grosse Photographen unseres Jahrhunderts, Colônia, 1963; Valogne, Catherine, Un photographe à la Nationale. Brassaï, în Les Lettres Françaises, Paris, 30 mai 1963; Brassaï chez Picasso, în Les Lettres Françoises, Paris, 19-20 nov. 1964, p. 13; Brassaï présente images de „Caméra”, Paris, Hachette, 1964; Grenier, Roger, Brassaï écrivain, în Bulletin NRF, Paris, nov. 1964; Hommes, avec Brassaï, în Le Nouvel Observateur, Paris, 19 nov. 1964, p. 24; Nourissier, François, Le livre de la semaine.Conversations avec Picasso, în Les Nouvelles Littéraires, Paris, 26 nov. 1964, p. 2; Lepage, Jacques, Brassaï ou l’oeil insatiable, în Aujoourd’hui, Paris, apr. 1965, p. 41; Kertész, André, Brassaï, în Infinity, New York, vol. 15, nr. 7, iul. 1966, p. 4-13; The photographer’s eye, New York, The Museum of Modern Art, 1966 [text de John Szarkowski]; Renoir, Jean, Gabriel and Lucifer, în The New York Times, New York, 20 nov. 1966; Varia, Radu, De Vorbă cu Brassaï, în Secolul 20, nr. 8, aug. 1966, p. 155-160; Varia, Radu, De Vorbă cu Brassaï despre fotografia ca artă, în Secolul 20,ian. 1967, p. 32-43, 179-186; Brassaï, New York, The Museum of Modern Art, 1968 [prefaţă de John Szarkowski şi text de Lawrence Durrell]; Brassaï, early master of the underground, în Modern Photography, New York, dec. 1968, p. 48-49; Coleman, A. D., Latent image, în The Village Voice, New York, 14 nov. 1968, p. 16; [Fotografia lui Brassaï. Vedere din geamul atelierului], în Korunk, Cluj, nr. 3, 1968; Gruen, John, Brassaï, Paris in the shadows, în New York Magazine, New York, 18 nov. 1968, p. 19; Kovács János, Párizsi látogatás Brassainál, în Korunk, Cluj, mart. 1968, p. 402-405; Brassaï talks to George Hughes, în Amateur Photographer, Londra, vol. 138, nr. 12, 18 iun. 1969, p. 8-13; Drahos, Tom, Inédit, Paris en 1930 vu par la maître Brassaï, în Photo, Paris, nr. 22, iul. 1969, nr. 24-35, p. 79; Hughes, George, Brassaï, în Amateur Photographique, Paris, 18 iun. 1969, p. 8, 53; Bouret, Jean, Les sept jours de la semaine, Mardi-Mercredi, în Les Lettres Françaises, Paris, 21 oct. 1970; Brassaï, în Chroniques de I’Art Vivand, Paris, nr. 7, gener. 1970, p. 17; Brassaï, les murs de Paris, în La Quinzaine Littéraire, Paris, 1 nov. 1970, p. 18; Deschaumes, Jaques, De Boticelli à Brassaï, în Revue des Deux Mondes, Paris, nov., 1970; Gauthier, Maximilien, Brassaï au pied du mur, în Les Nouvelles Littéraires, Paris, 15 oct. 1970; Prévert, Jacques, Choses et autres, în Vogue, Paris nr. 512, dec. 1970 – gener 1971, p. 158-161; Ray-Jones, Tony, Brassaï talking about photography, an interview, în Creative Camera,Londra, nr. 70, apr. 1970, p. 120-125; Une thèse sur les graffiti, în Chroniques de l’art vivant, Paris, nr. 7, ian. 1970, p. 15-17; Coleman, A. D., Brassaï Uncovers the Hidden Life, în New York Times, 26 sept. 1971; Meliusz József, Napnyugati kávéház [Cafeneaua de soare apune], în Igaz Szó, nr. 6, 1971; Alexei Brodovitch and his influence, Philadelphia, Philadelphia College of Art, 1972; Les amis parisiens d’Henry Miller, Paris, Centre Culturel Américain, 1972; Berger, Viviane, Brassaï par Brassaï, în Jardin des Arts, Paris, mart. 1972, p. 12; Brassaï. Dessins, sculptures, tapisseries, Paris, Galerie Verrière, 1972 [prefaţă de Gaston Diehl]; Brassaï in the 1930s, în The Photo Reporter, New York, iul. 1972; Diehl, Gaston, Brassaï, în XXSiècle, Paris, nr. 36, iun. 1972, p. 67-71; Méliusz József, Brassaival öttől nyolcig, în Korunk, nr. 4, 1972; Sept jours avec la peinture: Vendredi-Samedi, în Les Lettres Françaises, Paris, 22 mart. 1972; Looking at photography, New York, The Museum of Modern Art, 1973 [text de John Szarkowski]; Brassaï, în Le Club Français de la Médaille, Paris, nr. 45, 4art trimestre 1974, p. 52-58; Gautrand, Jean-Claude, Brassaï l’universel, în Photo-Revue, Paris, iul. 1974, p. 357-369 [ediţie engleză cu titlul Brassaï, the universal, în Afterimage, Rochester, New York, vol. 3, nr. 3, sept. 1975, p. 6-9]; Marrey, Bernard, Guide de l’art dans la rue au XX siècle, Paris, Éditions Ouvrières, 1974; Plécy, Albert, Gautrand, Jean-Claude, Le salon permanent de la photo, les grands maîtres de l’art photographique, în Point de Vue, Images du Monde, Paris, 6, 13, 20 sept. 1974, p. 18-19; Bonnefoy, Claude, Les photographes ne peuvent plus travailler sans électricitéBrassaï, în La Vie Électrique, Paris, iul.-aug. 1975, p. 44-46; Hill, Paul, Cooper, Tom, Interview Bernard sic Brassaï, în Caméra, Lucerna, mai 1975, p. 37 [versiune revizuită de Brassaï în Dialogue with photography, New York, Farrar, Straus and Giroux, 1979, p. 37-43; o versiune a apărut şi în limba castiliană cu titlul Rencontre avec Brassaï, în Culture et Communication,Paris, nr. 27, 1 mai 1980, p. 8-15]; Blume, Mary, Brassaï ‘s secret Paris, incisive, funny, humane, în International Herald Tribune, 23-24 oct. 1976; Brassaï, în The New Yorker, New York, oct. 1976; Brassaï, în Untitled, nr. 10, Quarterly of Friends of Photography, Carmel, 1976; Bunnell, Peter C., Books considered the secret Paris of the 30s, în The New Republic, New York, 6 nov. 1976, p. 24-25; Huser, France, Les minuits de Brassaï, în Le Nouvel Observateur, Paris, 25 oct. 1976; Kramer, Hilton, Brassaï, the high art of photographing lowlife in Paris, în The New York Times,New York, 19 sept. 1976, secció 2, p. 1, 34; Michaud, Paul R., Brassaï at 80, în The Paris Métro, Paris, 11 sept. 1976, p. 7, 8, 18; Newhall, Nancy, Brassaï, în Untitled, 1976, nr. 10-14; Nuridsany, Michel, Brassaï á l’oeil de Paris, în Le Figaro, Paris, 9 oct. 1976; Paris by night captured by one of France’s greatest photographers, în The New York Times Book Review, New York, oct. 1976; Pascal, Pia, Américains hors-série, în Carrefour, Paris, 26 feb. 1976; Photographs from the Julien Levy Collection, Chicago, The Art Institute of Chicago, 1976 [text de David Travis]; Stevens, Nancy, Brassaï, în The Village Voice, New York, 27 sept. 1976, p. 92-93; Westerbeck, Colin L., Night light, Brassaï and Weegee, în Artforum, New York, vol. 15, nr. 4, dec. 1976, p. 34-45;Coleman, A. D., The grotesque in photography, New York, Summit- Books Ridge Press, 1977; Documenta 6, Kassel, Museum Friedericianum, 1977; Elliott, David, Abbott,Brandt and Brassaï, city visions, în Chicago Daily News, Chicago, 8 mart. 1977; Heron, Liz, The real Paris of the thirties, în Camerawork, Londra, nr. 7, iul. 1977, p. 4-5; [Ramirez, Juan Antonio, La ciudad surrealista, A. Antonio Bonet, Madrid, Cátedra, 1983, p. 71-90; Documenta 6, Museum Friedericianum, Kassel, 1977; Scrisori trimise de Brassaï familiei], în A Hét, nr. 44, 4 nov. 1977; Boujut, Michel, Brassaï, în Le Nouveau Photocinéma, Paris, nr. 67, apr. 1978, p. 26-27; Dada and Surrealism reviewed, Londra, Hayward Gallery, Arts Council of Great Britain, 1978 [text de Dawn Ades]; Dunoyer, Jean-Marie, Brassaï, în Le Monde, Paris, 14 dec. 1978; Mousseigne, Alain, Surréalisme et photographie, în Travaux. L’art face àla crise, Saint-Étienne, nr. 26, 1978, p. 154-181; Nori, Claude, La photographie française des origines à nos jours, Paris, Contrejour, 1978; Owens, Craig, Photography en abyme, în October, Cambridge, Massachusetts, nr. 5, 1978, p. 73-88 [publicat şi în Craig Owens, Beyondrecognition, Reprezentation, power, and culture, Berkeley, Los Angeles, University of California Press, 1992, p. 16-30]; Brassaï, artists and studios, New York, Marlborough Gallery, 1979; Brassaï, a major exhibition, Londra, The Photographer’Gallery, 1979 [introducere de Sue Davies şi text de Bill Brandt]; Brassaï – Grand Prix National. Point de vue, în Images du Monde, Paris, nr. 1589, 1590, 12 ian. 1979; Brassaï, le Toulouse-Lautrec de la photo, în Le Figaro, Paris, 28 nov. 1979; The eye of Brassaï, în Observer Magazine, Londra, 11 nov. 1979; Frazier, Nina F., Ressenya deBrassaï, Marlborough Gallery, în Art International, vol. 23, nr. 8, decembrie 1979, 36, 45;Livres rares et photographies, Paris, Galerie Zabriskie, 1979; Photographie Surrealism, Cleveland, Ohio, The New Gallery of Contemporary Art, 1979 [text de Nancy Hall-Duncan]; Un gigante della fotografia, Brassaï, l’occhio di Parigi, compie 80 anni, la grande occasione mancata di Venezia 1979, în Bolaffiarte, Torino, vol. 10, nr. 90, iul. 1979, p. 14-20; Diálogos con la fotografia, Barcelona, Gustavo Gili, 1980, p. 42-47]; Evans, Tom, Photography, în Art and Artists, Londra, vol. 14, nr. 9, ian. 1980, p. 26-31; Photographie Surrealism, New York, Brooklyn Museum, 1980; Les Réalismes 1919-1939, Paris, Centre Georges Pompidou, 1980; Thornton, Gene, Paris, the photographer’s dream, în Réalités, Horsham, Pennsylvania, nr. 3, sept.-oct. 1980, p. 54-63; Krauss, Rosalind, Nightwalkers, în Art Journal, New York, vol. 4, nr. 1, primăvara 1981, p. 33-38 [variantă franceză Les Noctambules, în Le Photographique, Paris, Macula, 1990, p. 138-153]; Paris-Paris, créations en France 1937-1957, Paris, Centre Georges Pompidou, 1981, p. 484-501 [text d’Alain Sayag]; The photographic conditions of  Surrealism, în October, Cambridge, Massachusetts, nr. 19, 1981, p. 3-34 [variantă franceză Photographie et surréalisme, în Photographique, Paris, Macula, 1990, p. 100-124]; Brassaï, among friends, în International Herald Tribune, 29 oct. 1982; Brassaï, photographe et écrivain, în Le Figaro, Paris, 17 dec. 1982, p. 25; Counterparts, Form and emotion in photography,New York, Metropolitan Museum of Art, 1982 [text de Weston J. Naef]; Ellis, Ainslie, Artists and photographers, în British Journal of Photography, Londra, vol. 129, 29 oct. 1982, p. 1158-1162; Guibert, Hervé, Carnet de rendez-vous, în Le Monde, Paris, 2 dec. 1982, p. 17; Hiepe, Richard, Storyville 1912, Zur kritischen Revision der Geschichte der Aktphotographie, în Tendenzen, Colònia, vol. 23, nr. 139, iul.-sept. 1982, p. 45-51; Loengard, John, Brassaï, în Life, New York, mai 1982, p. 118-119; Jaguer, Edouard, Les mystères de la chambre noire, Paris, Flammarion, 1982; Metken, G., Paris, façades, traces, images, în Daidalos, Guetersloh, Germania, nr. 6, 15 dec. 1982, p. 10-21; Naggar, Carole, Dictionnaire des photographes, Paris, Le Seuil, 1982; Paris photo 1840-1980, Tokyo, Asahi Shimbun, 1982; Petkanas, Christopher, Brassaï at 83, I have things to do, în Women’s Wear Daily, New York, 8-15 oct. 1982, p. 16-17; Spalding, Frances, Resenya de Brassaï Marlborough Fine Art, în Arts Review, Londra, vol. 34, nr. 20, 24 sept. 1982, p. 479; Brassaï und seine Künstler, în Art, das Kunstmagazin, Hamburg, nr. 6, iun. 1983, p. 68-79; Ford, Graham, Brassaï, a man of passion, în Hotshoe, Londra, nr. 24, ian. 1983, p. 16-20; Horning, Ron, An argument with history, în Aperture, New York, nr. 103, 1983, p. 2-7; Rousseau, François- Olivier, Je n’éprouvais que du mépris pour la photographie, în L’Égoiste, Paris, mai 1983, p. 32; A bronze for Brassaï, should it have been gold?, în British Journal of Photography, Londra, vol. 131, 24 aug. 1984, p. 885; [Brassaï], în A Hét, 15, nr. 32, 2 aug. 1984, p. 12; [Brassaï], în Brassoi Lapok, 16, nr. 30, 27 iul. 1984, p. 5; Berman, Avis, Guest speaker, Brassaï, the three faces of Paris, în Architectural Digest, Los Angeles, vol. 41, nr. 26, iul. 1984, p. 26, 30, 32, 34-35; Brassaï, în Beaux-Arts Magazine, Paris, vol. 17, oct. 1984, p. 60-65; Brassaï, Tokyo, Yurakucho Asahi Gallery, 1984;Caujolle, Christian, L’oeil de Brassaï s’est fermé, în Libération, Paris, 12 iul. 1984, p. 24-25; Ferney, Frédéric, Un sociologue de la nuit, în Le Nouvel Observateur, Paris, 20 iul. 1984; Holborn, Mark, Brassaï, 1899-1984, în Aperture, New York, nr. 97, iarna 1984, p. 2; Moorman, Margaret, Brassaï, 1899-1984, în Art News, New York, vol. 83, oct. 1984, p. 13; Le photographe Brassaï est mort…, în Le Monde, Paris, 12 iul. 1984; Surrealistische Photographie: zwischen Traum und Wirklichkeit, Colònia [Köln], 1984; Das Aktfoto, Ansichten vom Körper im photografischen Zeitalter, Ästhetik, Geschichte, Ideologie,Munic, Stadtmuseum, 1985; L’amour fou, Photography and Surrealism, Washington, Corcoran Gallery of Art, 1985 [texte de Rosalind Krauss, Dawn Ades şi Jane Livingston, ediţie franceză cu titlul Explosante-fixe, photographie et surréalisme, Paris, Centre Georges Pompidou, 1985]; Auer, Michèle, Encyclopédie internationale des photographes de 1839 à nos jours, Geneva, Hermance, 1985; Borhan, Pierre, Brassaï, în Clichés, Paris, nr. 14, mart. 1985, p. 24-31; Chevrier, Jean-François, Degas, Brassaï et Picasso, în Photographies, Paris, nr. 7, 1985, p. 52-53; Chevrier, Jean-François, Degas, Brassaï et Picasso, în Photographies, Paris, nr. 7, 1985, p. 52-53; Corpus delicti, în October, Cambridge, Massachusetts, nr. 33, 1985, p. 31-72 [publicat şi în Krauss, Rosalind, Livingston, Jane, L’amour fou, New York, Abbeville Press, 1985, p. 55-112]; Elementarzeichen, Urformen visueller Information,Berlin, Staatliche Kunsthalle, 1985; Artistes de ma vie, Toulouse, Galerie Municipale du Château d’Eau, 1986 [text de Jean Dieuzaide]; Carrrera, Fernandez Gaston, La photographie, le néant: digressions autour d’une mort occidentale, Paris, Presses Universitaires de France, 1986; De Paz, Alfredo, L’immagine fotografica: storia, estetica, ideologia, Bolonia, CLUEB, 1986; Foster, Hal, L’amour faux, în Art in America, New York, vol. 74, nr. 1, ian. 1986, p. 116-128; La chambre noire, în Beaux-Arts magazine, Paris, nr. 35, mai 1986, p. 62-67, 116; Banier, François-Marie, Objets à grandes échelles par Brassaï, în L’Égoiste, Paris, nr. 10, iun. 1987, p. 118-125; Bott, François, Le Paris nocturne de Brassaï, în Le Monde des livres, Paris, 18 dec. 1987, p. 15; Brassaï, introducere de Roger Grenier, Paris, Centre National de la Photographie, 1987 [ediţie engleză, Londra, Thames and Hudson, New York, Pantheon Books, 1988]; Denoyelle, Françoise, Arts et Métiers Graphiques, histoires d’images d’une revue de caractères, în La Recherche Photographique, Paris, nr. 3, dec. 1987, p. 6-17; L’oeil du Minotaure, Ubac, Brassaï, Alvarez Bravo, Bellmer, Man Ray, Ginebra, Galerie Sonia Zannettacci, 1987 [text Edouard Jaguer]; Picasso vu par Brassaï, Paris, Musée Picasso, 1987 [texte de Marie-Laure Bernadac şi Jean-François Chevrier]; Picasso vu par Brassaï, în La Revue du Louvre et des Musées de France, Paris, vol. 37, nr. 3, 1987, p. 222-223; Pittolo, Véronique, Picasso sous l’oeil de B., în Beaux-Arts Magazine, Paris, nr. 49, sept. 1987, p. 66-69; Regards sur Minotaure, la revue à tête de bête, Geneva, Muzeul Rath, 1987; Roche, Denis, Paris de nuit de Brassaï, în Télérama, Paris, 25 nov. 1987, p. 18; Seimè, Giuliana, Quale erotismo, brevi note per una storia della fotografia erotica, în Zoom, Milano, nr. 76, dec. 1987 – ian. 1988, p. 98-105; Brassaï, Paris le jour, Paris le nuit, Paris, Musée Carnavalet, 1988 [text de Kim Sichel]; Hambourg, Maria Morris, Photography between the wars, selections from the Ford Company Collections, în Metropolitan Museum of Art Bulletin, New York, vol. 45, nr. 4, primăvara 1988, p. 1-56; Roegiers, Patrick, Brassaï, la puissance des ténèbres, în Le Monde, Paris, 27 oct. 1988, p. 17 [publicat şi de Patrick Roegiers, L’Oeil Multiple, Paris, Éditions la Manufacture, 1992, p. 81-84]; Donations Daniel Cordier, le regard d’un amateur, Paris, Centre Georges Pompidou, 1989; Frizot, Michel, Histoire de voir: de l’instant à l’imaginaire (1930- 1970), Paris, Centre National de la Photographie, 1989; Hopkinson, Amanda, Just celebrating, Paris shows Brassaï, Cartier-Bresson and Lartigue, în Creative Camera, Manchester, nr. 6, 1989, p. 28-31; Das Innere der Sicht, surrealistische Fotografie der 30er und 40er Jahre,Viena, Museum des 20. Jahrhundert, 1989; The new vision, photography between the world wars, New York, Metropolitan Museum of Art, 1989 [texte de Maria Morris Hambourg şi Christopher Phillips]; Brassaï, Printemps, Tokyo, Pacific Press Service, 1990; Kemp, Wolfgang, Images of decay, photography in the picturesque tradition,în October, Cambridge, Massachusetts, nr. 54, 1990, p. 103-133; Modiano, Patrick, Paris tendresse, Paris, ediţie Hoëbeke, 1990; Quasha, Jill, The avant-garde eye, în Antique Collector, Londra, vol. 61, nr. 9, sept. 1990, p. 110-113; Squiers, Carol, ed. The critical image, Seattle, Bay Press, 1990, p. 81; Solomon-Godeau, Abigail, Mandarin modernism, Photography until now, în Art in America, New York, vol. 78, nr. 12, dec. 1990, p. 140-149, 183; Foresta, Merry, Art and photography in the age of contact, în Aperture, New York, nr. 125, 1991, p. 16-23; Ellenzweig, Allen. The homoerotic photograph, New York, Columbia University Press, 1992, p. 65-73; Goldberg, Vicki, Brassaï, pushed-back-hat, spit-curl, and cigarette-in-mouth, în Art News, New York, vol. 91, apr. 1992, p. 57-58; Histoire photographique de la photographie, în Les Cahiers de la Photographie, Paris 1992, p. 84-91; [Brassaï], în Oxford Illustrated Encyclopedia, vol. 5 (The Arts), 1993, p. 58; Brassaï, The eye of Paris, New York, Houk Friedman Gallery, 1993 [prefaţă  de Edwynn Houk, texte de Gilberte Brassaï şi David Travis]; Espais existencials, la mirada apassionada de Daniel Cordier, Barcelona, Centre Cultural de la Fundació La Caixa, 1993; Haden-Guest, Anthony, The night and the city, în Vanity Fair, New York, vol. 56, nr. 3, mart. 1993; A novel’s worth of complexities in a single frame, în The New York Times, New York, vol. 142, nr. 49277, 21 mart. 1993, p. 35-36; Photography, devil’s advocate, în The New Yorker, New York, 22 mart. 1993, p. 20; [Brassaï], în Cronica română, 15-16 ian. 1994, p. 8; Magyar Életrajzi Lexikon (1978-1991), Budapesta, Akadémiai Kiadó, 1994, p. 129; Lendvay Éva, Brassaï, în Brassoi Lapok, nr. 37, 13-19 sept. 1996, p. 12; [Brassaï], în Nouveau Larousse Encyclopédique, vol. I, 1998, p. 223; [Brassaï], în Photo, Italia, nr. 22, dec. 1998; [Brassaï], în Conde nast traveler, nr. 12, 1998; [Brassaï], în New York Times. The Arts, dec. 1998; Brassaï, Los ojos de Paris, în Foto, Madrid, dec. 1998; Brassaï: The Eye of Paris at the Museum of Fine Arts, în Arts Wednesday, 1 iun. 1998; Goldberg, Vicki, Paris Belongs to Brassaï, în Vanity Fair, dec. 1998, p. 164-181; Lendvay Eva, A százéves Brassaï [Brassaï la 100 de ani], în Korunk, nr. 9, 1998; „El Ojo de Paris”,în La Voz, Huston, 12 dec. 1998; Russell, John, Memories of Paris and of One Who Saw It as It Was, în The New York Times, 29 nov. 1998, p. 43-44; Susie Kalil, Nuit Prowler. In the 1930s, Paris was quite a city. And Brassaï was quite a photographer, în Houston Press, 31 dec. 1998-6 ian. 1999, p. 47-48; [Brassaï], în Time, 18 ian. 1999; Brassaï: Seeing Paris His Way, în The Wall Street Journal, 15 ian. 1999; Brassaï: The Eye of Fine Arts, în Art Now South, Huston, ian. 1999; Csutak, L., Brassaï cel vizionar, în Gazeta de Transilvania, 23-24 oct. 1999, p. 5; Bernád Irina, Nazare, Daniel, Centenar Brassai, în Rom. Lit., an 37, nr. 32, 15 sept. 1999, p. 22; Hay Halpertt, Peter, Camera Exhibitions the word of Brassaï A monumental eschibition highlights a hallmark artist, în American Photo, New York, vol. 10, nr. 1, 1999; The Eye of Paris, în Texas Highways, ian. 1999; Sayag, A., Lionel-Marie, A., Aillagon, J.-J., Brassaï: the monograph, Boston, Little, Brown and Company, 2000; Gautrand, J.-C., Brassai: 1899—1984. Brassai’s universal art, Köln/London, 2004; Poirier, D. E., Brassai: an illustrated biography. Paris, London, Flammarion,Thames & Hudson, 2005; Conrad, Jean-Yves, Paris, capitala… României, trad. din franceză de Elisabeta Balint, Is., Junimea, 2006; Gyulus: Brassai képek és dokumentumok, [szerzők: Kincses Károly, Borsody Roland, dr. Lengyel Attila, dr. Mezey Lászlóné ; kronológia és dokumentumok: Kincses Károly, Rujder Kriszta, Tóth Balázs Zoltán], [Kecskemét], Magyar Fotográfiai Múzeum, 2007; Lewisohn, Cedar, Street art. The graffiti revolution, [foreword by Henry Chalfant], London: Tate Publishing, 2010; Miller, Henri, Înţelepciunea inimii, traducere din limba engleză şi note de Viorica Boitor, Iași, Polirom, 2012; Lendvay Eva, Ma másképp fényképezunk. Emlékezzünk Brassaira, în Brassoi Lapok, an 26, nr. 27, 10 iul. 2014, p. 4; Colonaș, Florin, Paris Photo. Pariul cu fotografia, în Observator cultural, nr. 850, 24 nov. 2016, p. 17; Cosmeanu, Marius, Fotograful brașovean, supranumit „Ochiul Parisului”, în Rom. Lib., nr. 7945, 18 aug. 2017, p. 17; Péntek Orsolya, A magyar fotó: 1840-1989, előszó : Halász Csilla ; szerkesztette : Halász Csilla, Budapest: Látóhatár, 2018.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.