BAYERN (BAYER), Friedrich (născut 20 octombrie 1817, Brașov – mort 4 martie 1886, Tbilisi), naturalist, explorator. Iniţial s-a numit Bayer, adăugându-şi mai târziu litera n, devenind ulterior cunoscut sub numele de Bayern. Fiu de cojocar, a urmat în oraşul natal mai întâi şcoala primară şi apoi şcoala reală, pe care a absolvit-o în 1832. În 4 martie 1838 a susţinut un examen în urma căruia a primit o diplomă ce îi permitea să lucreze în comerţ. Potrivit unor surse, puţin credibile, ar fi fost farmacist, deşi, mai probabil, după 1838 ar fi activat în comerţ la Sibiu şi apoi la București, până în 1842. În ultimul din oraşe rămâne încă trei ani, predând lecţii de germană în particular. În 1845 întreprinde o călătorie în Rusia şi Turcia, ajungând, în final, după multe întreruperi şi suferinţe, la Odesa, unde se şi stabileşte până în 1850, predând limba germană pentru a-şi asigura traiul. În această perioadă a străbătut Crimeea, avându-l alături şi pe anatomistul Nordmann, făcând o serie de descoperiri arheologice, numismatice şi entomologice, care au stat la baza colecţiilor sale. Parcurgând întreg Caucazul, a ajuns la Tbilisi, încă din 1845. Finanţat de contele Mnişek, întreprinde, începând cu 1 aprilie 1849, o lungă călătorie în zona Caucazului şi Araratului pe care o va cerceta, atras de farmecul, bogăţia şi ineditul acestei regiuni, timp de 40 de ani, orientându-se spre studiul insectelor, florei, minereurilor. S-a preocupat şi de studiul triburilor din această zonă, fapt relevat de însemnările sale antropologice şi etnografice. În 1850 pleacă la Tbilisi, unde obţine un contract, care îi permite alcătuirea şi organizarea colecţiilor sale. În 1852 a început a doua mare călătorie în Caucaz, propunându-şi colecţionarea materialelor necesare pentru organizarea unui muzeu în Tbilisi, însă, la întoarcere nu a primit onorariul promis, astfel că în următorii ani trăieşte în mare sărăcie. În 1859, la recomandarea naturalistului Abich, obţine un post de conservator la Muzeul Societăţii Geografice din Tbilisi, expunând, până în 1864, colecţii reprezentative de insecte (cam 28000 de exemplare), plante, pietre şi minerale. Din nefericire, între 1863-1864 i-au fost confiscate valoroasele colecţii de minerale, fluturi şi plante, fapt ce l-a determinat să se consacre arheologiei, care a devenit una din preocupările sale constante. A activat cu mult succes în acest domeniu, sprijinit de Rudolph Virchow, împreună cu care a fondat Societatea pentru cercetarea Antichităţii din Caucaz, iniţiind şi cercetarea preistoriei în Caucaz şi Ararat. Între 1865-1870, guvernul rus a cumpărat colecţiile sale (mineralogice, colecţia de insecte şi ierbarele), iar exemplarele cele mai valoroase din aceste colecţii se găsesc în muzeele din Sankt Petersburg, Moscova, Viena. Însemnările sale etnografice vor sta la baza organizării vestitului Muzeu Caucazian din Tbilisi. Asistând la lucrările de terasamente pentru prima cale ferată transcaucaziană, descoperă valoroase vestigii arheologice de origine ebraică şi romană. A fost membru al mai multor societăţi ştiinţifice, printre altele şi membru corespondent al Societăţii pentru antropologie, etnologie şi preistorie din Berlin, care i-a conferit multe premii. A avut strânse legături cu personalităţi ştiinţifice ale vremii, bucurându-se de prestigiu în mediile ştiinţifice, care sunt răsplătite cu o pensie în ultimii săi ani de viaţă. În anul 1873 participă la Expoziţia Universală de la Viena, unde eforturile sale sunt răsplătite prin conferirea ordinului „Franz Josef”. Întors în Caucaz, moare la Tbilisi în 4 martie 1886, după ce orbise cu puţin timp înainte. Surorii sale, care l-a urmat în străinătate şi l-a îngrijit, i-a lăsat valoroasa sa colecţie numismatică, alcătuită îndeosebi din monede orientale, precum şi însemnări manuscrise şi documente, ajunse mai târziu în posesia liceului Honterus din Brașov, iar din 1937 la Muzeul Săsesc al Ţării Bârsei. O parte din acestea au fost expuse într-o vitrină a muzeului consacrată marilor braşoveni, o altă parte au fost păstrate în arhivele oraşului, însă, în cursul evenimentelor din 1944 colecţiile s-au pierdut. Freidrich Bayern a fost un autodidact, autointitulat naturalist, care a dovedit însă profesionalism în etnologie, mineralogie şi arheologie.
Opera: Geologische und mineralogische Beschreibung und Katalog der von Bayern vereinigten Sammlung in Piatigorsk, 1866; Die Gräber von Mzchet, 1871; Kaukasische Altertümer, în Statistische Zeitschrift d. Kaukasus (periodic în limba rusă), 1871; Beiträge zur Geologie des Kaukasus, în Zeitschrift d. techn. Ges. D. Kaukasus 1873; Ausgrabungen der alten Gräber bei Mzchet, în Zeitschrift für Ethnologie, Berlin, 4, 1874, p. 168-186, 231-248, 268-288; Die Ausgrabungen von Samthavro im Jahre 1872, în Mitteilungen der anthropologischen Gesellschaft in Wien, 4, 1874, p. 206-220; Notizen zu den Ausgrabungen von Samthavro 1872, în Zeitschrift für Ethnologie, 10, 1878, p. 415-447; Bemerkungen und Ansichten über den Kaukasus und seine vorhistorischen Verhältnisse, seine Völker und deren Industrie, în Zeitschrift für Ethnologie, 14, 1882, p. 326-355; Neue kaukasische Gräberfunde, în Zeitschrift für Ethnologie, 14, 1882, p. 503-515; Contribution à l’archéologie du Caucase,Lyon, 1882, p. 98 p.; Transkaukasische Altertümer, în Zeitschrift für Ethnologie,15, 1883, p. 203-205; Kaukasische Gräberfelder, în Zeitschrift für Ethnologie, 15, 1883, p. 256-264; Neue Ausgrabungen in Samthavro, în Zeitschrift für Ethnologie, 15, 1883, p. 303-305; Archäologische Verhältnisse in Koban, în Zeitschrift für Ethnologie, 17, 1885, p. 190-192; Kaukasische Archäologische Gesellschaft, în Zeitschrift für Ethnologie, 17, 1885, p. 190; Gräberfeld bei Djelalogen in Transkaukasien, în Zeitschrift für Ethnologie, 17, 1885, p. 329; Untersuchungen über die ältesten Gräber- und Schatzfunde in Kaukasien, Berlin, 1885, 60 p.; în mss. au rămas următoarele lucrări: Geographisch-mytisches Nachschlagebuch des Kaukasus, alphabetisch geordnet, mehr als 2000 Ausdrücke; Biblische Geographie zur Zeit Moses und Josuas. Mit 6 Karten; Geschichtliche Geographie des Kaukasus, von Herodot bis zu Stefan von Byzanz; Geologie des Prodkoumok. Mit 1 Karte; Ethymologisches Wörterbuch pulasgisch-mythischer Namen; Bericht an die archäologische Kommision zur Erhaltung der geschichtlichen Denkmäler im Kaukasus (1870); Pflanzenkatalog des Kaukasus; Katalog der Gesteine der Provinz Akhalzike und Somkhetie (1863); Katalog der Gesteine, Mineralien und Fossilien des Kaukasus; Katalog der Gesteine aus dem Tale des Terek, Mineralogische Topographie des Kaukasus; Katalog der Käfer aus der Sammlung Bayerns im Museum zu Tiflis; Neubildungen an den Küsten des Schwarzen Meeres; Geologische Skizze des nordwestlichen Teiles des Kaukasus.
Referinţe:Much, M., Friedrich Bayern Ausgrabungen auf dem Leichenfeld von Samthavro im Kaukasus, Zeitschrift für Ethnologie, im Jahre 1872, în Mitteilungen der anthropologischen Gesellschaft in Wien, 4, 1874, p. 201-206; Idem, Schlußwort zu Friedrich Bayern Bericht über die Ausgrabungen auf Samthavro, în Mitteilungen der anthropologischen Gesellschaft in Wien, 4, 1874, p. 285-290; Virchow, R., Kaukasische Prähistorie, în Zeitschrift für Ethnologie, Berlin, 13, 1881, p. 411-427; Chantre, M. Ernest, Précedé d’une introduction biographique, în Bayern, F, Contribution à l’archeologie du Caucase, Lyon, 1882, 98 p.; Virchow, Rudolf, Die kaukasischen und transkaukasischen Gräberfelder, în Zeitschrift für Ethnologie, 14, 1882, p. 471-483;Idem, Neue Erwerbungen aus Transkaukasien, ins besondere eine Fensterurne und Schmucksachen aus Antimon, în Zeitschrift für Ethnologie, XVI, 1884, p. 125-131; Friedrich Bayern, Untersuchungen über die ältesten Gräber- und Schatzfunde in Kaukasien, Berlin, 1885 [cuvânt înainte de Rudolf Virchow]; Virchow, R., [Nachruf auf Friedrich Bayern], în Zeitschrift für Ethnologie, 18, 1886, p. 189-192;Gusbeth, E., Das Sanitätswesen in Kronstadt, 1891, p. 131; Hermann, A., Friedrich Bayern, der Begründer der prähistorischen Kaukasusforschung, în Schule und Leben, 4 ian. 1922/23, 9/10, p. 97-104; Idem, Ein vergessener siebenbürgischer Forscher im Kaukasus, în Wanderer, 5, 1925, p. 154; Heltmann, Heinz, Ein Kronstädter in Kaukasus. Friedrich Bayern (1817-1886), în Volkszeitung,Brașov, 11, nr. 807, 19 dec. 1967; Barth, Hans, Friedrich Bayern (1817-1886), în Karpatenrundschau, 10, nr. 5, 4 feb. 1977, p. 6; Hienz, H.A., Beiträge zum Schriftsteller Lexikon, Köln/Wien, 1981, F. 4, p. 59-63; Barth, Hans, De la Honterus la Oberth, București, Kriterion, 1985, p. 220; Friedrich Bayern 1817-1886, în Fabritius, Guido, Verdienstvolle deutsche Apotheker aus Siebenbürgen, Stuttgart, 1989, p. 69-83, Heltmann, Heinz, Ein Kronstädter als Forscher im Kaukasus. Friedrich Bayern (1817-1886), în Neue Kronstadter Zeitung, München, 5, München, 1 apr. 1989, p. 5; Lexikon, p. 42; Roth, F. J., Friedrich Bayern (1817-1886), farmacist, antropolog, arheolog, botanist, etnograf, mineralog şi zoolog,în Contribuţiuni la o istorie a farmaciilor din Ardealul de sud, vol. VII, comunicare păstrată la Institutul Transilvaniei din Gundelsheim; Hienz, Schriftsteller, vol. V, p. 88-93 [din această lucrare am preluat opera lui Bayern Friedrich, precum şi o parte din referinţe].
Fişă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.