Despre educație și cultură

În ultimele săptămâni, am urmărit cu îngrijorare știrile despre situația din învățământ și cultură, mai precis datele despre lectură. La radio, televiziune și în mediul online s-au dezbătut datele. Despre ce este vorba mai precis? Despre un studiu european comparativ, din care rezultă că elevii din România sunt cei mai puțin motivați să învețe, neînțelegând sensul și rostul de a învăța, la ce le folosește în viață, ce anume aplică în realitate din ceea ce învață. Mai grav stăm la capitolul lectură, studii mai vechi (Barometrul de consum cultural din anul 2010) și mai noi afirmând că între 48%-51% români nu au citit o carte. Datele reconfirmă o atitudine despre care știam din studii mai vechi, la nivelul anului 1999: alienarea crescândă a românilor față de educație și cultură într-o perioadă și într-o societate în care se pune accentul pe informație și cunoaștere, pe abilități și competențe care să le permită integrarea pe piața muncii. N-am să mă ocup aici de cauze și vinovați, nu mă interesează să mă jeluiesc. Ceea ce mă interesează este că noi bibliotecarii și bibliotecile trebuie să cunoaștem și să recunoaștem această situație, să fim conștienți de consecințe. Cred că nu avem opțiune, este nevoie să promovăm lectura din ce în ce mai mult și să ne facem munca din ce în ce mai bine. La sfârșit de an, momentul bilanțului și al planurilor de viitor, este binevenit să ne propunem să facem aceasta, cu atât mai mult cu cât avem motive mai mult decât serioase să o facem!