Curtea Casei Baiulescu – parcare şi/sau spaţiu comunitar?

Biblioteca Judeţeană dispune de mai multe spaţii în Livada Poştei: sediul central se află într-o clădire edificată în anul 1928 de Camera de comerţ şi industrie a Braşovului, iar alte secţii specializate se află peste drum într-o vilă construită în 1888 de negustorul braşovean Diamandi Manole pe locul fostului Bastion al măcelarilor. Este locul numit de noi Casa Baiulescu (de la George Baiulescu, medicul şi primarul Braşovului, un timp proprietar al vilei) sau Corpul B al bibliotecii. Apropo de aceasta, numele şi pronunţia corecte sunt Baiulescu şi nu Băiulescu şi aş vrea să nu o mai aud pe aceasta din urmă, mai ales că există o placă instalată în faţa casei care spune corect numele. Curtea casei Baiulescu adăposteşte maşinile bibliotecile şi autoturismele angajaţilor care fac naveta astfel că peste zi ea este plină şi deserveşte într-un fel drept parcare pentru personal. De la orele 16,00 se goleşte, devenind liberă şi redată cumva oamenilor. Dar chiar şi ziua, ea se umple de oameni: aici vin adolescenţii fumători timpurii de la Liceul maghiar Aprily Lájos, adăpostindu-se de ochii vigilenţi ai profesorilor; aici intră copiii de la Şcoala 6 şi se joacă; tot aici se retrag tineri, maturi, vârstnici, ajunşi cu autobuzele în Livada Poştei, odihnindu-se pe băncile instalate de o colegă binevoitoare. Şi tot aici, la căderea nopţii, se adăpostesc şi dorm pe bănci oamenii străzii, când însă curtea este golită de majoritatea maşinilor. Printre maşini, oamenii îşi croiesc locurile lor. Când îi vezi că stau de vorbă în curte, fumează sau doar se odihnesc o clipă, realizezi că ei umplu acel spaţiu. Şi te întrebi de ce nu ar fi curtea Casei Baiulescu un spaţiu comunitar? În fond, biblioteca este o instituţie comunitară. E adevărat, ne confruntăm şi în această curte cu o problemă presantă în tot oraşul Braşov: parcările pentru maşini şi concurenţa maşinilor cu oamenii, acerbă de când parcul auto a sporit mult. Dar stă în puterea noastră să păstrăm echilibrul între oameni şi maşini şi să facem acest spaţiu unul al comunităţii.