Cartea acestei săptămâni este „Povestea cafelei turcești” de M. Sabri Koz, Kemalettin Kuzucu (București, Editura Corint, 2019) și se poate obține în urma unei programări telefonice de la Secția de Împrumut la domiciliu și filialele 1, 2, 3, 5.
Mulţi scriitori i-au atribuit cafelei brusca proliferare a poeţilor, scriitorilor şi gânditorilor celebri ai lumii, precum şi progresul rapid şi fără precedent al ştiinţei şi tehnologiei în Franţa, începând cu domnia regelui Ludovic al XIII-lea (1601–1643). Se ştie că acesta a fost prima persoană din Franţa care a băut cafea. Rousseau, Voltaire şi Balzac au fost numai câţiva dintre băutorii pasionaţi de cafea din Franţa secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea. Mirabeau, unul dintre eroii Revoluţiei Franceze şi un orator eminent, descria cafeaua ca fiind o „băutură a creierului” şi nu se ridică să vorbească până nu o consumă în cantităţi mari. Când era bolnav, împăratul Napoleon îi spunea medicului personal că durerile i se mai atenuau dacă bea cafea din belşug.
„Există un proverb turcesc care spune: «O ceaşcă de cafea nu se uită vreme de 40 de ani». Contează oare dacă o bei în Istanbul sau în Constanţa? Cuvintele «40 de ani» şi «nu se uită» sunt cele care contează, dar, indiferent unde ne este servită cafeaua, întotdeauna înseamnă acelaşi lucru: Ziyade olsun, ferah kahveleriniz olsun, adica «Fie să aducă prosperitate, iar motivul pentru o nouă ceaşcă să fie o sărbătorire plăcută». Cafeaua şi cultura cafelei au pătruns în ţinuturile otomane mai întâi prin intermediul arabilor, al dervişilor şi al proprietarilor de cafenele, apoi s-au răspândit în lumea întreagă, mai ales în ţările europene. Cafeaua a devenit astfel o marfă de comerţ internaţional nemilos. Dacă la început a fost un «produs scump şi o băutură scumpă», s-a transformat într-o plăcere nouă şi «inofensivă» care a înlocuit vechile obiceiuri şi, deşi supusă prohibiţiei religioase şi politice, a căpătat o însemnătate uriaşă din toate punctele de vedere.” (M. Sabri Koz)
Carte recomandată de bibliotecar!