Cartea pe care o recomand săptămâna aceasta este „Frații Sisters” („The Sisters Brothers”), de scriitorul canadian Patrick deWitt, publicată în 2011 și ecranizată în anul 2018 de Jacques Audiard. Biblioteca Județeană „George Barițiu” dispune atât de varianta originală în limba engleză, cât și de filmul artistic, în format DVD.
Cu toate că poate părea surprinzător, având în vedere că este vorba de unul dintre cele mai populare genuri cinematografice și literare ale secolului XX, western-ul nu poate fi considerat nici pe departe un gen ajuns la saturație, iar artiști din diverse domenii ale artei continuă să (re)valorifice, să ironizeze, să pastișeze, să reinterpreteze și să redefinească temele, motivele și caracteristicile acestui gen. Patrick deWitt ocupă însă o poziție de mijloc în raportarea față de elementele westernului: deși romanul său propune o reconfigurare și o ironizare a valorilor și clișeelor ce defineau westernul clasic (hipermasculinitatea, camaraderia, violența, personaje stereotipe, insuficient dezvoltate psihologic, duelurile spectaculoase, schimburile de gloanțe, goana după aur etc.), deWitt alege însă să rămână, în mare parte, în interiorul parametrilor recognoscibili ai genului, omagiindu-l cu multă finețe și sensibilitate și, în același timp, sporindu-i complexitatea prin alăturarea unor genuri narative complementare.
Plasat în America jumătății secolului al XIX-lea, în timpul Goanei după aur din California, romanul are în centru aventurile lui Eli și Charlie Sisters, mercenari aflați în slujba Comandorului, cărora li se cere să-l găsească și să-l ucidă pe Hermann Kermit Warm, un individ misterios cu înclinații științifice care descoperă formula chimică a unei substanțe capabile să scoată la iveală aurul de pe fundul apelor. În buna tradiție a romanelor picarești, (anti)eroii parcurg întâmplări tragicomice și întâlnesc personaje care mai de care mai stranii, prilej cu care autorul nu doar că se joacă cu convențiile genului și ridiculizează obsesiile pe care se clădește istoria sângeroasă a Americii, ci scoate la iveală, prin intermediul narațiunii lui Eli, fratele introspectiv care dorește să se descătușeze de constrângerile unei vieți întemeiate pe omoruri și mârșăvii, o tulburătoare dramă familială ce-i conferă romanului o dimensiune neașteptat de intimă și tandră, în ciuda violenței și a morții care-i urmărește pe cei doi frați ca o ciumă. Complexitatea cărții nu se oprește aici: western-ul picaresc atipic al lui Patrick deWitt este infuzat de elemente ale mitologiei clasice grecești (prezența Moirelor, tema întoarcerii la spațiul originar) și, în același timp, prezintă elemente caracteristice bildungsromanului – spre deosebire de necumpătatul frate mai mare Charlie, care se schimbă doar în mică măsură, Eli este un personaj pluridimensional ce transcende construcția șablonardă a eroului din westernurile tradiționale. Mânat de dorința de a-și deschide o prăvălie, de a se așeza la propria casă și de a renunța la traiul în afara legii, Eli se raportează la această ultimă misiune alături de fratele său ca la o călătorie spirituală, inițiatică, o ocazie de a-și croi o existență diferită de cea care le este predestinată personajelor masculine din universul westernurilor, una opusă lipsei de empatie, a cruzimii și lăcomiei copleșitoare, fondată în schimb pe dorința sinceră de a realiza o simbioză cu tot ce ne înconjoară. Iar această dorință, la care se adaugă și relația lui Eli cu mama sa, transformă romanul, cu siguranță, într-unul din cele mai duioase westernuri scrise vreodată.