Recomandare de carte

Romanul scriitorului francez Eric-Emmanuel Schmitt, Elixirul dragostei, ne este prezentat sub forma unui schimb epistolar între personajele sale principale : Adam şi Louise. Aceştia aleg să se despartă după o relaţie intensă care a durat 5 ani. Adam rămâne în Paris, refugiindu-se în munca sa de psihanalist, iar Louise pleacă la Montreal, la o firmă de avocatură.

Adam crede că prietenia este „continuarea logică a unei iubiri adevărate” și, încet, încet, o convinge pe Louise să corespondeze. La început lapidare, mesajele ei se lungesc pe parcurs și-și schimbă tonalitatea – din defensivă, rănită, ușor agresivă cu fostul partener, care i se pare că-i propune tot felul de concesii care-o umilesc, începe să aibă o atitudine ceva mai prietenoasă, mai empatică. Ei își povestesc zilele, momentele importante din ele sau doar ce le-a atras atenția, ce îi preocupă, încercând, totodată, să înțeleagă ce s-a întâmplat între ei, de ce relația lor a murit. Ea îi reproșează infidelitățile, el ripostează. E un schimb de replici constant care, de altfel, creşte în intensitate pe măsură ce scrisorile se adună.

Romanul fiind scris cu fineţea şi rafinamentul de care a dat dovadă Eric-Emmanuel Schmitt în toată opera sa, „Elixirul dragostei” este o lectură captivantă şi amuzantă despre o poveste de dragoste modernă.

Despre aceasta, scriitorul spune:

„În Elixirul dragostei m-a interesat mai ales distincția dintre dorință și sentiment. Cred că, în privința iubirii, problema constă în faptul că denumim cu același cuvânt două teritorii diferite: cel al dorinței și cel al sentimentului. La granița dintre ele, atunci când încercăm să împăcăm atracția fizică și dragostea, se nasc marile noastre povești, nu întotdeauna fericite.”

Lectură recomandată de bibliotecar Gabriela Dragoman (Secţia de împrumut).