Rămas bun!

Săptămâna trecută am pierdut cu toţii două persoane apreciate pentru ştiinţa lor, atât profesională, cât mai ales pentru simţul rar de a preţui timpul la adevărata lui valoare şi a trăi viaţa cu folos: profesorul Dimitrie Cazacu şi muzicologul Constantin Catrina. D. Cazacu avea un talent deosebit de a povesti, memoriile sale fiind savuroase. În fapt persoana sa întrupa mărturiile unei epoci, fiind purtătorul memoriei comunităţii. Deschis şi dornic de dialog, împărtăşea şi comunica cele cunoscute tuturor cu dărnicie. Muzicologul Constantin Catrina era un documentat şi rafinat cercetător, pasionat muzicolog, care şi-a făcut un crez din studiu. Am admirat mereu hărnicia dânsului, apelul permanent la surse, arhive, muzee şi biblioteci, acribia cu care se apleca asupra cărţilor şi tenacitatea studiului, întâlnindu-l mereu la bibliotecă. Cărţile, dicţionarele, enciclopediile erau consultate asiduu. Fin interlocutor, avea o aleasă purtare şi o infinită răbdare şi discreţie. Şi-a purtat cu demnitatea suferinţa şi boala. A fost un muzicolog apreciat şi un om între oameni. Caracteristice i-au fost profesionalismul şi omenia. Ne rămân de la dânsul numeroase studii şi cărţi, dar şi o vastă corespondenţă purtată cu specialiştii domeniului, pe care cu atenţie a aşezat-o în ordine şi cu generozitate a dăruit-o bibliotecii. Ne luăm rămas bun cu tristeţe de la dânsul! S-a dus într-un loc despre muzica căruia a scris şi unde se va însoţi cu muzica îngerilor.