Internet versus carte?

Miercuri, 26 octombrie, în timpul vacanţei şcolare pentru ciclul primar, colega noastră bibliotecară din Moieciu a adus un grup de copii însoţiti de învăţătoarea lor la Biblioteca Judeţeană Braşov. Le-am fost ghid şi în timpul turului bibliotecii, mă rodea o întrebare. Mi-a dat ghes îngerul cărţilor – căci îmi închipui că există un înger şi pentru cărţi, nu numai pentru oameni – să îi iscodesc pe pici. I-am chestionat, curioasă, dacă le fac plăcere cărţile. Au răspuns în cor: Daaaa! fetele, nuuuuu! mai timid au şoptit băieţii. Mă aşteptam la acest răspuns, încât i-am întrebat în continuare: Dar ce vă place? Computerul şi internetul! au prins curaj. În gândul meu: Las’ pe mine! Am ajuns la franceză şi am rugat pe Diana să le arate cărţile pentru copii, cartonate, frumos ilustrate, cu text puţin, cu ghicitori, melodii, foarte atractive, încât înveţi din plăcere, descoperind prin joc. Cum au primit băieţii cărţile, s-au aşezat pe jos, în cerc şi nu s-au mai dezlipit de cartea cu animale. Nu s-au sculat decât cu greu, refuzând aproape să se despartă de carte şi cerând altele. S-au purtat aşa în condiţiile în care limba engleză este prima lor limbă străină pe care o studiază şi abia în clasa a V-a vor începe să înveţe franceza. Nu ştiau o boabă din franceză, dar silabiseau cuvintele, priveau imaginile şi cartea îi atrăgea. Carte frumoasă, cinste cui te-a scris! Ei? i-am întrebat din nou, găsiţi aşa ceva pe internet? Le-am spus că o carte oferă mult mai mult, e un teritoriu al imaginaţiei, învaţă ceva nou şi util, îşi fac prieteni, vor ştii să comunice şi mai ales vor avea ce să împărtăşească.