Iulia Haşdeu a fost o tânără intelectuală supradotată, scriitoare şi poetă inclusiv de limba franceză. S-a născut la Bucureşti, la 14 noiembrie 1869, fiind fiica savantului şi scriitorului Bogdan Petriceicu Haşdeu.
Primele semne ale genialităţii Iuliei au apărut la vârsta de doi ani. La vârsta la care copiii obişnuiţi abia învăţau cuvintele în limba maternă, geniala Iulia Haşdeu începuse deja să citească. La vârsta de doi ani învăţa limba franceză, iar la patru ani deja desluşise tainele scrisului. La cinci ani crea nuvele, iar la şapte ani scria naraţiuni precum Mihai Vodă Viteazul sau poeme precum Domnia lui Ţepeş Vodă, Oasele lui Ţepeş Vodă.
Când părinţii şi învăţătorii şi-au dat seama că au în faţă un copil genial, pentru Iulia s-a făcut o excepţie care nu se mai făcuse până atunci în învăţământul românesc: a susţinut examenele de absolvire a ciclului primar la 8 ani. Genialitatea fiicei lui Haşdeu a continuat să se manifeste şi la vârsta adolescenţei, Iulia absolvind gimnaziul în vara anului 1881 cu rezultate strălucite şi terminând Conservatorul la secţia de canto şi pian.
La numai 16 ani, în 1886, Iulia Haşdeu a devenit prima româncă înscrisă la Universitatea Sorbona. În timp ce se afla la Paris, au apărut primele semne ale tuberculozei. Tânăra, preocupată prea mult de studiu şi prea puţin de starea sănătăţii, a ignorat primele semne ale acestei boli. Totuşi, în aprilie 1888, este nevoită să întrerupă studiile din cauza agravării stării de sănătate. S-a stins din viaţă la 29 septembrie 1888.
Tatăl Iuliei nu s-a resemnat nicioadată cu pierderea celei mai dragi fiinţe. Foarte afectat, a construit, în memoria ei, un castel la Câmpina. Vă invităm să vizitați acest muzeu, nu înainte să vedeți expoziția aniversară în memoria Iuliei Hașdeu, organizată de colegele noastre, Valentina Mihăilă și Ioana Popa-Răduțoiu, de la Secția de Împrumut.