Horger Antal (născut 28 mai 1872, Lugoj – decedat 14 aprilie 1946, Budapesta), pedagog şi lingvist. Născut într-o familie cu origini germane, a studiat la Lugoj şi la Budapesta. Şi-a început cariera de profesor de limbile maghiară şi germană în anul 1896, la Liceul Real din Brașov, unde a stat până în 1911 (după alte surse până în 1907), când a fost transferat la Budapesta. Aici a obținut calificarea de profesor universitar specializat în fonetică și lingvistică. În 1922 a ocupat catedra de lingvistică la Universitatea din Seghedin, apoi din 1940 la Cluj. A fost membru al Academiei din Budapesta, precum şi al Societății fino-ugrice din Helsinki. Ca profesor a colaborat la ziarele locale Brassói Szemle şi Brassói Lapok, precum şi la revista din Budapesta, Magyar Nyelvór. În afară de studierea unor probleme de limbă, Horger Antal a cercetat obiceiuri şi tradiţii ale populaţiei maghiare din Ţara Bârsei şi împrejurimi. A colaborat la întocmirea marelui dicţionar maghiar al Academiei: Az Akadémia nagy szótára, Budapesta, 1899. Interesele sale de cercetare s-au concentrat asupra foneticii și dialectului secuiesc, precum și asupra poveștilor populare. A creat prima hartă a dialectelor maghiare. Este autorul mai multor lucrări ştiinţifice, din care pe unele le-a semnat cu pseudonimele Halász Péter şi Horgász Pál. În 2006, s-a organizat un simpozion dedicat vieții și activității lui, iar în 2013 a apărut o carte destinată copiilor și educației lor în respectul istoriei culturale și a celuilalt, scrisă de Gál Andrea și Hochbauer Gyula, cu ilustrații de Tomos Tünde, din seria celor susținută de Grupul de inițiativă locală Corona. Volumul evocă figura profesorului Horger Antal implicat în culegerea poveștilor populare ceangăiești din zona Săcelelor.
Opera: A hétfalusi csángók borica-tánca, (Jocul “borita” la ceangăii din Săcele), Brașov, 1899; Az Akadémia nagy szótára, (Dicţionarul mare maghiar al Acad.), Budapesta, 1899; Brassó és Kronstadt, Brașov, 1900; A halmágyi nyelvjárás-sziget, (Insula dialectului din Hălmeag), Budapesta, 1901; Ahol a bort singgel mérik, (Unde se măsoară vinul cu cotul), Brașov, 1903; Kőmives Kelemenné eredete, (Originea baladei Kőmives Kelemenné), 1904; A hétfalusi csángók eredete, (Originea ceangăilor din Săcele); Hétfalusi csángó népmesék, (Poveştile ceangăilor din Săcele), Budapesta, 1908; Udvarhelymegye székely nyelvjárásának hangtani sajátságai, (Curiozităţi fonologice ale dialectului secuiesc din ţinutul Odorhei), Budapesta, 1909; Egy ismeretlen magyar hangtörvény, (O regulă fonologică maghiară necunoscută), Budapesta, 1909; Magyar szavak története, (Istoria cuvintelor maghiare), Budapesta, 1924; A nyelvtudomány alapjai, (Bazele fonologiei), Budapesta, 1926; Általános fonetika, Budapesta, 1929; A magyar igeragozás története, Budapesta, 1931; A magyar nyelvjárások, Budapesta, 1934. (1934)
Referinţe: Révai Nagy Lexikon, vol. 10, p. 268; M.I.L., 1926, p. 361; Hochbauer Gyula, Horger Antal, în Brassoi Lapok, nr. 17, 28 apr. 2006, p. 1 și A nyelv tisztelete, Ibidem, p. 3-4; Gál Andrea, Hochbauer Gyula, Száz év porát ha lefújjuk, Brassó, GIL Corona, 2013, 92 p.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.