HOBAN, Vasile I (născut ?, Brașov – decedat 1689?, Brașov), dascăl şi preot. Fiul lui Stanciu, a urmat probabil şcoala ce funcţiona pe lângă biserica ortodoxă din Şcheii Brașovului unde a deprins cunoştinţe teologice şi de limbă slavonă. Într-o însemnare autografă de pe forzaţul Triodului Penticostar (Cracovia, 1491) aflăm că la data de 14 aprilie 1652 era dascăl la biserica Sfântul Nicolae. Cronica anonimă notează despre acest dascăl şi cleric că “au fost învăţat şi înţelept”. Luând în considerare cultura şi pregătirea sa, românii şcheieni l-au ales preot, alături de Ion Corbea*, şi au obţinut aprobarea alegerii lor de către Magistrat. La 1659 la Alba Iulia ambii au fost hirotonisiţi de mitropolitul Sava Brancovici al Ardealului şi la 17 mai 1659 s-au întors în Şcheii Brașovului. În acelaşi an, murind protopopul Smadul din cauza ciumii, în locul lui a fost rânduit Vasile Hoban, recunoscut de autorităţile urbane săseşti şi de cele ecleziastice româneşti. În calitate de protopop, Vasile Hoban a arătat grijă şi respect faţă de biserica din Şchei, pe care o reprezenta şi slujea, şi a contribuit prin îndemnul său la înfrumuseţarea şi împodobirea ei de către credincioşi, cum atestă Cronica anonimă. Pentru nevoile bisericii şi enoriaşilor săi şi cu înştiinţarea judelui sas, în 1673 protopopul se afla la curtea domnului Gr. Ghica al Ţării Româneşti. Profitând de absenţa sa, preotul Vâlcu îl reclamă mitropolitului Sava Brancovici şi astfel a izbucnit un conflict de durată între clericii bisericii Sf. Nicolae. Motivul principal al acestuia era disputarea protopopiatului Ţării Bârsei: conflictul atinge apogeul în 1675 când se înregistra confruntarea între mitropolit şi saşii braşoveni pentru depunerea, respectiv menţinerea lui Vasile Hoban. În cele din urmă acesta nu a fost înlăturat din scaunul său. Vechiul catastif din Şchei atestă calitatea sa de copist, consemnând: O Liturghie românească scrisă cu mâna. Bitia de pop Văsâi H[o]b[a]n”, traducerea „din sârbeşte a unei Epistolii, nişte Psalmi de seară, o Brotoverenie şi Învăţături pentru svântu post”. Dintre acestea fragmentul de Bitie a fost identificat de Vasile Oltean în Parimierul românesc.
Referinţe: Stinghe, Sterie (ed.), Istoria, p. 8, 9, 12-15 şi ed. lui O. Schiau, L. Bot, p. 62-68, 72-73, 90; Statie, N., Înştiinţări, p. 8-12, 36, 42; Muşlea, Candid C., Biserica, vol. I, p. 110-111, 113-115; Oltean, V., Descoperirea unui codice miscelaneu în limba română, în România literară, VIII, 5, 30 ian. 1975, p. 19; Idem (ed.), Acte, p. 4; Idem, Şcoala, p. 88.
Fișă întocmită de Ruxandra Moașa Nazare.