HERRMANN (familia):
HERRMANN, Michael (născut 13 august 1602, Muran (Slovacia) – mort 28 august 1660, Brașov), jude. S-a dedicat studierii dreptului, pe lângă care s-a ocupat şi de muzică, care mai târziu i-a influenţat cursul vieţii, ajungând prin aceasta (muzica) la curtea principelui Transilvaniei, G. Bethlen, fiind angajat ca organist. În aprilie 1626, când principele a venit cu soţia sa, Katharina von Brandenburg în Transilvania, printre însoţitorii lor se afla şi Michael Herrmann. Mai târziu, vizitând Brașovul împreună cu nobilul secui Mikó Ferenc, a cântat într-o duminică la orga Bisericii Negre, fiind foarte apreciat de conducătorii oraşului. I s-a propus de către aceştia postul de organist al oraşului, împreună cu multe avantaje. Michael Herrmann a acceptat oferta şi a venit, după ce braşovenii, în urma a numeroase insistenţe, au obţinut acordul principelui Báthory de a-l lăsa să plece la Brașov, părăsind curtea acestuia. După trei ani de şedere la Brașov, în 1629 Michael Herrmann s-a căsătorit cu Barbara Fronius, văduva preotului Markus Benkner din Codlea şi fiica preotului Petrus Fronius din Prejmer, care a adus în această căsnicie o avere substanţială, schimbându-i starea sa socială şi având legături strânse cu cele mai importante familii din oraş. Astfel, a ajuns în 1632 în conducerea celor o sută (Hundertmannschaft), din care a făcut parte până în 1640, iar din 1641 îl găsim în consiliul suprem al oraşului. La postul de organist a renunţat abia în 1637. În anul 1636 este deja proprietarul tipografiei lui Honterus, ale cărei litere le înnoieşte plătind pentru lucrare 403 florini. În aceşti ani s-au tipărit multe cărţi, mai ales în folosul şcolii şi cele mai vechi calendare existente sunt din această perioadă înfloritoare a tipografiei honteriene. Apreciindu-i calităţile, braşovenii l-au ales Senator între 11 martie 1641-1644, Stadthann sau villicus Quästor între 26 decembrie 1644-1646, Stadtrichter judex (jude) de trei ori consecutiv, între 1646-1648, 1653-1657 şi din 1659 până la moartea sa în 1660. A mai fost Altrichter sau Vizejudex între 1649-1652 şi între 1656-1658, fiind şi delegatul oraşului la dieta Transilvaniei în 1653. Michael Herrmann a îndeplinit funcţii importante în fruntea comunităţii într-o perioadă istorică zbuciumată. A fost nevoie din partea lui şi din partea conducerii de mult tact diplomatic pentru a contracara tendinţele absolutiste ale lui F. Rákóczi I (1631-1648) asupra oraşelor din Transilvania. În calitatea sa de înalt funcţionar orăşenesc a trebuit să facă faţă situaţiilor dificile cu care s-au confruntat braşovenii între 1630-1660. În primăvara anului 1633 a izbucnit în oraş epidemia de ciumă şi a ţinut toată vara, căzându-i jertfă zilnic 50-60 persoane. În 1646 Michael Herrmann în calitate de Stadthann a hotărât repararea Casei Sfatului şi construirea la aceasta a unei săli pentru Hundertmannschaft, precum şi alte renovări importante la Biserica Neagră şi clădirile importante. Nu au lipsit nici catastrofele naturale, incendii, în 1645 Ţara Bârsei a fost invadată de milioane de lăcuste care au distrus toată recolta rămasă în urma unei groaznice grindine. În 1646 şi 1647 a izbucnit din nou ciuma. În timpul domniei lui George Rákoczi II (1648-1660), Michael Herrmann a depus mari eforturi împreună cu Michael Goldschmidt ca să apere drepturile şi privilegiile speciale ale naţiunii săseşti. Au obţinut întărirea proprietăţii asupra teritoriului Branului, lucru foarte important pentru economia şi comerţul Brașovului. În 1653 reprezintă ca deputat Brașovul în Dieta din Alba Iulia, unde a fost înnobilat de Georg Rákoczi II, care l-a numit în 1658 consilier intim împreună cu Acatius Barcsai şi generalul Ştefan Petki. În anul 1658 au năvălit turcii şi tătarii în Ţara Bârsei. Din nou s-a arătat înţelepciunea şi inteligenţa lui Michael Herrmann, care s-a dus cu doi însoţitori în tabăra duşmană aflată în Blumenau şi a reuşit să-l convingă pe hanul tătarilor ca în schimbul a 20.000 de florini să părăsească oraşul fără să-l jefuiască sau să-l distrugă prin incendiere după obiceiul lor, cum s-a şi întâmplat în mai multe sate din Ţara Bârsei. În următorul an (1659) Michael Herrmann a fost mijlocitorul şi găzduitorul în castelul Bran ale tratativelor duse între George Rákoczi II şi voievodul Ţării Românești, Constantin Şerban care au încheiat un pact pe 12 octombrie, pentru a lupta împreună împotriva Imperiului Otoman. Când pe 13 ianuarie 1660, în urma luptei între Rákoczi II şi A. Barcsai, generalul principelui Mikes Mihály a ocupat pentru prima dată în istoria ei cetatea Branului, judele braşovean Michael Herrmann a încheiat pe 17 ianuarie un acord privind restituirea cetăţii Bran Brașov, lucru care s-a şi întâmplat pe 14 mai. Pe 27 iulie Michael Herrmann s-a dus la Alba Iulia, unde s-a discutat despre dările pretinse de turci. La întoarcerea sa epidemia de ciumă izbucnită în urma războiului luase amploare. Cu un an mai devreme tipărise un raport “cum să se poarte cetăţenii împotriva ciumei otrăvitoare”, iar conducerea oraşului a hotărât luarea unor măsuri severe pentru împiedicarea răspândirii bolii. Dar ciuma nu l-a cruţat nici pe judele Brașovului, care a murit pe 28 august 1660. Oraşul a pierdut prin el un susţinător capabil, care venind dintr-o ţară străină a ajuns la cel mai înalt rang în administrarea oraşului, slujind nu numai comunitatea care l-a promovat, ci şi ţara în multe momente de răscruce. Faptul că a reprezentat o comunitate mare şi puternică l-a făcut mândru – cum a mărturisit într-un discurs ţinut în Dieta Transilvaniei. Implicarea sa în consolidarea Bisericii Negre prin construirea unui arc de susţinere este eternizată într-o inscripţie chiar pe acesta: Tempore Michaelis Herrmanni et Michaelis Goldschmidt 1656. Pe piatra de mormânt al lui Michael Herrmann, care se află în Biserica Neagră se vede bustul lui cu două inscripţii în limba latină: “Invidia are efect numai în viaţă, în moarte amuţeşte. Fiecare să fie urmat de cinstea pe care o merită” şi “După moarte omul dispare ca soarele de ieri”. Un portret al său se păstra într-un album aflat la începutul secolului XX în biblioteca gimnaziului Honterus. Fiul său, prin care s-a continuat linia genealogică a familiei Herrmann, Martin s-a născut la Brașov pe 25 august 1643 şi a murit tot aici, în 24 martie 1692. A studiat medicina la diferite universităţi din Germania, Olanda, Franţa, Anglia şi Italia. A fost mai întîi Physikus în oraşul natal, apoi medic al oraşului (Stadtarzt) între 1670 pînă în 1692. În paralel a îndeplinit o serie de funcţii în administraţia oraşului consilier (Ratherr), senator între 1681-1692, Steuereinnehmer în 1681 şi 1682 şi delegat la Dieta Transilvaniei în 1682 şi 1686.
Opera: Canones Logici Selectiores Quos in Celebri Gymn. Coronensi tempore Examinis Publici Praeside M. Martino Albrichio Rectore Gymnasii ejusdem ad Disputandum proponit Respondens…, Ad diem 8. Octob. Anno 1659, Coronae.
Referinţe: pentru Michael Herrmann: Trausch, Schriftsteller, vol. II, p. 130-131; Groß, J., Bilder aus der Geschichte Kronstandts im 17. Jahrhundert (1630-1660), p. 1-21, (cu portret); Szinnyei, Magyar, vol. IV, p. 789; Stenner, Fr., Die Beamten, VII, p. 65, [unde sunt citate toate funcţiile publice deţinute de acesta; se citează şi alte lucrări unde se oferă informaţii despre întreaga familie: Tartler, Th. şi Trausch, J., Collectanea…, vol. I – II, mss.; Teutsch, J., Kurz gefasste Jahresgeschichte von Siebenbürgen, mss., păstrat la biblioteca gimnaziului Honterus; Trauschenfels, Eugen V., Deutsche Fundgruben; Acta et decreta Centum virorum, mss., păstrat la Arhivele Statului Brașov; Cziegler, M., Mathiae, G. şi Trausch, J., Virorum Coronae eximiorum atque illustrium vita honores et mors, mss., aflat la începutul sec. XX la biblioteca gimnaziului Honterus; referinţe pentru descendenţii săi la Trausch şi Stenner]; Quellen, passim; Gusbeth, Ed., Sanitätswesen in Kronstadt; Nussbächer, Gernot, Taten und Gestalten, în Karpatenrundschau, 14, nr. 37, 11 sept. 1981, p. 6.
HERRMANN, Georg Michael Gottlieb von (născut 29 septembrie 1737, Brașov – mort 31 iulie 1807, Brașov), istoric, arhivar, jude. A fost fiul Stadthanului şi senatorului Georg Herrmann. Informaţiile oferite de Stenner în Die Beamten… ne duc la concluzia că ultimul este fiul preotului Martin Herrmann, mort la 26 iulie 1719, fiind strănepotul lui Michael Herrmann. Despre Georg Herrmann aflăm din aceeaşi sursă că a îndeplinit numeroase funcţii în administraţia oraşului: Amanuensis între 1730-1734, Divisor între 1731-1733, “bei der Kassa între 1735 şi 1740, Senator din 16 noiembrie 1735 până în 1757, Allodial-Perceptor între 1743-1744, Kornkommissär în 1744, Wein – Inspektor între 1747-1749, Tisztherr în Cristian între 1747-1749, Weyer sau Teich-Besorger în 1737, Stadthann între 1758-1763, Proquaestor în 1757, Stadtrichter de la 25 octombrie 1757 până la 30 ianuarie 1758, Kassa-Inspektor în 1751. A murit la 24 iunie 1763. A avut trei copii, două fete şi un fiu. A acordat o mare atenţie educaţiei copiilor săi, care şi-au început studiile în casa părintească cu trei din cei mai buni profesori braşoveni ai vremii. La 4 ani Gottlieb Michael Georg Herrmann ştia să citească şi să scrie. La 6 ani a început să înveţe greaca singur. La 10 ani la cererile sale insistente i s-a permis să ia parte la lecţiile de limbă ebraică. La nici 13 ani, în primăvara anului 1750, ţine primul discurs în faţa auditoriului din şcoală. La 16 ani din cauza vieţii spartane pe care o ducea s-a îmbolnăvit, contractând o răceală şi treptat şi-a pierdut auzul, care a fost o piedică în cariera sa. A dobândit o cultură temeinică: limba latină, artă poetică, geografie, istorie, limbile franceză şi maghiară, cunoştinţe de drept autohton (J. Trausch). Studiile începute la Brașov intenţiona să le continue peste hotare, dar izbucnirea unei epidemii de ciumă în 1755 l-a împiedicat să obţină paşaportul râvnit. De fapt, interdicţia pentru părăsirea oraşului pentru a putea studia în străinătate s-a întins pe câţiva ani. A rămas în oraş studiind în continuare. La solicitarea consilierului aulic baronul Martin von Seeberg a acceptat postul de secretar (Kanzellist) la “directorium-oeconomicum” al Universității naţionale săseşti din Sibiu, rămânând în această funcţie până în 1762 (J. Trausch). Aici tânărul angajat a fost preocupat de problemele economice şi starea economică a districtelor şi scaunelor săseşti. S-a întors la Brașov, unde a devenit funcţionar public (Magistratssecretär), continuându-şi practica juridică începută la Sibiu pe lângă tatăl său. După Stenner între 1759-1767 a fost Seekretär-Aktuar, în 1756 şi 1758 a fost Allodial-Inspektor, iar în 1757 şi între 1768-1772 Allodial-Perceptor, în ultima funcţie reuşind să aducă oraşului mari venituri. După moartea tatălui în 1763, i-a rămas în grijă întreaga familie. În 1764 a fost ales arhivar, funcţie pe care a îndeplinit-o până în 1770. Ca arhivar a dat dovadă de o rigurozitate deosebită, aranjând arhiva oraşului într-o ordine exemplară, înlesnind mult munca cercetătorilor de mai târziu. Inventarul făcut de el a constituit timp de 200 de ani singura sursă pentru regăsirea vechilor documente (G. Nussbächer). Şi noile acte au fost puse în ordine, completându-le cu repertorii folosite şi astăzi. De la 1 noiembrie 1771 şi până în 1783 a fost notarul oraşului. În 1774 la restaurarea Casei Sfatului s-a aşezat scrierea sa despre istoria Brașovului în perioada dintre 1688-1773 în globul aşezat în vârful turnului. Este ales senator din 17 septembrie 1774 şi până în 1783, devenind şi Stadthann (villic) din 3 septembrie 1784 până la 18 aprilie 1786. În perioada cât a fost villic a fost deschisă poarta din strada Neagră, actuală Bălcescu. Pleacă în mai 1786 ca Appellations-Rat la Tabla judecătorească imperială a Transilvaniei de la Sibiu. La reîntoarcerea în oraşul natal îşi reia funcţia de Stadthann în care a rămas un deceniu, devenind şi consilier regal de la 1 mai 1790 până la demiterea sa, la 29 iulie 1799. În această perioadă a elaborat o luare de poziţie faţă de Supplex Libellus Valachorum ca şi un “plan pentru o regulă generală a breslelor saşilor transilvăneni” (1792), care a fost folosită la Dieta din 1794, ca o bază a reorganizării breslelor. Între 1795 şi 1796 a fost ales, în ciuda handicapului său, jude al Brașovului. Începând cu anul 1790 a participat ca delegat al oraşului la întrunirile Universității Naţionale Săseşti din Sibiu şi la Dieta din Cluj, remarcându-se prin înţelepciune şi pricepere. În 1791 fiind plecat într-o astfel de misiune a primit înştiinţarea că singura lui fiică era pe moarte. Din nefericire, Gottlieb Michael Georg Herrmann, împreună cu senatorul Johann Jakob Mylius, au sosit acasă la o zi după înmormântarea acesteia, întrucât au fost jefuiţi lângă Vlădeni de o bandă de hoţi, care le-au luat până şi hainele de pe ei. Pierderea fiicei, nemaiavând alţi copii, îl va marca pentru tot restul vieţii sale, chiar dacă s-a bucurat de onorurile aduse de înaltele funcţii deţinute. Începând cu anul 1798 l-a înlocuit temporar în funcţie pe judele Brașovului, Michael Fronius, pentru ca, după moartea acestuia (1799), să i se încredinţeze această funcţie pe care a îndeplinit-o în paralel cu cea de Stadthann, deţinută anterior. Datorită uneltirilor lui Michael von Kronenthal, care pierduse funcţia de Stadthann în favoarea lui Gottlieb Michael Georg Herrmann, acesta din urmă a fost suspendat din ambele funcţii deţinute, alături de alţi funcţionari la 29 iulie 1799. Averea le-a fost pusă sub sechestru, iar întreaga desfăşurare a faptelor a fost povestită în lucrarea Das alte….. În această parte de inactivitate impusă a tradus din maghiară opera Istoria Transilvaniei (1661-1709), a lui Cserey Mihály, publicată în culegerea Quellen în timpul primului război mondial. În 1800 a redactat o autobiografie, iar în 1801-1802 lucrarea sa principală Das alte und neue Kronstadt, alcătuită din trei părţi şi publicată la Sibiu după moartea lui. Lucrarea cuprinde ştiri cronologice asupra trecutului Transilvaniei şi al Brașovului, de la venirea cavalerilor teutoni în Ţara Bârsei şi pînă la 1800. Opera sa este bazată pe documente şi cronici, realizînd o prezentare ştiinţifică a istoriei Brașovului în cadrul istoriei generale pînă la sfîrşitul secolului XVIII. (G. Nussbächer). De o importanţă majoră este faptul că în mare parte el a fost chiar martor şi protagonist al multor evenimente, pe care el le explica în contextul lor şi cu parfumul specific epocii pe care şi el o trăise. Această operă a fost editată în 1883-1885 de către Societatea transilvăneană prin Oscar von Meltzl, care pînă atunci nu putuse să apară din cauza cenzurii. Este considerat unul din cei mai însemnaţi istorici ai Transilvaniei prin spiritul critic de care dă dovadă în interpretarea lor. Încă în timpul vieţii a apărut lucrare Die Grundverfassungen…., 1792, care în timpul monarhiei habsburgice a fost interzisă. A colaborat şi la primele periodice ştiinţifice transilvănene Siebenbürgische Quartalschrift (1801) şi Siebenburgische Provinzialblätter. A elaborat în 1803 o genealogie a familiilor brașovene, care a fost completată şi continuată de Trausch. Lucrările sale istoriografice, ca de altfel întreaga sa operă reprezintă izvoare indispensabile studierii secolului al XVIII-lea. Abia după mai mulţi ani au reuşit să afle învinuirile aduse ce le-au permis să se apere şi, dovedindu-şi nevinovăţia, au fost repuşi în funcţiile lor. La începutul anului 1807, printr-un decret al Curţii Gottlieb Michael Georg Herrmann a fost reabilitat, subliniindu-se “nevinovăţia totală” a acestuia şi, în semn de recunoştinţă pentru activitatea depusă în interesul comunităţii, i se acordă, începând cu 1 iulie 1806, o pensie anuală de 500 de florini. Din păcate, acuzaţiile aduse pe nedrept i-au măcinat sănătatea şi, de pe la mijlocul anului 1804, au apărut manifestările unei tulburări mintale, care curând se vor instala definitiv. În această stare a mai trăit până la 31 iulie 1807. La câteva ore după moartea sa sora sa a primit actul prin care a fost reabilitat. Soţia sa Susanna Sophie, n. von Heydendorf, murise încă la 1780. Biograful său, Joseph Plecker, arhivist şi senator, care a avut ca şi Gottlieb Michael Georg Herrmann probleme cu auzul, remarca în necrologul închinat acestuia: “Trăsăturile principale ale lui Gottlieb Michael Georg Herrmann au fost în primul rând o neobosită activitate în slujba oraşului, loialitate pentru propăşirea naţiunii şi a ţării sale, religiozitate, o dragoste activă pentru semenii săi şi un umanism curat în orice situaţie.(…) Şi-a iubit mult naţiunea şi ţara şi le-a fost folositor, participând în mai multe rânduri la adunările Universității Săseşti şi la Dieta din Transilvania. Deşi în anii lungi de muncă în fruntea oraşului i-a lipsit auzul, acest handicap îngreunându-i munca, a făcut mai mult pentru semenii lui decât mulți alţi concetăţeni sănătoşi”. Perioada de inactivitate forţată a folosit-o pentru cultivarea sa, citind clasicii latini şi lucrările istoricilor transilvăneni şi maghiari.
Opera: De Decimis Parochorum Saxonicorum Decanatus Barcensis et Processu desuper cum Fisco regio agitato, Cibinii, 1784; Die Grundverfassungen der Sachsen in Siebenbürgen und ihre Schicksale. Ein Beitrag zur Geschichte der Deutsche außer Deutschland, Offenbach, 1792, 1839; Uebersicht der Grundverfassungen der sächsichen Nation in Siebenbürgen, Wien, 1792; Verhältniß der Stadt Kronstadt gegen die umliegenden Dörfer, în Siebenb. Quartalschrift, p. 247-255, p. 285-298; Von Entstehen der Stadt Kronstadt, în Siebenb. Quartalschrift, p. 299-320; Ueber die Gerichtsbarkeit der ersten Kronstädter, în Siebenbürgischen Provincialblättern, p. 23-54; Das alte und neue Kronstadt. Ein Beitrag zur Geschichte Siebenbürgens im 18. Jahrhundert, (1688-1800), hrsg. von Oskar von Meltzt, Hermannstadt, 1883-87; ediție nouă Das alte Kronstadt. Eine siebenbürgische Stadt- und Landesgeschichte bis 1800, Bd. 1-3, herausgegeben von Bernhard Heigl und Thomas Șindilariu, Köln, Weimar, Wien, Böhlau, 2010; Manuscrise: Diarium rerum memorabilium in R. civitate Coronensi alibique circa negotia ejusdem civitatis gestarum, ant aliqua saltem ratione eam attinentium, inchoatum anno domini 1730. Jurnale personale din anii 1763, 1764; Historische Nachrichten von der im Jahre 1755 – 1757 in Burzenland grassirten Pestilenzialischen Seuche. Index Privilegiorum, Instrumentorumque publicorum, ut et literarum quarundam missilium Regum Principumque Transssilvaniae priscorum ad Brassovienses exaratarum, inque Archivo publico civitatis Coronensis existentium confectus die 5. aug. 1765; Deductio historica de Censu Scti Martini …., 1771; Observationes quaedam circa Jura Saxonum in Transilvania et Fori Productorii ex…, 1771; Historische Verfassung der Sächsischen Nation in Siebenbürgen aus denen im Kronstädter Archive vorfindigen Dokumenten …., 1774; Brevis Deductio contraversiarum Publici Coronensis cum Bolgarszegiensibus; Gedächtnißschrift, welche im Jahre 1781 in den Knopf des Kronstädter Rathhausthurmes gelegt wurde; Uebersicht der Constitutionum Approbatarum und Compilatarum, 1787; Anmerkungen zu einem nach der Restauration im Jahre 1790 vom Hermanstädter Senator Conrad gemachte Entwurf zu … , 1790; Anmerkungen über Engels Recension der Schlötzerischen kritischen Sammlungen zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, 1790; Bemerkungen über die von der L. Universität der sächsischen Publicis pro …, 1790; Wahre Geschichte von Siebenbürgen vom Jahr 1661…, 1790; Anmerkungen zu drei verschiedenen durch die Gubernialräthe Michael v. Fronius und v. Sachsenheim ausgearbeiteten Schriften …, 1790, 1791; Unio in Transsilvania ex antiquis monumentis delienata, 1790; Abhandlung über das Andreanische Privilegium; Ausführliche Wiederlegung der im Namen der Wallachischen Nation in Siebenbürgen unter dem Landtag, 1791; Deduktion des den Kronstädtern zugekommenen aber seit 1766 aufgehörten Stapelrechtes, 1791; Plan zu einer Regulierung sämmtlicher siebenbürgisch-sächsischen Zünfte, 1792; Mein Lebenslauff verfaßt den 21 August 1800; Das alte und neue Kronstadt, beschrieben in den Jahren 1801 und 1802; Genealogie der angesehensten Familien in Kronstadt 1803.
Referinţe: Plecker, Joseph, [Necrolog], în Provinzialblätter, IV, p. 63-79; extrase din acest necrolog au fost publicate şi în prefaţa celei de a doua ediţii a lucrării lui Gottlieb Michael Georg Herrmann, Die Grundverfassung der Sachsen…, Sibiu, 1839; Trausch, Schriftsteller, vol. II, p. 129-148; Szinnyei, Magyar, vol. IV, 775-779, [acesta citează: Annalen der Literatur…, Wien, 1810, IV, p. 531; Petrik, Bibliogr.; Horváth, Ignácz, Könyvészete, 1883, 1887; A brassói állami föreáliskolának Értesitője, 1888]; Stenner, Beamten, p. 64-65, [care citează următoarele lucrări, atât pentru tatăl său, cât şi pentru el: Quellen, passim; Tartler, Th. şi Trausch, J., Collectanea, I – II, mss.; Urkunden der Fassbinder-Zunft in der Gymnasial – Bibliothek, mss.; Stadtrechnungen (Schaffner-Stadthann- und andere Rechnungen), mss., păstrat la Arhivele Statului Brașov; Cziegler, M., Mathiae, G. şi Trausch, J., Virorum Coronae eximiorum atque illustrium vita, honores et mors, mss., aflat la începutul sec. XX în biblioteca gimnaziului Honterus din Brașov; Kirchliche Matrikel – Bücher, mss.; Trausch, J., Onomasticon virorum etc., I – II, mss., aflat la începutul sec. XX în bibl. gimnaziului Honterus]; Gross, J., Gottlieb Michael Georg Herrmann und seine Familie, în Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, 22, 1889/1890, p. 93-260, 263-328, 537-618; Crăciun, Repertoriul, p. 417- 418; Ilie Moruș, Cărturari Brașoveni (Sec XV-XX). Ghid biobibliografic, Brașov, p. 106-107; EIR, p. 171; Nussbächer, G., Gottlieb Michael Georg Herrmann, în Karpatenrundschau, nr. 9, 5 mart. 1982, p. 6; Nussbächer, Gernot, George Michael Gottlieb von Herrmann 1737-1807, în Taten und Gestalten, vol. II, p. 20-23; Cziráki Zsuzsanna, Az erdélyi szászok története. Erdélyi szász irodalomtörténet, Kozármisleny, Imedias Kiadó, 2006.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.