HERLEA, Alexandru-Ion (născut 11 octombrie 1942, Brașov), inginer. De origine dintr-o familie transilvană cu tradiții în viața religioasă, culturală și politică, tatăl său fiind profesor universitar de drept civil și membru PNȚ, de mic copil a cunoscut privațiunile impuse de regimul comunist. Urmează şcoala elementară de limbă germană Honterus şi liceul Unirea în localitatea natală, devenind student al Institutului Politehnic de aici, pe care îl absolvă în 1965, Facultatea de Mecanică – secția automobile și tractoare. A fost repartizat la întreprinderea IRGU din București unde a lucrat 2 ani. După absolvirea modulului de pedagogie la Institutul politehnic București, devenea profesor de cultură tehnică la Grupul școlar 23 august, actualmente Dimitrie Leonidas. În 1972 se stabileşte la Paris, unde este numit asistent cercetător la catedra de istoria tehnicii de la Conservatoire National des Arts et Métiers. În 1977 obţine doctoratul cu o teză referitoare la evoluţia motoarelor cu ardere internă. Între anii 1978-1979 a fost bursier și a efectuat studii postdoctorale la universitățile Princeton, Harvard, Pennsylvania și Institutul Smithsonian. A fost cercetător asociat la Departamentul de istorie de la Harvard University, apoi cercetător la Conservatoire National des Arts et Métiers şi profesor asociat de istoria tehnicii la Ecole Centrale des Arts et Manufactures, în 1987 devenind conferențiar universitar titular. În paralel, a predat la Michigan Technological University. În 1993 a obținut dreptul de abilitare, de a conduce doctorate, la Universitatea Paris XI – Sorbonne și din 1995 a fost profesor universitar titular la Université de Technologie de Belfort-Montbéliard. A fost consilier de muzeologie tehnică și arheologie industrială. În 2011 s-a pensionat, profesor emerit și a continuat să conducă texe de doctorat. Contribuţia sa în tehnologie se manifestă în domeniul istoriei energiei, a termodinamicii şi a motoarelor cu ardere internă. A publicat peste 50 de articole şi studii ştiinţifice în reviste de specialitate: Usine Nouvelle, Technology and culture, etc. şi a ţinut un număr important de comunicări la diferite congrese ştiinţifice naţionale şi internaţionale. A conferenţiat în numeroase universități şi centre de cercetare din Franţa, S.U.A., Canada, Germania şi Anglia. Este unul din autorii cunoscutului tratat Histoire Generale des Technique, PUF, Paris, 1978. Alexandru-Ion Herlea are o fructuoasă activitate în domeniul muzeologiei ştiinţifico-tehnice, colaborând la realizarea a numeroase expoziţii, îndeosebi în cadrul Muzeului Naţional al Tehnicii şi a Cetăţii Ştiinţei Industriei din Paris. Ca recunoaştere a activităţii sale, a fost ales în numeroase asociaţii şi comitete ştiinţifice: membru al Comitetului Naţional Francez pentru lucrări istorice şi ştiinţifice (CTHS); membru reprezentant al Franţei în Consiliul executiv al Comitetului Internaţional pentru Istoria Tehnicii (ICOHTEC); membru al Baroului Societății Franceze de Istoria Ştiinţei şi Tehnicii (SFHST); membru al Consiliului Consultativ al Societății Americane de Istoria Tehnicii (SHOT); membru al Societății Scriitorilor de știință din Franţa, membru al Academiei internaționale de istoria științei (AIHS) etc.; membru al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe. Înainte de 1989, a fost membru PNȚ în exil și vice-președinte al filialei Franța a Uniunii Mondiale a Românilor Liberi (UMRL). Din 1990 a făcut parte din conducerea PNȚ și a fost președinte al Acțiunii pentru democrație în România, filiala PNȚCD Franța până în 1994. A îndeplinit funcţia de ministru pentru integrarea europeană a României, în perioada 1996-1999, deschizând negocierile de aderare a României la UE și fiind șeful Misiunii României pe lângă UE (2000-2001). A fost vicepreședinte al Internaționalei Democrat Creștine (1998-2002) și membru al Comitetului executiv al acesteia (2002-2009), în ultimul an demisionând și rămânând simplu membru PNȚCD. În 1991 a fondat Solidaritatea universitară româno-franceză, fiind vicepreședintele ei, iar în 2006 a devenit expert străin pentru Agenția română de asigurare a calității în învățământul superior (ARACIS). În 2011 a fost ales președinte al asociației La Maison Roumaine din Paris. A fost distins cu numeroase ordine: în România: ordinul Serviciul Credincios în grad de mare ofițer (2000), Profesor onorific (2003) și Doctor Honoris Causa (2005) la Universitatea Transilvania Brașov și ordinul „Gogu Constantinescu” în grad de comandor al Societății Inventatorilor din România (2006); în Franța: La Légion d’Honneur (comandor si cavaler, 1997 și 1999), Les Palmes Académiques (cavaler, 2008) și medalia de argint a Société d’Encouragement au Progrès (1990); în Belgia: Mérite de l’Invention (cavaler, 2006); în Germania: premiul Soziale Marktwirtschaft (1998).
Opera: Études pour un traitment automatique des sources en histoire des technique, CDHT, CNAM, Paris, 1975 (co-autor); Histoire generale des téhniques. Les téchniques de la civilisation industrielle, PUF, Paris, 1978 (co-autor); Grand Quid – Les machines, Robert Laffont, Paris, 1981 (co-autor); Le livre mondial de inventions, Ed. 1, Paris, 1984 (co-autor); Les moteurs, PUF, Paris, 1985; Europa modernă, Electa Soa, Milano, 1987 (co-autor); History of Scientific Instruments, London, 1989; Science – Technology Relationships, San Francisco, 1993; Technique – L’Encyclopédie Axis, Paris, Hachette,1994; L’Energie Solaire en France, Paris, CTHS, 1995; Materials : Research, Development & Applications, Bruxelles, Brepols, 2002.
Referinţe: Ierunca, Virgil, Alexandru Herlea, în Memoria, nr. 12, 1992; Românii şi cultura occidentală, Acad. Româno-Americană de Ştiinţe şi Arte, 1992, p. 191, (cu bibliografie); Helerea, Elena, Homo Juris – Prof. Alexandru Herlea, în Jurnalul Literar, seria nouă, an XXIII, nr. 13-18, iulie-septembrie, 2012.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.