HEGYES (HEDJESCH), (HEDTISCH), Andreas (născut 30 noiembrie 1578, Brașov – mort 27 august 1627), cronicar. Tatăl lui, Johann Hegyes era originar din Sighişoara. A făcut parte mulţi ani din garda personală a împăratului Ferdinand I, a principelui moştenitor Karl şi a împăratului Maximilian al II-lea. Pentru serviciile aduse a fost înnobilat în 1567 de acesta din urmă, printr-un decret în care numele lui apare scris Hedtisch, dovadă că era de origine germană. După retragerea din serviciul militar, se reîntoarce în Transilvania, stabilindu-se la Brașov. Aici se căsătoreşte cu Anna, fiica lui Petrus Ambruster (după J. Trausch) şi curând i se naşte fiul Andreas. Acesta din urmă afirmă, însă, că mama sa ar fi fost fiica lui Lukas Hirscher. În Quellen V, p. LXXIII sunt menţionate mai multe supoziţii referitoare la căsătoria lui Andreas Hegyes fără a se ajunge la o concluzie certă. Andreas a avut încă patru surori. Cea mai mare, Catharina s-a căsătorit cu Wolf Gangus [Göbel], preot la Hărman, Martha, cea de-a doua soră, a avut trei soţi, ultimul dintre ei fiind Daniel Reipchius, preot la Ghimbav şi Codlea. A treia soră, s-a căsătorit în 1603 cu Johannes Hirscher, fiul lui Lukas Hirscher, dar în 1609 moare fără să aibă copii. Despre a patra soră nu avem nici o informaţie. În 1608 Aandreas Hegyes s-a căsătorit cu Catharina Greisslerin şi au avut un fiu, Johannes. Acesta din urmă în 1635 era lector la gimnaziul din Braşov, pentru ca din 1648 să fie preot la Hălchiu, dar nu pentru mult timp, căci la 10 aprilie 1650 a murit. Andreas Hegyes a mai avut şi două fiice: Martha, născută la 17 mai 1613 şi Anna, născută la 7 iunie 1616. Din 1613 Andreas Hegyes intră în slujba oraşului, îndeplinind numeroase funcţii publice, ajungând în vârful ierarhiei administrative. Dacă în 1613 era căpitan al corpului de dorobanţi al cetăţii, începând cu anul următor devine senator. În paralel, a îndeplinit numeroase funcţii secundare, care erau reîmpărţite în fiecare an între membrii Consiliului orăşenesc. Astfel, în 1613 a fost ales, pentru anul următor, ca Zinsherr, primind sarcina de a strânge impozitele din cartierul “Corpus”al oraşului. În 1617 va îndeplini aceeaşi funcţie, dar pentru cartierul Petri. În 1616 a fost Teilherr (executor testamentar). Începând cu 1614 a fost şi “Herr” (supraveghetor) în Coşeni şi Chichiş. În 1616 a îndeplinit această funcţie pentru localităţile Perşani, Grid şi Holbav, în 1617 pentru Dumbrăviţa, localităţi aflate în subordinea Braşovului. La 26 decembrie 1625 a fost ales Stadthann (vilicus) pentru anul 1626, iar la moartea sa, în 27 august 1627, era “proquestor” şi “Ältester des Rates” (decan al sfatului orăşenesc). Deosebit de apreciat de concetăţenii săi, a fost ales să-i reprezinte în tratativele oficiale, făcând parte din nenumărate misiuni diplomatice. Astfel, alături de senatorul Michael Forgatsch*, este trimis de braşoveni, în 3 iunie 1613, pentru a încheia pace cu principele Gabriel Báthori, aflat la Ocna Sibiului. Nemulţumit de darurile primite, constând îndeosebi din obiecte de aur, Andreas Hegyes aduce de la Braşov suma de bani pretinsă de acesta şi pacea se semnează la 27 iunie 1613. Liniştea braşovenilor nu durează mult căci peste o lună (26 august 1613), Andreas Hegyes,alături de Johannes Benkner şi Cristoph Greyssing, este trimis în întâmpinarea turcilor care fuseseră chemaţi în ajutor de Gabriel Bethlen, pentru a-l înlătura pe G. Báthori. Din cronica lui Andreas Hegyes aflăm că ei s-au întors acasă peste patru zile însoţind armata turcească, condusă de Ogli-paşa. Cronicarul ne mai spune că turcii, alături de care lupta şi oastea domnului Radu-Vodă şi a voievodului moldovean, s-au aşezat la Prejmer, în apropierea Braşovului. În 9 septembrie, la cererea lui Ogli-paşa, Andreas Hegyes este trimis în tabăra turcească, împreună cu Johann Benkner şi Simon Loy, pentru a participa, în numele braşovenilor, la campania împotriva lui G. Bathori. Astfel, ei urmează armata turcească la Făgăraş, Sibiu, Alba Iulia şi Cluj. După prinderea şi uciderea lui G. Bathori, se întorc la Braşov, întâmpinând multe peripeţii pe parcursul călătoriei. În anul următor (1614) participă, ca reprezentant al braşovenilor, la lucrările Universităţii Naţionale Săseşti, întrunite pentru a găsi mijloacele prin care să elibereze Sibiul aflat sub stăpânirea trupelor rămase fidele lui G. Báthori. Andreas Hegyes a fost ales în delegaţia trimisă în acest scop pentru a cere ajutorul principelui G. Bethlen. Demersurile au fost încununate de succes, Sibiul a fost eliberat şi delegaţia braşovenilor revine acasă. Pentru a întări pacea abia încheiată, Andreas Hegyes şi Johann Benkner sunt împuterniciţi de concetăţenii lor să-l invite pe Gabriel Bethlen să viziteze Braşovul. Invitaţia este acceptată şi vizita are loc curând, dar intrarea sa în oraş este condiţionată de localnicii reprezentaţi de Andreas Hegyes, de limitarea numărului de soldaţi ce-l însoţeau. A participat ca deputat din partea braşovenilor şi la lucrările Dietei transilvane din 1614, ţinute la Târgu Mureş, Cluj şi Mediaş şi la lucrările Dietei din 1615 care au avut loc la Alba Iulia şi Cluj. Tot acum participă şi la lucrările Universității Naţionale Săseşti din Sibiu. În 1616 îl găsim la Sighişoara, luând parte la lucrările Dietei Transilvaniei, unde printre altele s-au dezbătut chestiuni de mare importanţă pentru braşoveni. Printre cei acuzaţi în procesul “trădătorilor” judecat aici, la cererea lui G. Bethlen, s-a numărat şi Johann Benkner, cetăţean de seamă al Braşovului. Beneficiind de aprecierea Universității Naţionale Săseşti, el a fost achitat la insistenţele acestui for, dar numai cu condiţia de a declara în scris că nu va mai ocupa niciodată o funcţie publică. Tot la această Dietă principele G. Bethlen a cerut braşovenilor să dovedească cu acte dreptul lor de proprietate asupra Cetăţii Branului. Andreas Hegyes i leprezintă acestuia, în martie, anul următor. Jurnalul său întrerupându-se pe neaşteptate, mai aflăm că la 2 mai 1617, a fost trimis la lucrările Dietei ce urmau să aibă loc la Alba Iulia. Aceste informaţii detaliate, extrase din jurnal său, dovedesc rolul important al lui Andreas Hegyes în viaţa publică şi politică a oraşului, în acele vremuri deosebit de tulburi şi primejdioase nu numai pentru Brașov ci şi pentru întregul principat. Diarium-ul său începe cu o “cronică” anonimă ce tratează evenimentele dintre 1603-1612, doar transcrisă de Andreas Hegyes. Aceasta este şi opinia Dr. Johann Albrich, care în 1726, descriind jurnalul lui Andreas Hegyes, atunci când ajunge la sfârşitul anului 1612 face următoarea remarcă: ”Până aici se pare că D-l Hegyes Andreas a colegat aceste însemnări, de aici încolo urmând notele sale personale”. Un alt argument în spijinul acestei afirmaţii este şi modul în care acesta obişnuia să-şi facă notele. Astfel Andreas Hegyes fie despărţea paginile jurnalului său în două, cu o linie roşie, fie le îndoia la jumătate. În partea dreaptă a paginii autorul descria detaliat evenimentele în ordine strict cronologică. În partea stângă a paginii a lăsat spaţiu liber pentru completări ulterioare şi aici sunt inserate notiţele sale pentru perioada anilor 1603-1612 dar nu în ordine cronologică, cum îi era obiceiul, ci amestecat, dovedind clar că le-a preluat din alte surse. În afară de această cronică anonimă, tot în partea stângă a jurnalului său este scrisă cronica lui Ieronim Ostermayer şi a Continuatorului ei,cuprinzând ştiri dintre anii 1521-1561 şi 1562-1570, apoi o cronică ungaro-transilvană cu ştiri generale din 1038-1549. La sfârşitul cronicii lui Andreas Hegyes este anexată şi Cronica lui Mihail Seybriger (I.Crăciun). Această ipoteză este susţinută şi de constatarea că tot în partea stângă a paginilor diarium-ului său se găseşte şi numele latinesc al funcţiilor publice, copiate de undeva greşit, pentru că el nu ştia latineşte. Tocmai ca urmare a acestui fapt, Andreas Hegyes a folosit în cronica sa numai termeni germani. Este adevărat că în faţa fiecărui nume amintit, autorul obişnuia să pună litera “D” de la latinescul Dominus, în semn de respect pentru persoana respectivă, indiferent de funcţia pe care o deţinea. Din 1617, odată cu numirea sa ca senator şi decan al Sfatului orăşenesc, renunţă la acest obicei. Dovada certă a faptului că doar a doua parte a acesteia îi aparţine lui este aceea că numai aici autorul a întrebuinţat consecvent persoana I, în timp ce în însemnările referitoare la anii 1603-1612 persoana I nu apare niciodată. Nu există nici un indiciu că textul jurnalului, cuprinzând evenimentele ce încep cu 1613 ar aparţine altui braşovean, martor ocular al acestora. Cronica lui Andreas Hegyes ce ne oferă informaţii pentru perioada 21 martie 1613 până în 21 mai 1617, este cea mai importantă sursă de informaţii referitoare la această perioadă. Lucrarea lui Andreas Hegyes poate fi considerată pe drept un jurnal pentru că autorul a notat zilnic, cu mare conştiinciozitate, toate evenimentele vremii, la care a fost martor ocular, trecându-le prin filtrul personalităţii sale. Diarium-ul său constituie pagini de istorie pentru urmaşi, o istorie a oraşului şi chiar a principatului din aceea perioadă, oferindu-ne un tablou exact al vieţii politice şi administrative dar şi al vieţii private şi culturale. În ceea ce priveşte ortografia lucrării, remarcăm că în unele locuri Andreas Hegyes a folosit o scriere secretă, foarte simplă, notând doar prima literă a cuvântului. Acest fapt îngreunează reconstituirea textului, unele cuvinte neputând fi descifrate. Jurnalul său original se păstrează într-un volum in folio, acoperit cu o hârtie roşie şi păstrat în biblioteca Gimnaziului Honterus, ca donaţie a profesorului Fr. Philippi. Autorul şi-a făcut însemnările pe două feluri de hârtie. Astfel până la pagina 93 a scris pe o hârtie gălbuie, având ca filigran un cocoş, iar de la pagina 94 pe o hârtie mai deschisă la culoare ce are ca filigran vulturul bicefal austriac cu coroană. Caracterele literelor şi ortografia, ca şi limbajul folosit, sunt specifice primului sfert al secolului al XVII-lea. Din manuscris lipseşte prima filă, deşi este posibil să se fi pierdut mai multe, pentru că lipsesc paginile pe care au fost consemnate evenimentele de la 1 ianuarie până la 20 martie 1613, de la 25 iunie până la 16 iulie 1614 şi de la 29 mai până la 5 iunie 1616. Întreruperea bruscă a însemnărilor de la sfârşit indică acelaşi lucru. La biblioteca liceului Honterus din Brașov sunt păstrate 11 ediţii ale diarium-ului lui Andreas Hegyes, iar o copie la Filiala Academiei Române din Cluj. Jurnalul lui Andreas Hegyes a fost editat de Anton Kurz, în 1860, dar nu după manuscrisul original, ci doar după una din copiile ce conţin cele mai multe greşeli, la care s-au mai adăugat lecturi greşite, omisiuni şi greşeli de tipar. Diarium-ul a fost tipărit în întregime după manuscrisul original de Fr. W. Seraphin, sub titlul Diarium des Andreas Hegyes <1603-1617>, publicată în Quellen, vol.V (I. Crăciun).
Referinţe: Trausch, J., Schrifteller, vol. II, p. 82-83; Szinneyi, J., Magyar, vol. IV, p. 576-577; Seraphin, F. W., Andreas Hegyes, în Quellen, 1909, V, Kronstadt, p. LXXII-XCVIII., p. 449-594 [cu un lung studiu introductiv asupra manuscriselor şi autorului]; Crăciun, I., Repertoriu, p. 256-258; Damian, George, Detronarea lui Gabriel Bathory prin ochii căpitanului Andreas Hegyes, în Magazin Istoric, oct. 2013.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.