HEDWIG, Johann Lukas (născut 5 august 1802, Hălchiu, județul Brașov – mort 8 ianuarie 1849, Brașov?), compozitor. S-a născut în familia unui simplu ţăran. În reconstituirea biografiei sale un rol important îl are jurnalul său destul de bine documentat. Muzica a avut asupra sa un mare efect încă din copilărie, încercând să desluşească cât mai multe din tainele acesteia de la învăţătorul din sat. În 1812 ajunge să studieze la gimnaziul din Brașov, cântând şi în corul Bisericii Negre. Devine elevul cantorului orăşenesc Lucas Hermann, de la care a învăţat să cânte la vioară, contrabas şi instrumente de suflat. Din 1819 urmează Conservatorul din Viena, devenind şi membru al societăţii muzicale din acest oraş. I-a avut profesori pe Joseph Drechsler, A. Jekel şi Johann Blumenthal, sub îndrumarea cărora a compus primele lucrări muzicale. În 1822 i s-au interpretat în Leopoldstäter Theater primele uverturi concertistice. Între 1823-1840 a fost membru al orchestrei operei imperiale din Viena, cântând la contrabas. O vreme a fost şi profesor de muzică, iar pentru a-şi rotunji veniturile cânta în mici teatre, în grădini, case de oaspeţi, săli de dans. Din 1840 a primit oferta de a fi la Brașov dirijor al corului liceului săsesc şi al Bisericii Negre, precum şi cantor al oraşului. Aici a lucrat cu pasiune pentru educaţia muzicală a braşovenilor, reuşind să anime muzica bisericească din Ţara Bârsei. Din 1844 a pregătit la clasele de canto o seamă de elemente tinere, care au contribuit la stimularea vieţii muzicale a oraşului. A compus mai multe cantate, dintre care unele închinate unor evenimente cu caracter festiv, precum şi un mare oratoriu. Înfiinţându-se în 1845 o şcoală pentru canto şi vioară, Johann Lukas Hedwig conduce clasa de canto, vădind reale calităţi de pedagog. În vara aceluiaşi an, cu ocazia împlinirii a trei sute de ani de la înfiinţarea clădirii comerciale, denumită mai târziu „Podul bătuşilor”, Johann Lukas Hedwig a improvizat un cântec pe versurile ţesătorului Georg Thomas, care ulterior a primit alt text, al lui L. M. Moltke, melodia devenind apoi un imn popular, care a depăşit graniţele Transilvaniei şi i-a asigurat compozitorului un loc în literatura muzicală germană. Originalul acestui cântec, purtând semnătura lui Hedwig, se află în arhiva comunităţii bisericeşti din Hălchiu. Cu toate acestea Johann Lukas Hedwig rămâne un compozitor uitat, puţini ştiind că este autorul melodiei acestui imn. Iniţial, melodia a fost scrisă pentru un cor de şase voci şi orchestră, fiind o compoziţie de ocazie. Apoi, melodia s-a adaptat textului lui Moltke scris în 1846, devenind un imn al saşilor, cântându-se de obicei prima, a doua şi a şaptea strofă. Este curios faptul că nu există nici o legătură între compozitor şi textier, primul fiind de partea austriecilor în revoluţia de la 1848, iar ultimul sprijinind cauza revoluţiei maghiare. Deşi a fost un cântec al Transilvaniei nu a fost un cântec şi al românilor şi maghiarilor. Cu ocazia a 50 de ani de la compunerea cântecului la Hălchiu a fost pusă o placă comemorativă şi a fost inaugurată la 17 mai 1896 casa unde s-a născut. Placa comemorativă a fost aşezată (donată) de fiul cel mai în vârstă al său, profesorul de muzică braşovean Johann Hedwig şi conţine anii săi de viaţă şi faptul că este autorul muzicii imnului saşilor. Acest cântec a avut după primul război mondial şi o altă variantă a textului, căreia i s-au mai adăugat alte câteva strofe de către un alt poet. În perioada 1940-1944 cântecul căzuse în uitare, dar în perioada comunistă a fost din nou cântat la diferite ocazii festive, iar astăzi saşii transilvăneni stabiliţi în Germania cântă, alături de imnul noii patrii, şi acest vechi cântec. De fapt, după cum apreciază Karl Teutsch, întreaga creaţie muzicală a lui Johann Lukas Hedwig este puţin cunoscută, deşi a compus piese pentru pian, care din păcate nu au fost interpretate, precum şi o serie de lieduri şi cântece pentru voci şi pian. Între 1821 şi 1823, a compus pe trei caiete 20 de cântece pe versuri de Goethe şi Schiller, urmate de alte 16 lieduri pentru voce şi pian. În 1834, a compus alte 12 cântece pe textele unor poeţi ai Renaşterii italiene, traduse apoi în germană. Şi muzica pentru cor este bine reprezentată în creaţia sa, compunând 12 cântece funebre şi 40 de cântece sacre. Opera sa este destul de vastă, cuprinzând cântece compuse pe baza unor versete biblice, nu doar pentru pian, ci pentru mai multe instrumente. Toate aceste creaţii au fost interpretate în bisericile din Ţara Bârsei. A scris şi compoziţii pentru mai multe voci, pentru soprane, başi, dar şi muzică pentru instrumentele de suflat şi fanfară. Din perioada cât s-a aflat la Viena datează fragmentele unei operete cu titlul Das Orakel. Una din marile sale compoziţii este Der erste Psalm…, pentru cor, orchestră şi orgă, prezentată la Biserica Neagră la aniversarea zilei de naştere a împăratului Ferdinand I. O altă creaţie a sa, pe baza psalmului 93 a fost prezentată după două luni de la compoziţie la inaugurarea clopotului mare al Bisericii Negre. Cea mai importantă şi vastă compoziţie a sa este oratoriul Der Allmacht Wunder (Minunea Atotputernicului), pentru voci, cor şi orchestră, ce a fost prezentată în 1902 sub bagheta dirijorului P. Richter*. Karl Teutsch susţine că această operă s-a pierdut între timp după ce fusese interpretată la 1902. Acelaşi autor consideră că piedica cea mai mare în prezentarea şi reabilitarea operei sale o constituie faptul că aproape nici una din operele sale nu a fost tipărită, iar manuscrisele se păstrează în arhiva Bisericii Negre şi a celei din Hălchiu. În anul revoluţionar 1848 maestrul entuziast a participat la bătălia de la Honigberg din 5 decembrie 1848, iar pe drumul de întoarcere s-a îmbolnăvit de febră tifoidă (tifos, Nervenfieber) şi a murit pe neaşteptate la o vârstă la care încă mai avea multe de spus pe tărâmul muzicii. Este îngropat în cimitirul din interiorul oraşului, aflat astăzi pe strada Lungă. În 1899 s-a aşezat pe casa sa natală o placă memorială, iar în 1924 Partidul Naţional Democrat din Brașov i-a construit un monument funerar în cimitirul oraşului. Deşi muzica sa a fost cântată în timpul vieţii, după moarte creaţia sa a fost interpretată în 1957, 1968, 1981 şi 2002.
Opera: Abschied von meiner Heimath Burzenland, compoziţie pentru voce, Viena, 1829; Siebenbürgen, Land des Segens, Brașov; Kronstädter theoretisch-praktische Gesanglehre für öffentliche Schulen; Ohne Sang was ist das Leben?, Brașov, 1848; Der Allmacht Wunder, 1902.
Referinţe: Kronstädter Siebenbürger Wochenblatt, nr. 19, 1849, p. 73-74 şi nr. 20, p. 78-79; Sächsischer Hausfreund, 1863, p. 54-66; Encicl. Rom., II, p. 668; Trausch, Magyar, vol. II, p. 92-94; Hajek, Egon, Die Musik, Brașov, 1917, p. 41-48; Schlandt, Hermann, Wie die siebenbürgische Volkshymne entstand, în Siebenbürgisch-sächsische Hauskalender Jahrbuch, 1965, p. 39-41; Ilie Moruș (coordonator), Cărturari Brașoveni (Sec. XV-XX). Ghid biobibliografic, Brașov, p. 103; Schuller, Hans, Johann Lukas Hedwig, der Tondichter des Siebenbürger – Lieder. Vor den 130 Jahren entstand die Melodie im Burzenland, în Neuer Weg, nr. 7980, 7 ian. 1975, p. 6; [Johann Lukas Hedwig], în Karpatenrundschau, nr. 13, 2 apr. 1982, p. 26; Lexikon, p. 182; Teutsch, Karl, în SZ, 31 ian. 1999, p. 8 (cu portret); [Johann Lukas Hedwig], în Neue Kronstadter Zeitung, 22 mart. 1999, p. 7; Franz, Hans, Johann Lukas Hedwigs Siebenbürgenlied, în Beiträge zur Musikgeschichte der Siebenbürger Sachsen, hrsg. von Karl Teutsch, Kludenbach, Gehann-Musik-Verlag, 1999, p. 62-69.200 Jahre seit der Geburt von Johann Lukas Hedwig, în Allgemeine Deutsche Zeitung, supliment Karpatenrundschau, 29 iun. 2002, p. 3 [pe lângă un articol biografic este reprodus Cântecul Transilvaniei, cu cele şapte strofe ale lui M. Moltke în germană şi română, fiind însoţite şi de partitură muzicală compusă de Johann Lukas Hedwig]; Plajer, Dietmar, Johann Lucas Hedwig 1802-1849, în Taten und Gestalten, II. Band, p, 46-49; Latzina, Frieder, Teutsch, Karl, Johann Lukas Hedwig, în Südostmusik.de, 13 ian. 2007; Wittstock, Wolfgang, Eine grosse Baustelle…, în Allgemeine Deutsche Zeitung, an 15, nr. 3617, 6 apr. 2007, p. 4; Teutsch, Karl, Musik in Siebenbürgen, în Siebenbürger-bw.de, 29 ian. 2011; Reimesch, Friedrich, Burzeländer Sagen und Ortsgeschichten: Johann Lukas Hedwig, în Karpatenrundschau, an 48, nr. 16, 23 apr. 2015, p. 3.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.