HAJEK, Egon (născut 6 noiembrie 1888, Brașov – mort 15?/18 mai 1963, Viena), scriitor, istoric literar şi teoretician al muzicii. Fiu al unui dirijor de fanfară militară, a studiat la gimnaziul evanghelic din oraşul natal. Din 1908 a studiat la Berlin şi la Budapesta germanistica, latina, teologia şi muzica. În 1913 a scos la Budapesta o lucrare despre romanul german din Transilvania la mijlocul secolului al XIX-lea, teza sa de doctorat. A fost profesor de germană şi latină la gimnaziul Honterus, cantor orăşenesc, din 1925 preot în Brașov, iar din 1929 în Viena, unde comunitatea evanghelică l-a invitat să slujească. A simpatizat cu naționalsocialismul și a vrut să intre în partid, dar a fost respins. În 1938 a devenit profesor la Academia de muzică din Viena, iar în 1944 referent principal pentru muzică în Consiliul bisericesc superior evanghelic. În 1946 a ajuns la Facultatea de Teologie Evanghelică a Universității vieneze. Înainte de primul război mondial i-au apărut poezii în revista Die Karpathen. În 1920 a publicat volumul de poezii Das Tor der Zukunft, în care se simte influenţa expresioniştilor germani asupra liricii sale. În al doilea volum, Balladen und Lieder, apărut în 1926, Egon Hajek subliniază voit originea sa transilvăneană. Volumul al treilea, Leuchter von oben, a apărut în 1935. Din opera sa epică este remarcabil primul său volum de proză, Der tolle Bruß. Dacă în lirică i s-a reproşat că de multe ori este abstract şi de neînţeles sau supraîncărcat, despre povestirile sale se poate spune că sunt simple şi fără prea multe complicaţii. În perioada sa vieneză, Egon Hajek a scris cu precădere istorii romanţate, de o valoare estetică scăzută. Pentru literatura germană transilvăneană sunt mai importante romanele Meister Johannes şi König Lautenschläger pentru că se bazează pe surse transilvănene. În cadrul istoriei literaturii, Hajek s-a ocupat de J. Gorgias şi de Val F. von Franckenstein. A scris mai multe eseuri în care a tratat condiţiile culturale autohtone. Are de asemenea câteva studii de istoria muzicii. Încă de tânăr, a început să compună muzică religioasă, iar prima sa lucrare, datată 16 octombrie 1914, este intitulată Psalmul 57 și dedicată profesorului său, Rudolf Lassel, altă lucrare este Psalmul 72 sau Motetul Păcii. Lucrările reflectă influența muzicii romantice și reacția spirituală a compozitorului la ororile războiului, dorința sa de pace. Ediția 2014 a festivalului Musica Coronensis a adus în fața publicului cele două lucrări ale compozitorului.
Opera: Das Tor der Zukunft, Brașov, 1920; Der tolle Bruß und andere Erzählungen aus Sibiu, Würzburg, 1923; Balladen und Lieder, 1926; Du sollst mein Zeuge sein, Graz şi Leipzig, 1938; Zwischen zwei Welten, 1938; Meister Johannes, 1939; König Lautenschläger, Stuttgart, 1940; Wanderung unter Sternen, Stuttgart, 1958; Leben Johann Sebastian Bachs, 1961; Alles nur nach seinem Willen, 1963.
Referinţe: Teichl, Robert, Österreicher der Gegenwart. Lexikon schöpferischer und schaffender Zeitgenossen, Wien, Verlag der Österreichischen Staatsdruckerei 1951; Giebisch, Hans, Gugitz, Gustav, Bio-Bibliographisches Literaturlexikon Österreichs von den Anfängen bis zur Gegenwart, Wien, Hollinek 1963; Drei sb.-s Dichter, în Sb.-s Hauskalender, München, 1967; Myss, W., Fazit nach achthundert Jahren, München, 1968; Idem, Sutter, R., Sb.S. in Österr. Vergangenheit und Gegenwart, Innsbruck, 1976; Vlaicu, Monica, [Din corespondenţa lui Egon Hajek], în Karpatenrundschau, 28 mart. 1986, p. 4-5; Kleindel, Walter, Das große Buch der Österreicher. 4500 Personendarstellungen in Wort und Bild, Namen, Daten, Fakten, Wien, Kremayr & Scheriau, 1987; Hall, Murray G., Renner, Gerhard, Handbuch der Nachlässe und Sammlungen österreichischer Autoren, Wien, Böhlau, 1992; Lexikon, p. 170; www.musicacoronensis.ro
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.