HAINES, Gheorghe (născut 1769, comuna Mohu, județul Sibiu – mort 1 martie 1812, Sibiu), protopop. După studii despre care nu avem informaţii, la 1789 el funcţiona ca diacon, apoi ca protopop şi dascăl la Sibiu, iar în 1790 ajunge preşedintele Consistoriului ai cărui membrii se recrutau dintre preoţii şi protopopii din apropierea Sibiului. Episcopul Gherasim Adamovici îl trimite însă la Brașov, pe fondul unor conflicte între români şi grecii companişti pentru rezolvarea cărora era nevoie de un om inteligent şi energic. De aceea a fost numit capelan pe lângă preotul grec de la biserica grecească, fapt ce nu a convenit grecilor care au motivat că în Brașov sunt încă patru biserici româneşti, iar Haines le-a fost impus cu forţa. A intrat în conflict şi cu magistratul, întrucât a dat ordin să se publice în toate bisericile din Bran că nimeni nu mai poată fi cununat fără aprobarea sa, care până atunci era dată doar de castelanul Branului. Lucrurile se complică mai mult prin faptul că grecul Panaiot Hagi Nica promisese că va face o fundaţie de 20.000 de florini pentru o şcoală grecească şi pentru ajutorarea populaţiei sărace, cu condiţia ca preotul român să fie scos de la biserica grecească. Ca urmare a acestui conflict şi-a pierdut parohia şi locuinţa. Totuşi, printr-o adresă din 2 ianuarie 1798 guvernul, văzându-l lipsit de mijloace materiale, îl reintegrează însă cu condiţia expresă să nu locuiască în oraş, ci în district. A devenit administrator protopopesc, dar nu se ştie unde îşi avea sediul. Şi în această calitate dă naştere la conflicte, astfel că în vara lui 1799 cere să fie trimis ca preot militar în războiul antinapoleonian. Străbate astfel Austria şi Germania cu regimentul Benjowski, apoi regimentul se reîntoarce la Sibiu. Este reîncadrat ca administrator protopopesc, în 1801 fiind deja la Brașov, însă denunţurile contra lui apar din nou, de astă dată cu deosebire din partea românilor. În octombrie 1801, împreună cu vicarul de la Sibiu, I. Popovici şi cu protopopii N. Huţovici şi Gh. Petraşcu, “în numele întregului cler al bisericii neunite din marele principat al Ardealului” roagă pe împărat să admită ca alegerea episcopului, după moartea din 1796 a lui Gherasim Adamovici, să se facă numai din rândul românilor. În 1803 proiecta la Brașov înfiinţarea unei şcoli teologice şi pedagogice cu doi învăţători şi cu două clase pentru a înlesni pregătirea candidaţilor la preoţie şi dăscălie din comunele aparţinătoare protopopiatului. Planul nu i-a fost aprobat de directorul şcolilor, Radu Tempea. În primăvara anului 1804 a plecat la Viena, fiind înlocuit de Radu Verzea. Consistoriul va cere ca Haines să fie numit protopop titular al Brașovului, iar la 19 noiembrie 1804 guvernul ardelean trimite cererea, recomandând-o la Curte, care dispune ca cei interesaţi de această numire să fie întrebaţi dacă sunt de acord cu persoana lui. A avut obiecţii din partea preoţilor de la biserica Sfântul Nicolae din Şcheii Braşovului, ce-i reproşau necunoaşterea limbilor străine şi faptul că era un om certăreţ. În schimb, preoţii din district se pronunţă în favoarea sa, motivând aceasta prin faptul că timp de 14 ani a administrat protopopiatul cu cinste şi înţelepciune. Prin decretul din 21 iulie 1805 guvernul comunică Magistratului ca Haines să fie numit protopop cu condiţia să fie liniştit, să-şi îndeplinească cu exactitate obligaţiile şi să evite disensiunile. În acelaşi an, când districtul este împărţit în 3 protopopiate, Haines face recurs la Curte, pleacă la Viena pentru a rezolva situaţia, dar nu găseşte înţelegere. Ca urmare îşi manifestă intenţia de a părăsi Brașovul, aşa cum dorise încă din 1804, când a cerut guvernului să fie numit protovicar la Sibiu pe lângă vicarul I. Popovici. În 1806, când moare un preot de la biserica Sfântul Nicolae, este numit preot interimar în ciuda opoziţiei românilor din Şchei. Intră în conflict cu Radu Tempea*, preot la biserica Sfântul Nicolae, dar care locuia la Sibiu. Haines a cerut guvernului să-l numească director al Şcolilor neunite. Între ei a avut loc o dispută violentă, dar în cele din urmă guvernul îi dă câştig de cauză lui Haines. Radu Tempea vine şi el la Brașov ca preot şi protopop, iar Haines ocupă noul post, dar numai pentru 2 ani (până la 1810) pentru că noul episcop, Vasile Moga îl înlocuieşte cu soţul uneia din nepoatele sale. I-au fost atribuite şi unele lucrări şi traduceri. Potrivit unui document, către sfârşitul vieţii se pare că a plecat la Sibiu, unde a îndeplinit alte funcţii.
Opera: Preoţia sau îndreptarea preoţilor (îi este atribuită, dar a făcut munca de diortositor sau corector), ediția I, Viena, 1786, ediția a II-a. Sibiu, tipografia Petru Barth, 1789; traducere Bucoavna, Sibiu, tipografia Petru Barth, 1790; Ceaslov, Sibiu, tipografia Petru Barth, 1790 (diortositor); Verschuri de laude en limba Romaneaske la statua a Inperatuluy Joseph II, kare anno 1807 en tsetate Vienna la Josephplat s-au aschezat.
Referinţe: Iorga, N., Istoria literaturii, vol. II, p. 470; Idem, Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria, București, f.e., 1915, p. 86; Ghibu, O., Din istoria literaturii didactice româneşti (1769-1812), în Analele Academiei Române, s. II, t. 38, p. 59; Bibliografia Românească Veche, II, p. 499-500; Voileanu, M., Icoane din viaţa bisericii, Sibiu, 1926, passim; Muşlea, C., Un protopop neastâmpărat, în Revista Teologică, 20, nr. 3-4, 1930; Scorobeţ, Trandafir, Gheorghe Haines, în TR, nr. 4, 1931; Muşlea, Candid C., Protopopul Gheorghe Haines, Brașov, Unirea, 1934, 44 p. (publicată întâi sub forma unor articole în Ţara Bârsei, VI, 1934, nr. 1, p. 14-31; nr. 2, p. 99-112; nr. 3, p. 211- 217).
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.