Gyárfás István Tihamér (născut 14 decembrie 1863, Leva – mort 13 decembrie 1916, Banska Bystrica), istoric de artă şi publicist. După primele studii făcute în localitatea natală, a continuat să înveţe la Esztergom, Nagyszombat şi Budapesta. În anul 1889 a obţinut titlul de doctor în filosofie şi arheologie. Ca preot catolic s-a îndrăgostit de o doamnă din înalta societate, drept pentru care a fost mutat disciplinar la Liceul romano-catolic din Brașov în 1893. Încă din studenţie a publicat versuri în diferite reviste literare, şi tot de timpuriu a început să se ocupe de istoria culturii, mai ales a celei artistice. A publicat articole referitoare la istoria culturii Braşovului în periodice locale: Brassoi Lapok, Brassói Hirlap, Brassói Újlap. Între 1911-1912 a editat în Brașov o revistă de istoria artei, sub denumirea Báttyáneum.
Opera: Őskeresztény műemléki tanulmányok, Budapesta, 1887; Pannónia őskeresztény emlékei, Budapesta, 1889; Az iskolai színjátékokról, Brașov, 1896; Brassai vagy Brassói, Brașov, 1903; Régi brassói ötvösművek, Brașov, 1909; Faludi Ferenc élete, Brașov, 1911; A búcsúk története Brassóban, Brașov, 1911; A brassói ötvösművek története, Brașov, 1912; Brassói címeres levelek, Brașov, 1912 ş.a.
Referinţe: Szinneyi, IV, p. 18 – 19; Révai, IX, p. 129; M.I.L., pag. 318; Muv. Lex., I, pag. 178; Roth, Victor, Die siebenbürgisch-sächsische Kunst in der magyarischen Forschung, în Archiv., 39, 1915, p. 532 – 546.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.