FRONIUS, Michael Traugott II (născut 23 martie 1761, Brașov – mort 16 martie 1812, Brașov), funcționar. Descendent al unei familii de vază din oraşul de sub Tâmpa, Michael Traugott II Fronius a fost fiul preotului din Râşnov, Daniel Fronius, aflat printre redactorii drepturilor municipale (Municipal Rechtes) ale saşilor transilvăneni. Mama sa era fiică de preot din Râşnov. Tatăl său a murit când Michael Traugott II Fronius avea doar 7 ani. Copilul, foarte inteligent, va dovedi o aplecare deosebită spre limbile străine, mai ales franceză şi italiană la care s-a dovedit atât de talentat, încât în ultimul an de colegiu va ţine cursuri de franceză pentru colegi şi traduce în această limbă Istoria Transilvaniei a lui Paul Roth. La moartea împărătesei Maria Tereza a scris o elegie în limba franceza şi germană, pe care a publicat-o pe propria cheltuială. După ce în mai 1781 a trecut un examen public strălucit, a plecat să-şi continue studiile la Universitatea din Göttingen. Aici va rămâne trei ani şi primeşte o învăţătură solidă în special în domeniile istoriei şi filosofiei. Încă din studenţie i-a apărut lucrarea Barbarische Volker ce a fost deja de atunci remarcată. În noimebrie 1784 la întoarcerea în ţară, viaţa i-a fost în pericol deoarece comitatul Hunedoarei era zguduit de răscoala lui Horea. Ajuns în oraşul natal, a lucrat în cadrul oficiului Stadthannului de aici (Stadthannen-Amte). Din 11 iunie 1785 a devenit „Supernumerär-Magistratual-Secretär” (secretar al consiliului orăşenesc) în Brașov, dar a părăsit în 22 decembrie 1785 această funcţie care nu i-a fost pe plac. La recomandarea a doi colegi de facultate, la 7 martie 1786 a fost angajat ca Actuar (registrator, grefier) la Ober-Studien Direction (Direcţiunea şcolii districtuale) din Košice, azi în Slovacia. Nu rămâne însă în această funcţie decât câteva săptămâni, până la 24 aprilie 1786, când a renunţat la ea şi se angajează la Guberniul transilvan de la Sibiu până la 1 ianuarie 1787, când părăseşte această funcţie, pentru a fi numit de comisarul regal de Ugocsa Andreas Rosenfeld ca „Actuar şi Registranten” la „Königl. Ober-Comission”. Aici s-a distins prin îndeplinirea cu competenţă şi conştinciozitate a sarcinilor ce le-a primit. De la 1 noiembrie 1788 a fost ales ca secretar al comisiei regale (K. Comissions Secretär), funcţie pentru care era plătit cu 800 de florini. S-a evidenţiat şi aici prin cunoştinţele sale, fapt ce l-a determinat pe împăratul Leopold al II-lea să-l numească „Hof-Concipisten” pe lângă Cancelaria curţii regale din Transilvania, primind plată 800 de guldeni. Pe lângă această funcţie, a mai îndeplinit şi sarcinile de secretar al curţii. A fost de asemeni trimis de contele Samuel Teleki (Hof-Kanzlersal al Curţii) cu diferite misiuni în ţară. A făcut parte şi din Comisia Curţii, unde în 1803 a susţinut drepturile saşilor transilvăneni, dar şi a întregii provincii (Transilvania). Şi-a demonstrat calităţile în aceste funcţii, fapt ce va avea ca urmare numirea sa ca Hof-Secretär al Curţii cu un salariu de 1200 de florini. În 1804, împreună cu Gyürki şi Michael V. Bruckental, a întreprins o călătorie în toate comitatele Transilvaniei, călătorie care durează până în 1805. Aceasta s-a dovedit o nouă ocazie pt. ca Michael Traugott II Fronius să-şi demonstreze calităţile, astfel că la 30 noiembrie 1806 împăratul i-a acordat încă 300 de florini mărire de salariu, l-a scutit de impozite şi i-a dat funcţia de Consilier regal. În 1810, a fost numit „regalist” în Dieta Transilvaniei, dar din cauza funcţiei sale nu a putut participa la lucrările dietei. În ultimii ani sănătatea i se şubrezise, îmbolnăvindu-se în urma călătoriei încheiată în 1805. Pentru ameliorarea sănătăţii a urmat o cură lângă Viena, dar şi de acolo continua să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu. La începutul lui 1812 s-a îmbolnăvit din nou. De această dată nu s-a vindecat şi moare din cauza unei afecţiuni a rinichiului. La moartea sa a lăsat o soţie văduvă fără copii. A dorit ca biblioteca lui să fie donată şcolii din oraşul natal, dorinţă neîndeplinită pentru că nu era înscrisă în testamentul său. Se pare că lucrările din biblioteca sa erau de valoare, deoarece văduva sa le-a vândut la preţ bun. În afara lucrărilor sale, a publicat şi numeroase recenzii asupra unor lucrări istorice şi politice legate mai ales de Transilvania, pe unele nesemnându-le din modestie. A publicat mai multe articole în Ferro Nähere Untersuchung der Pestansteckung (Viena, 1787), în Ungar. Magazin, Siebenbürgische Quartalschrift, Historisch-politisches Journal der K.K. Erblande, [această revistă a apărut în 6 caiete, la a căror apariţie a contribuit şi Fronius]. Una din lucrările sale de psihologie, Descrierea unui om sălbatic găsit în graniţa Transilvaniei, a fost atunci bine primită, fiind mult timp după aceea folosită în alte lucrări de psihologie. Lucrările sale de istorie şi de lingvistică se constituie în contribuţii importante în aceste domenii. În lucrările lingvistice a susţinut importanţa limbilor ca mijloc de comunicare în societate. Prin întreaga sa operă poate fi considerat un gânditor iluminist al secolului al XVIII-lea.
Opera: Thränen, welche auf das Grab der unvergleichlichen Frl. Johanna Friderica Josepha, des Wohlgeb. Herrn Christoph Val. v. Fronius K.K. Hauptmanns innigstgeliebten Tochter, als dieselbe zu Kronstadt den 21. Jänner 1781 in der schönster Blüthe von 10 Jahren 3 Monaten an der Kinderblattern starb, geweint wurden von einem gerührten Freunden und Vetter, Kronstadt, 1781, 4 p.; Versuch den am 29. November des 1780-ten Jahres erfolgten und für jeden Unterthanen höchst schmerzlichen Hintritt Ihrer römisch kaisl. Kön. und apostholischen Majestät Marien Theresiens, unserer allergnädigsten Grossfürstin zu besingen, Kronstadt, 1781, 6 p.; varianta franceză Essai sur la mort de Majesté Imperiale, Royale et Apostolique, 2 p.; Anonimische Schrift, die im Grossfürstenthum Siebenbürgen in Vorschein genommen ist, und die Trennung der Siebenbürgischen Hof-Kanzlei von der ungarischen zum Gegenstande hat, 1791, 31 p.; Betrachtungen über die dermalige Regulation der Sächsischen Nation in Siebenbürgen;
Articole: Untersuchungen über einige barbarische Völker, die das römische Reich beunruhigt und sich in Deutschland unter den Golliern und andern nördlichen Provinzen des röm. Reichs niedergelassen haben. Von Herrn Dequignes 1. Abteilung: 1. Die Hunnen, Alanen, Iquiren und Sabiren, 1782, în Ungarischen Magazin, 1782, II Band, p. 335-337; Die 2. Abteilung sollte von den Awaren handlen, ist jedoch nicht im Druck erschienen. Ein anderer Auszug aus diesen Memoires über die Völker, welche das Trajanische Dacien bewohnen, erschienen von. Dan. Neugeboren, în Siebenbürgischen Quartalschrift, I, 1782, p. 283-312; Abritz der Drangsale, welche Hermannstadt und Kronstadt unter dem Fürsten Gabriel Bathori, erlitten, în Quartal-Schrift, [1790?], 1. Band, p. 36-54; Brief aus Siebenbürgen, în Historisch-politischen Journal der K.K. Erblande, Wien, 1792, I Heft, p. 75-90; Beschreibung eines im Jahr 1781 an der Gränze Siebenbürgens unweit Kronstadt gesundenen wilden Menschen în Siebenbürgischen Quartal-Schrift, IV. Band, [1794], p. 301-310, reluat în Sartori’s Naturwundern des österr. Kaiserthums, Wien, 1809, IV, p. 203-208; Recension von Forgach´s Rerum Hung. Comentarii etc., Posonii 1788, în Siebenbürgischen Quartal-Schrift, I. Bd., p. 435-440.
Referinţe: Trausch, Schrifteller, vol. I, p. 378-384; Szinnyei, Magyar, vol. III, p. 808-810, [citează şi Gross, J., Kronstädter Drucke]; Stenner, Fr., Die Beamten, p. 45-46, [citează şi Diarium der Familie Plecker in der ev. Gymnasial-Bibliothek, Mss.; Trausch, J.Fr., Onomasticon virorum, I şi II, in der ev. Gymnasial Bibliothek, mss.]; Aufklärung Schrifttum der Siebenbürger Sachsen und Banater Schwaben, București, Kriterion, 1974, p. 304-308 [pe lângă o scurtă biografie, este publicat şi un fragment din opera sa; ca dată a morţii este acceptată cea de 3 feb. 1808]; Magyar életrajzi lexikon I-II. Főszerk. Kenyeres Ágnes, Budapesta, Akadémiai Kiadó, 1967-1969; Új magyar életrajzi lexikon. Főszerk. Markó László, Budapesta, Magyar Könyvklub.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.