CSUTAK, Levente (născut 13 octombrie 1940, Covasna, județul Covasna), grafician, redactor, publicist. A urmat Liceul de artă plastică din Târgu Mureş, apoi Institutul de Arte Plastice Ion Andreescu din Cluj, secţia grafică, pe care l-a absolvit în 1964. Începând cu acest an devine profesor de desen la Sibiu, unde rămâne până în 1968. Între 1968-1969 este redactor grafician şi fotoreporter al publicaţiei Új Idő, pentru ca începând cu anul următor să deţină aceiaşi funcţie la ziarul braşovean Brassoi Lapok, stabilindu-se la Brașov. Artist prolific, abordează numeroase genuri ale artei plastice ca: gravură, grafică de şevalet şi publicitară, artă decorativă şi aplicată (vitrouri), fotografii artistice. Debutează încă din 1964, la Sibiu, cu ocazia unei expoziţii a profesorilor de desen. Începând cu acest an participă la expoziţii festive şi omagiale organizate de Filialele din Sibiu şi Brașov ale Uniunii Artiştilor Plastici din România, al cărui membru este începând cu 1968. Participă la numeroase expoziţii colective judeţene, interjudeţene şi republicane organizate la Brașov (1970, 1971, 1974 – Expoziţia Experiment, 2003, 2018), București (1967, 1969, 1972, 1975), Baia Mare (1973), Târgu Mureş, Cluj şi la mai multe saloane memoriale. A luat parte şi la numeroase expoziţii colective organizate în străinătate: la Wroclaw (1973), Londra, Barcelona (1975), Budapesta, Plovdiv, Tours, Stockholm, Dortmund, Kaposvár, Székesfehérvár, Győr (2000). A deschis numeroase expoziţii personale, la Sibiu (1968) la Muzeul Brukenthal, Brașov (1969, 1971- Sala Astra, 1980, 2015), Covasna (1972), București (1973), Cluj (1975 – Galeria Korunk), Sfântu Gheorghe (1973 – Muzeul Judeţean), Târgu Secuiesc (Casa de cultură Petőfi Sándor), Făgăraş şi Săcele (1974). În 1979 ia parte la tabăra de creaţie de la Calica Tulcea, iar în 2003 la Art Camp şi va face călătorii de studii în Ungaria şi Bulgaria, în Moscova, Sankt Petersburg, Vilnius, Riga, Tallin, Budapesta, Praga, Bratislava, Dresda. Referindu-se la grafica sa, Ion Itu considera că aceasta „se dezvoltă într-o formulă estetică puternic individualizată. Limbajul ei are precizie, este condensat metaforic şi expresiv. Mijloacele stilului tind spre un regim al sintezei, în care albul şi negrul închid tensiunea unor semnificaţii fundamentale. Artistul ţinteşte spre vocabularul albului, gândind să convertească prin el adâncurile spaţiului şi lumina. Disciplina severă a formei …. fixează aşezările vizuale în ierarhii desăvârşite. Însă ele au o stabilitate amăgitoare. Sunt încărcate de sensuri atât de complexe, încât sensibilitatea şi cugetul se înfioară”. În grafica sa „este prezent pretutindeni mitul victoriosului Icar” (Horia Horşia). Cu multă sensibilitate Apáthy Géza scrie despre artist: „Csutak Levente omul este un tăcut, iar artistul este un vorbăreţ. Csutak Levente omul este un liniştit, iar artistul un neliniştit. El exprimă şi prezintă lumea prin perechi de contradicţii: orizontal şi vertical, cerc şi dreptunghi, lumină şi umbră, bărbat şi femeie ş.a. Unul din limbajele acestor contradicţii exprimate în operele sale este contradicţia alb-negru, condiţia sine qua non a graficii. Ars poetica lui Csutak Levente este lumea în veşnică schimbare, dezvoltare, realitatea plină de conflicte, dar el încearcă să le exprime în mod armonios. Grafica lui Csutak Levente este totodată şi poezie, pentru că fiecare din operele sale este o poezie albă-neagră, care exprimă şi sentimente umane, prezentându-ne într-o formă poetică şi cele mai abstracte idei”. Mihai Nadin consideră că „Peisajul graficii braşovene cunoaşte o reală diversificare şi înflorire a stilurilor individuale. În această deschidere în varietate un loc distinct îl ocupă grafica de fine intuiţii simbolice practicată de artistul Csutak Levente. Vocaţia ei filosofică, atmosfera poetică şi virulenţa ei constructivistă fac din grafica lui Csutak Levente o experienţă artistică dintre cele mai interesante”. Lendvay Éva mărturisea că: „Dacă vrem să pătrundem în „tainele” creaţiei artistului, trebuie să privim lucrările sale de mai multe ori şi deodată ne dăm seama ce metode simple ne oferă universul său artistic: contraste între ce vedem şi ce simţim, esenţa dublă a fenomenelor, pesimist-optimiste”. Banner Zoltán vede în lucrările lui Csutak Levente „continentalitatea formelor de expresie şi forţa de sintetizare ale marelui avangardist braşovean Mattis-Teutsch. Creează compoziţii în alb-negru în care linia trăieşte autonom, atât de independent de naturalism încât din miezul lucrărilor erupe spiritual energia lăuntrică, asemenea unor impulsuri seismografice”. Sipos András compara lucrările sale cu nişte „legături de gânduri care au fost desfăcute de către un om sensibil şi care se transformă ulterior în linii şi forme ce reprezintă simboluri şi idei.” Multe din lucrările sale au ca tematică geneza soarelui, evoluţia lui, moartea şi renaşterea acestuia, apoi sensurile şi implicaţiile profunde ale vieţii şi morţii ca şi reprezentarea Brașovului în cele mai diverse ipostaze. Este autorul a numeroase articole ce au apărut în Brassoi Lapok într-un serial de istorie a artei. Preocupat de arta decorativă, între anii 1974-1975 a prezentat în 101 de episoade, apărute în acelaşi ziar, motivele populare ale artei decorative. De altfel, este şi membru al asociaţiei artiştilor de artă decorativă din România. Cronici plastice, critici de artă, eseuri, articole de istorie a artei şi de ocrotirea monumentelor istorice şi de artă au fost publicate în limba română, maghiară şi germană în publicaţii din ţară şi străinătate. Acestea sunt însoţite adeseori de ilustraţii, desene şi chiar fotografii. De menţionat că artistul s-a aplecat cu aceiaşi pasiune şi cu rezultate notabile asupra artei fotografice. Csutak Levente este fondatorul şi conducătorul Galeriei de artă a redacţiei ziarului Brassói Lapok, unul dintre întemeietorii Fundaţiei Barabás Miklós din Cluj şi membru fondator al Societăţii Artiştilor Plastici Maghiari de pretutindeni. Bucurându-se de o largă apreciere în ţară şi în străinătate, artistul a fost premiat la Moscova, Leningrad, Vilnius, Talin, Riga, Plovdiv, Budapesta, Dresda şi Praga, multe din lucrările sale aflându-se astăzi în muzee şi galerii din ţară, la Salonta, Brașov, Sfântu Gheorghe, Tulcea, iar în străinătate la Londra. Are lucrări şi în colecţii particulare din Germania, Suedia, Bulgaria, Israel, Ungaria şi S.U.A. Într-unul din cataloagele de expoziţie, graficianul ni se destăinuie: „Doresc să mă apropii, prin mijloacele specifice artei plastice, de acel izvor nesecat de lumină care este soarele strălucitor pentru toţi la fel, vatra de foc pentru spirit, unde se încing ideile Omului cu soarta stelară. Cu toate că viaţa şi raţiunea sunt noţiuni simple, găsesc în semnificaţiile lor multiple şi infinite posibilităţi de interpretare ideatică; descopăr în ele noua viziune ştiinţifică despre lume, un sistem solar fără taine mistice, o galaxie care, deşi depinde de legile naturii fizice, poate fi luminată cu razele artei, transformându-i ereditatea de neconceput în căldura umană. Mă preocupă situarea omului în această realitate cosmică – uneori apocaliptică din adâncimea căreia, cu uriaşa energie pe care o condensează, el poate să clădească, dar şi să distrugă. Încerc să redau lumina albă, care străbate sufletul, dar vreau să reprezint şi contrariul său, magma negrului întunecând raţiunea, bazat pe convingerea că dialectica lor, aprinsă de sâmburele unei veşnice contradicţii, poate ivi armonia – principiul vieţii şi al raţiunii, izvorul frumosului”. Lucrările sale îmbracă haina confesiunii, aspirând să cuprindă esenţele existenţei umane. Foloseşte tuşul, cu precădere, în unele compoziţii practică simultaneismul, prin etajări sau juxtapuneri de elemente sau numai câteva repere simbolice, crează forme cu ajutorul liniei închise, iar alteori doar le sugerează. Fondatorul şi conducătorul Galeriei Brassói Lapok, membru fondator al Societăţii artiştilor plastici maghiari de pretutindeni, al Breslei artiştilor Barabás Miklós din Cluj şi redactor comentator de artă la ziarul Brassoi Lapok.
Referinţe: [Csutak Levente], în Brassoi Lapok, nr. 14, 9 apr. 1970, p. 7; Pop, Anca, Csutak Levente. Expoziţii personale în sala Astra, în Drum Nou, 3 iun. 1971, p. 3; Apáthy, Géza, Csutak Levente műtermében, în Brassoi Lapok, nr. 42, 19 oct. 1974, p. 4-5; Nadin, Mihai, Pictori din Brașov, București, Ed. Meridiane, 1975, p. 30; Barbosa, Dicţionarul, București, Ed. Meridiane, 1976, p. 145; Csutak Levente, în Brassoi Lapok, 12, nr. 1, 5 ian. 1980; [Csutak Levente], în Elöre, 34, nr. 10062, 28 martie 1980, p. 2; Sipos András, Expoziţia de grafică,ian., mart., 1980, în Brassoi Lapok, 12, nr. 1, 5 ian. 1980, p. 5; Balogh Edgár, Dávid Gyula, Romániai Magyar Irodalmi Lexikon, I, București, Kriterion, 1981, p. 352-353; Artişti plastici din Brașov, Brașov, Uniunea Artiştilor Plastici, filiala Brașov, f. a., p. 36-37; Itu, Ion, Témák és jelképek, în A Hét, 2 aug. 1984, p. 6-7; Csutak Levente, Meghívó, în Brassoi Lapok, nr. 50, 13 dec. 1985, p. 3; Sipos, András, Csutak Levente grafikái, în Brassoi Lapok, nr. 51, 20 dec. 1985, p. 5; Grafică Csutak Levente, în Foaie pentru Minte Inimă și Literatură, nr. 7, 23 feb. 1991, p. 3; Ki Kicsoda, Cluj, 1997, p. 135; Astra, editată de Aşezământul Brașov al Astrei, an. II, nr. 2 (6), Brașov, 1999, p. 95, 96; Concrete Art in 6 Countries of Central Europe from 1945 to These Days = Konkrét művészet Közép-Európa 6 országában 1945-től napjainkig : Városi Művészeti Múzeum Képtára, Győr, 2000. június 28 – 2000. oktáber 1 [Előszó és felelős kiadó N. Mészáros Júlia ; fordítás Pozsonyi István ; esszék: Veronica Bodea,…], Győr, Városi Művészeti Múzeum, 2001; Banner Zoltán, Márton Árpád, Csutak Levente, Csíkszereda, Ed. Pallas-Akadémia, 2005, 32 p., il.; BiblioPinacoteca, 2014, p. 153; Biblioteca judeţeană G. Bariţiu Brașov deţine două cataloage de expoziţie, în care sunt menţionate 52 de lucrări.