CIURCU, familia este coborâtoare pe linie paternă din români macedoneni, ce s-au îndeletnicit cu comerţul şi s-au aşezat la Brașov. Între primii reprezentanţi braşoveni erau soţii Gheorghe şi Anastasia CIURCU, care în secolul al XVIII-lea au întocmit un testament în limba germană (Ion Ioniţă). La 1803 îl întâlnim pe „logofătul cinstitului Magistrat”, juratul Radu CIURCU. O altă reprezentantă a familiei, menţionată în prima jumătate a secolului al XIX-lea în mai multe documente, este Elena Elisabeta, născută CIURCU. Despre Zoiţa T. CIURCU se ştie că a fost membră marcantă a Reuniunii femeilor române din Brașov. Între negustorii care alcătuiesc o tovărăşie pentru comerţul cu bumbac (3 septembrie 1834) se numără şi Ioan T. Ciurcu. Ioan C. Ciurcu lua parte la şedinţele societăţii negustorilor din Braşov, între care cea din 15 ianuarie 1837. La 10 mai 1838 se face o colectă a negustorilor din Braşov pentru a ajuta pe cei care au avut de suferit în urma inundaţiilor din Buda şi Pesta, între ei şi fraţii Ciurcu (Nicolae T. Ciurcu, Teodor T. Ciurcu). La 15/27 iunie 1838 într-o listă a negustorilor adunaţi la o şedinţă a Gremiului apare Ioan Hagi Ciurcu. La 1840 între membrii gremiului figurau Teodor T. Ciurcu şi Nicolae T. Ciurcu precum şi Ioan Hagi Ciurcu. În 1845 între negustorii care contribuie la cheltuielile pentru obţinerea unor privilegii de comerţ, pentru dreptul de patronat asupra bisericii greceşti şi înfiinţarea unui gimnaziu naţional se numără şi Teodor T. Ciurcu. Nicolae (Niculiţă) Ciurcu a fost căsătorit cu Elisabeta, una din cei 7 copii, rămaşi la moartea negustorului Sterică Arseniu (mort la 15 decembrie 1848). La 18/30 iulie 1850 între negustorii care intervin pentru împiedicarea monopolizării băuturilor spirtoase se numără şi fraţii Ciurcu. La 1850 în catalogul gremiului neguţătoresc levantin figurau Ioan şi Gheorghe Hagi Ciurcu şi fraţii Ciurcu. Într-o însemnare a firmelor neguţătorilor din Braşov din 1853, la poziţia 19 apar şi fraţii Ciurcu (proprietarii caselor neguţătoreşti fiind Teodor G. Ciurcu şi Nicolau G. Ciurcu, iar ca obiect de activitate având: „producte interne şi externe, manufacte, fabricate, coloniale speceriale Nürenberg şi cu vopsele”, iar la poziţia 64 figurează un I. H. Ciurcu cu mărfuri interne şi externe şi cu producte levantice. Ultima reprezentantă a familiei pe care o putem aminti este Maria N. CIURCU, sora negustorului Gh. I. Nica şi soţia negustorului Nicolae Theodor CIURCU (zis şi Niculiţă, n. 23 iulie 1808, Şcheii Braşovului – mort 13/25 ianuarie 1898, Viena). Tatăl său, Teodor, a fost unul din martorii la întocmirea testamentului celor doi soţi amintiţi deja. Fără a avea cunoştinţă despre şcolile urmate, putem spune că se manifestă de timpuriu ca un negustor înzestrat, activ pe tărâm civic, fiind printre primii membri ai Casinei Române din Bărașov (1840 – martie 1898). A fost şi preşedintele acesteia, fapt menţionat de Ioan Colan* în monografia sa. Fără a putea preciza cu exactitate anii în care a deţinut această funcţie, istoricul optează pentru perioada 1862-1883. Se ştie cu siguranţă că a fost cenzor al Casinei Române între 1878-1879 şi că de la 21 ianuarie 1896 „Veteranul” este ales preşedinte de onoare al Casinei. A fost membru al Gremiului român de comerţ levantin de la înfiinţarea acestuia şi participant la revoluţia de la 1848, fiind prezent pe Câmpia Libertăţii de la Blaj. Alături de Andrei Şaguna, este unul dintre întemeietorii gimnaziului braşovean. Timp de douăzeci de ani a fost „cassar” al Eforiei Şcoalelor româneşti greco-ortodoxe din Brașov şi, nu întâmplător, în 1886 aceasta îl sărbătoreşte pentru cei 50 de ani de activitate neîntreruptă, depusă în slujba învăţământului românesc. În acest scop, s-a constituit o comisie din cinci persoane „pentru aranjarea unor manifestaţiuni de mulţămită la adresa Prea meritatului bărbat Nicolae CIURCU”. Senatul arhidiecezan şcolar din Sibiu trimite Eforiei la Brașov o scrisoare prin care se declară de acord cu această sărbătorire. De fapt, cu acest prilej, venerabilul negustor, „adevărat Nestor al negustorilor noştri”, se retrage din activitate din motive de vârstă. Ciurcu Nicolae Theodor a făcut parte, ca secretar, din Comitetul Românilor din Brașov pentru ajutorarea răniţilor din războiul din 1877 şi a fost unul din susţinătorii materiali ai acestuia. Alţi reprezentanţi ai familiei CIURCU: CIURCU, G(avril), negustor înscris la 1848 în Casina Română; CIURCU, Gheorghe N., librarul, fiul lui Nicolae I. Ciurcu, membru al Casinei române între 1911-1925; CIURCU, N. G., negustor, membru în Casina Română între 1846-1848, considerat de Ioan Colan a fi fiul lui Nicolae CIURCU; CIURCU, Hariton, după Ioan Colan, fiul lui Nicolae Theodor CIURCU. Nu îi cunoaştem profesia, ştim doar că a fost membru al Casinei Române între 1879-1880; CIURCU, Hariton N., cu profesie necunoscută, membru al Casinei Române între 1869-1870; CIURCU, G. Ioan considerat de Ioan Colan tatăl librarului Ioan CIURCU. A fost negustor de produse levantine şi membru al Casinei Române în 1840; CIURCU, Ioan N., cu ocupaţie necunoscută, făcând parte din Casina Română între 1870-1881; CIURCU, Nicolae, negustor de produse manufacturiere, coloniale, vopsele şi băcănie. A fost membru al Casinei Române între 1853-1862; CIURCU, Nicolae Gh., de profesie necunoscută, membru al Casinei Române în 1923; CIURCU-ŞERCAIA, Nicolae, originar din Brașov, a cumpărat o proprietate la Şercaia şi o fabrică de sticlărie la Arpaş. Stabilit în Ţara Românească, a avut proprietăţi în jurul Bucureștiului, la Fundeni. Îl angajează ca arendaş al acestora pe T. Negroponte, cu care poartă corespondenţă între 1872-1873. Corespondează şi cu Aron Densuşianu din Făgăraş. CIURCU, Teodor funcţionar şi membru al Casinei Române între 1908-1919. CIURCU, Teodor Th., negustor de coloniale, băcănie, vopsele, producte şi manufactură şi membru al Casinei Române între 1840-1861; CIURCU, Voinescu Fr., negustor şi membru al Casinei Române între 1846-1847. Toate aceste informaţii se află în Ioan Colan, Casina Română, p. XLI-XLII; CIURCU, Gheorghe I., profesor la gimnaziul din Giurgiu şi sprijinitor al învăţământului românesc din Transilvania. La moartea sa (12/14 ? decembrie 1880) a lăsat prin testament 3.000 de lei Direcţiunii Şcoalelor Române din Brașov, fond din dobânda căruia trebuiau să se cumpere cărţi pentru elevii silitori. Din diferite motive, trimiterea donaţiei a fost tergiversată, determinând Eforia Şcoalelor să apeleze la sprijinul lui T. Maiorescu, fost elev şi protector al gimnaziului braşovean. Cu toate acestea, deşi procesul a durat până la începutul secolului nostru, el a fost pierdut de braşoveni.
Referinţe: Jubileul d-lui Nicolae T. Ciurcu, în Gazeta de Transilvania, nr. 89, 22 apr./4 mai 1894, p. 2; Gazeta de Transilvania, LXI, nr. 14 şi 15 din 1898 (în Bibliografia istorică a României, vol. 3, articolul este considerat, în mod greşit, că se referă la CIURCU Nicolae, editorul şi librarul braşovean); Nicolae I. Ciurcu [de] Coronensis, în Familia, Pesta, Oradea, 1899, XXXV, p. 524-525; Ciurea, Ioan, Fraţii N. şi Ioan Ciurcu, în Astra, nov. 1971, p. 17; Colan, I., După 50 de ani – Librăria Ciurcu din Bv., în Ţara Bârsei, nr. 6, nov.-dec., 1930, p. 547-550; Marin, Ilie, 50 de ani de la înfiinţarea librăriei editoare fraţiii Ciurcu din Brașov, în Transilvania, nr. 11-12, nov.-dec. 1930, p. 64-66; Colan, I., Casina Română, p. XLII (cu portr.), p. 114; D. Z. Furnică, Din trecutul românesc al Brașovului. Documente comerciale 1741-1860, București, 1937, passim; Ioniţă, Ion, Casa de Editură şi Librărie Nicolae şi Ioan Ciurcu din Brașov, București, 1985, (lucrare de licenţă), p. 2, 8–10 (datele despre Gheorghe I. CIURCU şi Nicolae CIURCU-ŞERCAIA se află la p. 12-13; lucrarea cuprinde medalioane consacrate vieţii principalilor reprezentanţi ai acestei familii, iar în anexă documente, multe din ele păstrate în arhive, care atestă activitatea Librăriei şi Editurii Ciurcu, contracte ale acestora cu diverse societăţi braşovene, scrisori către şi de la personalităţi ale timpului şi o bogată bibliografie care consemnează în primul rând valoroase fonduri de arhivă); Moruş, Ilie, Editura Ciurcu din Brașov, în Revista bibliotecilor, nr. 4, apr. 1969, p. 217; Puşcariu, S., Braşovul de altădată, p. 93, 170, 174, 179, 185, 214, 220; Pușcariu, Sextil, Spița unui neam din Ardeal, ediție, note și glosar de Magdalena Vulpe, Cluj, Clusium, 1998, passim (vezi indice); Onciu, Camelia, Cele mai faimoase familii brașovene, în Monitorul Expres, nr. 3287, 12 iun. 2015, p. 2-3.
Fişă întocmită de Elvira Oros şi Daniel Nazare.