CIURCU, Alexandru (născut 29 ianuarie 1854, comuna Şercaia, județul Brașov – mort 22/29 ? ian. 1922, București), inventator, publicist. Tatăl său, Neculai N. Ciurcu, participant la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească, a fost exilat şi obligat să părăsească ţara, stabilindu-se în Transilvania. Există şi opinii care spun că s-ar fi refugiat aici din proprie iniţiativă, pentru a scăpa de prigoana autorităţilor. La Şercaia, în 1854, s-a născut Alexandru. În anul 1856, familia Ciurcu se reîntoarce în Muntenia, unde Alexandru Ciurcu va urma cursurile elementare şi gimnaziale, luându-şi bacalaureatul în 1872. Încă de mic a dovedit un deosebit spirit inventiv, încercând să construiască aparate pentru diferite acrobaţii de circ şi să descopere noi metode de dresaj. În 1873 pleacă la Viena pentru a se înscrie la universitate. Deşi a urmat studii de drept (nefinalizate), la întoarcerea în ţară se stabileşte la București (1876) şi se dedică gazetăriei. Acum îi cunoaşte pe Eminescu şi pe Caragiale şi colaborează la ziarul Uniunea Democrată, apoi la Românul. În ajunul Războiului pentru Independenţă, a fondat ziarul L’Orient, al cărui corespondent pe front a fost pe toată perioada conflictului ruso-româno-turc (1877-1878). În această perioadă îl cunoaşte şi se împrieteneşte cu N. Grigorescu. După război, schimbă titlul ziarului în L’Indépendence Roumaine şi este colaborator la un ziar din Viena şi altul din Augsburg (Augsburger Allgemeine Zeitung), precum şi la biroul telegrafic Wolff din Berlin. A activat în cadrul Societăţii Carpaţii, alături de alţi români ardeleni, care propuneau calea insurecţiei şi a luptei armate pentru eliberarea românilor din Transilvania. Promovarea acestui principiu şi răspândirea în 100.000 de exemplare a unei Proclamaţii-manifest au iritat guvernul maghiar, care a cerut în toamna lui 1885 primului ministru, Ion Brătianu, expulzarea mai multor români ardeleni, printre care era şi Alexandru Ciurcu. Datorită articolelor sale incisive la adresa politicii şi abuzurilor guvernului Brătianu, intrase în conflict şi cu autorităţile române. Acestea l-au expulzat din ţară (1885), sub pretextul că Alexandru Ciurcu nu era cetăţean român din punct de vedere legal, la care s-a adăugat şi cererea guvernului maghiar. Expulzarea sa din România a fost legată de cea a lui M. Gaster şi a altor evrei, a doua trebuind să abată atenţia de la prima. Totuși, la 3 septembrie 1885 ziariştii din București au protestat împotriva expulzării a şase români din Transilvania „în 24 de ore”, între ei şi Nicolae Ciurcu (tatăl) cu fiul Alexandru Ciurcu. La intervenţia lui Just Buisson, corespondent de presă al Agenţiei de Presă Havas din București, Alexandru Ciurcu va obţine viza pentru Franţa. Între ei se leagă o strânsă prietenie, la a cărei consolidare a contribuit şi interesul comun şi puternic al acestora pentru aeronautică. Încă din 1882, cei doi studiaseră problema propulsiei aeronavelor, precum şi a motoarelor rachetă puse în mişcare prin folosirea forţei de reacţie, elaborând într-o primă variantă proiectul unui original motor cu reacţie. După ce încă din 1883 încercaseră propulsoarele reactive cu abur, cu aer comprimat şi cu praf de puşcă, Alexandru Ciurcu şi Buisson au creat o butelie care trebuia să asigure forţa reactivă ca mijloc de propulsie a balonului cu aer, un proiect care a fost însă respins. Acelaşi tip de butelie a fost folosit de cei doi în 13 august 1886, pentru prima dată în lume, la un motor cu reacţie destinat deplasării unei ambarcaţiuni uşoare în contracurentul unui râu. Cei doi obţin brevetarea acestei invenţii în Franţa, la 12 octombrie 1886, apoi în Belgia şi Italia, în 1887, şi în S.U.A., în 1888. În 1886 au realizat şi cel dintâi motor reactiv cu combustibil lichid destinat aeronauticii. Tot împreună au construit şi experimentat prima drezină cu motor reactiv (1887-1888) ce a fost brevetată în Germania, Anglia, Belgia, Italia şi S.U.A. Invenţiile sale reprezentau o triplă prioritate mondială, deoarece serveau atât transportului pe apă, cât şi celui de pe pământ şi din aer. După accidentul suferit de Just Buisson în timpul experimentului făcut de cei doi inventatori pe Sena, Alexandru Ciurcu nu demobilizează şi îşi continuă cercetările. Cu prilejul unei expoziţii universale de la Paris (1889), s-a preocupat de organizarea primului pavilion românesc, fiind cel care i-a făcut şi propagandă, întrucât guvernul refuzase invitaţia oficială de a participa. După doi ani de muncă încordată, secţiunea română a expoziţiei a obţinut un remarcabil succes. I s-a permis apoi reîntoarcerea în ţară (1890), şi s-a stabilit din nou la București. Este numit director al ziarului Timpul (1890-1900), ocupând şi funcţia de prim ajutor al primarului capitalei (1890). În acelaşi an îşi pierde tatăl, mare moşier şi proprietar. După moartea acestuia, fiul său amenajează o fermă model de viticultură, pomicultură şi zootehnie la Copăceni, pe Argeş. În 1899 îl găsim în documente ca preşedinte al Sindicatului Ziariştilor din București, apoi preşedinte al Sindicatelor Presei Române, calitate în care face un apel ţarului Nicolae al II-lea să cruţe viaţa lui Maxim Gorki. A obţinut de la primărie terenul pe care s-a ridicat clădirea sindicatului ziariştilor. Moare la 22 ianuarie 1922, fără a mai putea să-şi continue experienţele pariziene, dar ideea sa şi a lui Just Buisson, de a folosi forţa de reacţie a gazelor pentru propulsia aparatelor de locomoţie aeriană, este larg aplicată astăzi în aviaţie şi astronautică. Referindu-se la el, N.D. Cocea scria în 1913: „un cap admirabil de expresiv. Scrijelat, brăzdat, tăiat cu cuţitul şi cu dalta, capul lui Alexandru Ciurcu pare un bronz de Rodin, scăpat dintr-o sală de expoziţie, cu barba în vânt şi părul vâlvoi… Ziarist, agronom, inventator de motoare şi aeroplane, orator, om politic, martir, expulzat, profet în ţara lui şi iarăşi ziarist, Ciurcu n-a rămas nepăsător în faţa nici uneia din manifestările infinite ale geniului românesc. Sărbătorit la 60 de ani, şi-a făcut cunoscute principiile ce l-au călăuzit în toată viaţa: Sobrietate, o conştiinţă împăcată şi muncă”. A fost îngropat la 1 februarie 1922 la cimitirul Bellu, iar cu acest prilej a vorbit C. Mille. O stradă din Brașov îi poartă numele.
Opera: Expérience du propulseur à réaction (cu o introducere de Gaston Tissandier), în La Nature, nr. 755, 2 iul. 1887 (în colab. cu M.M. Just Buisson); Lipsă de nutreţ (Câteva articole apărute in Timpul), București, 1899, 108 p.; Absenteismul, Conferinţă ţinută la Soc. centrală agricolă, București, Institutul de arte grafice Eminescu, 1905, 48 p.; Arendăşia, București, Ed. România Agricolă, 1912, 32 p.; Congresul viticol din 1913, București, 1914, 105 p.; Sub ocupaţie. Strugurii Mackensen, București, Tipografia Izbânda, 1920, 38 p.
Referinţe: Doui exilaţi (Neculae şi Alexandru Ciurcu) de Un amic intim al familiei, București 1885, 40 p. + 2 portrete; Licescu, V. M., Un inventator român, în Calendarul ilustrat bucurescian, 1889, I, p. 77-79; Ionnescu-Gion, G., Cum vorbim…; Alexandru Ciurcu cătră N. Iorga [Scrisoare din anul 1892], în Torouţiu, I.E., Studii şi documente literare, vol. X, [f.a.], p. 163; Lorin, R., La sécurité par la vitesse. De la turbine à gaz au propulseur à réaction, în L’Aéro, nr. 10, 15 mai 1913; Alexandru Ciurcu (Medalion), în Cuget românesc, București, 1922, I, p. 147; Duhem, J., Histoire des origines du vol à réaction, Paris, 1959; Moroianu, Dinu, Ştefan, I. M., Focul viu. Pagini din istoria invenţiilor şi descoperirilor româneşti, București, 1963, p. 220–226 (cu portret); Zăgănescu, Florin, Sălăgean, Ioan, Din istoria aviaţiei româneşti, București, EDP, 1968, p. 90; Ghermanschi, Anatol, Alexandru Ciurcu – pionier al tehnicii reactive, în Drum Nou, nr. 7832, 12 mart. 1970, p. 2; Alexandru Ciurcu Portrete de ziarişti, în Presa noastră, nr. 2 (189), 1972, p. 31-32; Cărturari Brașoveni (sec XV – XX). Ghid biobibliografic, Brașov, p. 60; Oroveanu, M. I., Date noi asupra contribuţiei româneşti în domeniul propulsiei prin reacţie. Al. N. Ciurcu, București, Acad. R.S.R., Comitetul român de istoria şi filosofia ştiinţei, sesiunea II/1973; Dorian, Dorel, Strălucit precursor al tehnicii aeronautice, în Magazin, nr. 933, 23 aug. 1975, p. 7; Zăgănescu, Florin, De la Icar la cuceritorii lumii, București, Ed. Albatros, 1975, p. 33-35; Stanciu, Mircea Valer, Românul Alexandru Ciurcu a realizat primul în lume un motor cu reacţie, în Drum Nou, nr. 9710, 8 apr. 1976, p. 3; Bibliografia Românească Modernă (1831 – 1918), vol. I, p. 715; MDE, p. 1201; Gheorghiu, Constantin C., Invenţii şi priorităţi româneşti în aviaţie, București, Ed. Albatros, 1979, p. 9-15; Gheorghiu, Constantin C., Zăgănescu, Florin, Din istoria industriei româneşti. Aviaţia, București, Ed. Tehnică, 1981, p. 7; Oroveanu, Matei I., Începuturile creaţiei tehnice aeronautice româneşti 1880-1918, București, Ed. Militară, 1981, p. 60-61; Personalităţi româneşti ale ştiinţelor şi tehnicii, București, 1982, p. 107 (cu bibliografie); Ştefan, I. M., Pionieri (mai puţin cunoscuţi)ai ştiinţei şi tehnicii româneşti, în Ştiinţă şi tehnică, 32, nr. 7, 1981, p. 29; Ştefan, I. M., Alexandru Ciurcu – cărturar şi inventator, în Magazin Istoric, 1984, 18, nr. 10, p. 22-28; Ştefan, I. M., Un document retrouvé: Le Brevet d’invention nr. 179001 du 12 octobre 1886, în Noesis, 1984, p. 30-37; Ştefan, I. M., Un mare inventator român: Alexandru Ciurcu, în Tribuna Rom., 13, 1 feb. 1984, p. 16; [Alexandru Ciurcu], în Almanah Tehnium, 1986, p. 35; Ştefan, I. M., Alexandru Ciurcu – un inventator de talie mondială, în Almanah Magazin, 1986, p. 51-53; Nicolau, Edmond, Ştefan, I. M., Oameni de ştiinţă şi inventatori români, București, Ed. I. Creangă, 1987, p. 49-50; [Alexandru Ciurcu], în Pentru patrie, nr. 1, 1989, p. 17; Georgescu, Nicolae, Iarăşi despre Alexandru Ciurcu, în Luceafărul, nr. 14, 8 apr. 1989, p. 3; Ştefan, I. M., Alexandru Ciurcu, inventatorul, ziaristul, omul, Cluj, Dacia, 1989; Rusu, M. N., Un eminescian: Alexandru Ciurcu, în Viaţa Capitalei, nr. 2, 18 ian. 1990, p. 2; Alexiu, Andrei, Un gazetar făgărăşean inventează propulsia reactivă, în Magazin Gazeta de Transilvania, nr. 17, 1 iun. 1991, p. 4; DE, vol. I, p. 397; Radu, Ioan N., Istoria astronauticii românești de la începuturi până la Primul Război Mondial, Târgoviște, Biblioteca, 2000; Onciu, Camelia, Genii uitate (Bilanțul brașovenilor ale căror invenții au schimbat lumea), în Transilvania Expre Plus, anul 1, nr. 17, 21 sept. 2004, p. 6-7; Vlad, Ioan, Alexandru Ciurcu – de la apostolatul gazetăresc la amărăciunea unui exil odios, în Monitorul Expres, nr. 4187, 8 febr. 2019, p. 8, nr. 4192, 15 febr. 2019, p. 8, nr. 4197, 22 febr. 2019, p. 8; http://www.earlyaviators.com/eciurcu.htm – accesat 11 mai 2020.
Fişă întocmită de Elvira Oros şi Daniel Nazare.