CIORTEA, Aurel (născut 13/25 noiembrie 1872, Cojocna, județul Cluj – mort 9 decembrie 1929, Berlin), pedagog, matematician şi fizician. Urmează şcoala primară şi primele clase de liceu în Cluj, la piariştii maghiari, iar clasele a VII-a şi a VIII-a la liceul săsesc din Bistriţa. Ajunge student la Facultatea de Ştiinţe (secţia matematică şi fizică) a Universității din Cluj (1891-1896), într-o perioadă care, după 1848, era cea mai agitată etapă a luptei românilor ardeleni pentru apărarea drepturilor ce li se cuveneau. Acum are loc acţiunea memorandistă şi procesul iniţiatorilor ei. Era firesc ca Aurel Ciortea, fiu de preot ortodox, care cunoştea de mic copil luptele românilor din Transilvania, să se implice activ în aceste frământări. Ele au un ecou tot mai mare şi în România, care îi sprijină pe diferite căi. Studenţii din Iași şi București au organizat astfel un congres, la care sunt invitaţi şi colegii români de la Universitățile din Viena, Budapesta şi Cluj. Printre ei se numără şi Aurel Ciortea, care a fost unul dintre vorbitori. Cu această ocazie a vizitat şi laboratorul de fizică experimentală al Universității din București, de care era interesat în mod deosebit. Procesul memorandiştilor din Cluj (aprilie – mai 1894) a fost generatorul a numeroase manifestări de susţinere a acuzaţilor. În acest scop, studenţimea română din Austro-Ungaria lansează un apel de solidaritate cu cei judecaţi, chemând populaţia la Cluj pentru ziua de 7 mai. Ca urmare, în ziua de 8 mai 1894 intraseră în Cluj circa 40.000 de români, „stârnind îngrijorarea autorităţilor”, care au trecut la măsuri de pedepsire a instigatorilor (42 la număr). Printre ei se afla şi Aurel Ciortea. Ca urmare, acestora nu li s-au mai eliberat certificatele de absolvire, nu au fost admişi la examenele de sfârşit de an şi la examenele de doctorat. Având însă experienţa procesului memorandiştilor, autorităţile renunţă la aceste sancţiuni. După absolvirea facultăţii, Aurel Ciortea a fost numit profesor de matematică şi fizică la Şcoala reală inferioară din cadrul Şcolilor centrale române din Brașov (1896-1904). De la început a preluat îngrijirea cabinetului de chimie, pe care îl reorganizează, precum şi conducerea Bibliotecii centrale a şcolilor româneşti (la 1898). În vara anului 1900, susţinut financiar de Eforia Şcoalelor din Brașov, face studii de fizică experimentală în laboratoarele Institutului de Fizică din Berlin, completându-le prin şederea la Paris, unde vizitează expoziţia universală. În anul 1901 publică la Brașov lucrarea Curenţii şi razele electrice, apreciată în 1930 de profesorul Augustin Maior de la Universitatea din Cluj ca fiind prima de acest gen din Transilvania, care ne introduce „atât de clar şi inteligent în acest domeniu vast şi interesant”. La sfârşitul acesteia, publică un capitol privind Fizica şi expoziţia universală din anul 1900 în Paris. Din 1904 predă matematica şi fizica la gimnaziul A. Şaguna din Brașov şi este ales secretar al Reuniunii Române de Gimnastică şi Cântări. Înzestrat cu har pedagogic şi pasionat de specialitatea sa, Aurel Ciortea a fost un eminent educator şi un îndrăzneţ novator. Astfel, fostul său elev, L. Blaga, îşi amintea de orele de fizică şi matematică: „profesorul Aurel Ciortea, un intelectual fin, autor de manuale, care vedea şi dincolo de ele, ni le făcea deosebit de agreabile” (Hronicul şi cântecul vârstelor, București, 1963, p. 139-140). Reuşind să transforme orele de fizică şi matematică „într-un adevărat amvon de cultură, spre care elevii se îndreptau cu aceeaşi iubire arătată limbii române sau studiilor istorice” (Analele Acad. de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Cluj 1939-40), Aurel Ciortea a contribuit enorm la orientarea tinerilor spre profesiuni mai concrete, domenii deficitare pentru români. A introdus pentru prima dată in liceele din Transilvania calculul diferenţial şi integral, capitole ce se studiau până la el doar în universităţi, şi metoda experimentală cu lucrări practice în predarea fizicii. Fiind primul profesor din Ungaria care a aplicat aceste metode de predare la un liceu umanist, Aurel Ciortea a stârnit un mare interes în rândul profesorilor maghiari şi germani din oraş şi în rândul altor intelectuali. Aceştia îi vizitau cabinetul de fizică, dotat după modelul laboratoarelor occidentale, pentru a vedea „telegrafia fără fir”, iar medicii îl vizitau pentru a identifica anumite boli sau modificări anatomo-patologice cu ajutorul aparatului Röentgen, al cărui unic posesor era la Brașov. Unii biografi ai săi susţin că a fost primul fizician şi matematician român care popularizează în ţara noastră principiul relativităţii lui Einstein. A ţinut prelegeri de fizică, unele din ele gratuite, la internatul-orfelinat cu şcoală de menaj şi industrie casnică, care aparţinea Reuniunii Femeilor Române din Brașov. Activitatea didactică i-a fost întreruptă în august 1914, când a fost concentrat ca sublocotent în regimentul de honvezi din Brașov şi trimis pe frontul din Galiţia. Aici a luptat până la 7 noiembrie 1918, după care va merge pe frontul din nordul Italiei, la Asiago. Războiul l-a marcat profund, fiind silit să lupte împotriva armatei române, în care era încadrat fiul său. Impresiile sale de front sunt notate într-un jurnal, publicat mai târziu de prof. Axente Banciu* în revista Ţara Bârsei şi editate în volumul Din ziarul profesorului Ciortea Aurel, apărut în anul 1938. Pe lângă numeroasele trimiteri la idealurile naţionale ale poporului român, Aurel Ciortea subliniază absurdul situaţiei în care 200.000 de români au fost trimişi pe front ca să „apere viaţa şi avutul nemeşilor unguri”. Acestora li s-a îngăduit ca, alături de însemnele steagului maghiar, să poarte şi tricolorul românesc, ca îndeplinire a unei ultime dorinţe a „celor osândiţi la moarte”. Descrie cu mult talent starea obişnuită a celor de pe front: „Unul se spală, altul pachetează, al treilea se păduchează, altul doarme, altul cântă. Veşnic larmă” (Din ziarul profesorului Ciortea Aurel, p. 24). Mai departe notează: „Aşa e traiul şi ocupaţiunea aici, de nu te poţi găsi ca individ, ci numai ca şurub la o maşină” (Ibidem, p. 37). Neplăcut impresionat de grozăviile războiului şi de manifestările de şovinism ale militarilor de diferite naţionalităţi, sortiţi să lupte de aceeaşi parte, Aurel Ciortea ajunge la concluzia că războiul oferă ocazia dezlănţuirii bestiei umane, iar la 19 mai 1917 scria: „Omenirea se scaldă, unii în lac de sânge, alţii în lac de lacrimi şi puţini în grămezi de bani” (Ibidem). Pentru el viitorul este cel al ştiinţei. Vestea distrugerii laboratorului propriu de către armata germană l-a necăjit peste măsură: „Am muncit zece ani până l-am curăţat de vechituri, l-am aranjat şi înzestrat cu aparate moderne mai bine decât oricare din celelalte şcoli din Brașov. Înjghebasem şi o mică colecţie de aparate pentru exerciţiile elevilor. Aveam un aparat de proiecţiuni bun, un cinematograf, gramofon, o pompă perfectă, o bibliotecă specială, un eliostat, un orologiu, acumulatori – doplex, locomotivă drăguţă, lunetă bună”. La 4 iunie 1918 se întoarce de pe front, iar în 5 octombrie 1918 depune jurământul la Comitetul Naţional Român din Arad. Este ales comandant al gărzii naţionale din Ţara Bârsei, până la intrarea trupelor române în Brașov. Jurnalul său menţionează laconic: „Azi sunt comandantul gărzilor române din Ţara Bârsei, şef redactorul ziarului Glasul Ardealului şi nu mai ştiu în câte comisii activ… Vineri plecăm vreo 30 de braşoveni la Alba-Iulia, la Adunarea Naţională ce se va ţine la 1 Decembrie nou şi în care Naţiunea română din Ungaria şi Transilvania îşi va croi noua soartă prin reprezentanţii săi. Eu voiu reprezenta gimnaziul nostru din Brașov”. Odată cu încetarea apariţiei ziarului Glasul Ardealului (1 noiembrie – 27 decembrie 1918), la propunerea lui Alexandru Vaida-Voivod, din noiembrie 1918 până în iunie 1919 i se încredinţează direcţiunea Gazetei de Transilvania, care reapare la 1 ianuarie 1919 în noua conjunctură politică. De altfel, Aurel Ciortea mai publicase anterior diferite articole, atât în Gazeta de Transilvania, cât şi în Revista Teatrală (1913). În calitate de preşedinte al Cercului didactic din Brașov, în martie 1919 participă la o întrunire de lucru a Comitetului Uniunii profesorilor, elaborând un nou plan de învăţământ şi organizând la Brașov prima universitate liberă (populară) din Transilvania. Aceasta a funcţionat în iarna anului 1919-1920 cu rezultate foarte mulţumitoare, după mărturisirea lui Aurel Ciortea. Printre cei care au predat la această universitate s-a numărat Aurel Ciortea şi Axente Banciu, dar şi personalităţi ca P. Teodorescu, N. Orghidan, I. Cristea, M. Eliescu, G. K. Ionescu, Perieţeanu. Au conferenţiat şi oameni de ştiinţă români ca I. D. Ştefănescu, N. Iorga, S. Mehedinţi, Rădulescu-Pogoneanu ş.a.. Remarcându-i spiritul de iniţiativă şi organizare, secretarul general al Resortului de instrucţie din Consiliul Dirigent, Onisifor Ghibu, l-a chemat la Cluj, încredinţându-i funcţia de director al învăţământului mediu şi profesional (martie 1920 – martie 1923), când s-a realizat naţionalizarea şi reorganizarea şcolilor profesionale. În noua funcţie trebuia să rezolve probleme din cele mai diferite şi dificile: plasarea profesorilor, programele analitice, rapoartele către minister şi mai ales, după cum singur afirmă, „chestia Academiei de Comerţ şi a Şcoalei de arte şi meserii”. La 27 decembrie 1921 este avansat Director general al Instrucţiunii din Ardeal până în martie 1922. Organizarea unei instituţii de învăţământ economic superior în Transilvania, care să corespundă noilor cerinţe ale României, era principalul său obiectiv, pentru realizarea căruia Aurel Ciortea a depus toate eforturile. Motivul îl detalia cu lux de argumente într-o dare de seamă pe anii 1920-1921: „dezvoltarea acestei instituţii în centrul cultural al Transilvaniei se justifică prin acel punct cardinal al programei politice economice a Statului nostru prin care se accentuează industrializarea raţională în viitor a acestei provincii. Calitatea şi cantitatea unora din bogăţiile ei naturale… o predestinează pentru acest rol deosebit… În mod firesc e deci îndreptăţită şi chiar îndatorată… să-şi poată pregăti factorii necesari pentru comercializarea produselor ei.. Apariţia în număr crescând în timpul din urmă a atâtor institute financiare şi stabilimente industriale… este semnul cel mai justificat şi garanţia morală cea mai bună pentru existenţa şi menţinerea acestei Academii de comerţ şi industrie din Cluj”. Eforturile depuse s-au concretizat prin inaugurarea Academiei Comerciale Române din Cluj la 14 noiembrie 1920, organizată după modelul celei de la București, dar beneficiind şi de experienţa Şcolii comerciale superioare din Brașov. Aurel Ciortea a fost primul ei rector, deschizând cursurile acesteia în limba română. Frecventată la început de 37 de studenţi, în 1929 numărul acestora se ridică la 260. Rector şi profesor al Academiei, de la înfiinţare până la moartea sa (în 1929), Aurel Ciortea a luptat în permanenţă pentru a face din aceasta o instituţie de prestigiu, de un înalt nivel ştiinţific şi cultural. Confundându-şi propria existenţă cu cea a Academiei, el fixează ca obiectiv principal al instituţiei „pregătirea de economişti cu studii superioare care să posede o cultură generală orientativă şi cunoştinţe de specialitate temeinic însuşite” (M. Gherman), preocupându-se de completarea catedrelor cu profesori de elită. Dacă la început Academia avea un singur profesor propriu, pe Aurel Ciortea, la matematică financiară, disciplinele din programă fiind acoperite de profesori de la Universitatea din Cluj, în 1929 se ajunge la un număr de 17 profesori de specialitate, cu înaltă pregătire şi prestigiu ştiinţific. Aurel Ciortea a acordat o mare atenţie selectării disciplinelor de studiu, opinând că ,,învăţământul din Academia de Comerţ îmbină în mod egal cunoştinţele teoretice cu cele de specializare. Economistul încorporează teoria cu practica vieţii economice şi veghează ca evoluţia ei să fie normală”. Consideră că un economist trebuie să cunoască atât economia politică şi economia naţională, cât şi întreprinderile comerciale şi industriale, mărfurile produse, legislaţia financiară, dreptul civil şi comercial, corespondenţa comercială în mai multe limbi moderne, istoria şi geografia economică. A contribuit substanţial la predarea matematicilor financiare la nivel corespunzător şi cu tematică de actualitate, necesară pentru înţelegerea proceselor de finanţare şi al operaţiunilor bancare şi de credit, calculul dobânzilor, scontul şi rescontul, planul de amortizare a unei datorii ş.a.. Pentru ca studenţii să-şi poată însuşi temeinic toate acestea, Aurel Ciortea măreşte numărul anilor de studiu de la 2 la 3 ani şi împarte anul III de studiu în două secţii, prima de comerţ, bancă şi asigurări, iar a doua, secţia industrială. De altfel, direcţiile generale ale structurii învăţământului stabilite de Aurel Ciortea la Academia Comercială vor fi respectate şi de rectorii următori, cu mici modificări. S-a preocupat şi de înfiinţarea unui seminar pedagogic pentru pregătirea viitorilor profesori de şcoli comerciale şi a reuşit să obţină burse pentru studenţi la instituţiile financiare şi întreprinderile industriale. A adunat fonduri pentru biblioteca, laboratoarele Academiei şi excursiile studenţilor şi a organizat spectacole cu scop caritabil. Preocupat de reglementarea situaţiei de drept a Academiei, a depus toate diligenţele necesare în acest sens, iar în anul 1927, ca senator de Sălaj, propune în parlament un proiect de lege prin care legea şi regulamentul Academiei Comerciale din București se extind şi asupra celei din Cluj, aprobat în formula propusă de Aurel Ciortea abia în 1930. Pentru toate acestea, Aurel Ciortea poate fi considerat organizatorul învăţământului economic superior românesc din Transilvania şi alături de S. Puşcariu* şi G. Dima*, se numără printre braşovenii ce au condus primele instituţii de învăţământ superior româneşti create la Cluj după Marea Unire. „Profesor de lege veche… a reuşit să fie şi la Cluj ceea ce fusese aici în Brașov; un destoinic cizelator de caractere în slujba Ţării şi a neamului nostru” (Analele…, p. 702-703). Fostul rector al Academiei Comerciale din Cluj, Ion Mateiu, îl caracteriza astfel în 1939: ,,Bun şi prevenitor, modest, echilibrat, corect şi conştiincios, apropiat şi sociabil, el a ştiut a recolta deopotrivă simpatiile colegilor şi dragostea studenţilor, care vedeau în el un prieten drag şi un părinte duios, cu inimă caldă şi sfatul cuminte”. Pe lângă activitatea depusă ca profesor, Aurel Ciortea a mai deţinut şi funcţia de preşedinte al Consiliului şi al Adunării Eparhiei Vadului. În 1929 s-a stins din viaţă în timpul unei operaţii la Berlin, la numai 57 de ani. La Muzeul primei şcoli româneşti din Şcheii Brașovului, prin grija fiului său Tudor Ciortea*, se păstrează un fond Aurel Ciortea. O stradă din Brașov îi poartă numele.
Opera: Din viaţa stelelor, Cernăuţi, 1898, 18 p.; Renta perpetuă cu rate, cari cresc în progresiune geometrică, Brașov, 1900, 14 p.; Curenţii şi razele electrice, Brașov, 1901, IV + 62 p.; Dare de seamă asupra studiilor făcute la Berlin şi Paris, Brașov, An. Lic. Şaguna, 1901; Aritmetică pentru şcoalele medii (prelucrată după Dr. Beke Manő, Brassó, 1903; 1905, 272 p.; Catalogul Bibliotecii şcolélor centrale române gr. or. din Bv., Secţiunea I Istorie., Brasso – Brașov, Tip. Ciurcu et Co., 1903, 58 p.; Matematică financiară, Brassó – Brașov, 1906, 131 p.; Dări de seamă, 1920-1922 şi 1922-1924 asupra Academiei Comerciale din Cluj; Curs de fizică experimentală, ediţia a II-a modificată, Cluj, 1923-1925, 2 vol.; Introducere în principiul relativităţii, Cluj, 1924; Darea de seamă a Academiei Comerciale pe anii 1925-26 şi 1927-28, Cluj, 1929; Din ziarul prof. A.C., Brașov, 1938; În colaborare>: Conferinţe pedagogice ale corpului profesoral: 1894-1900, Seria 1-2, Brașov, 1897-1900 (în colab. cu Iosif Blaga, Nicolae Bogdan ş.a.); Fizică şi Chemie pt. şcoalele poporale, Brassó, 1908, 120 p. (în colab. cu T. L. Blaga); Fizică pentru. şcolile poporale, Brașov, 1910 (în colab. cu T. L. Blaga); Fizică experimentală, vol. I, 1911; vol. II, 1913, 460 p.
Referinţe: Bârseanu, Istoria, p. 582; Gazeta de Transilvania, nr. 209, 29 oct. 1909; Glasul Ardealului, an I, nr. 5, 2 (15), nov. 1918; Anuarul Liceului Ortodox Român „A. Şaguna” din Brașov. Anul jubiliar: 1924-1925, Brașov, 1925, p. C VII; Clopoţel, I., Revoluţia din 1918 şi Unirea Ardealului cu România, Cluj, Ed. rev. Societatea de mâine, 1926, p. 135; Minerva, p. 310; Maior, Augustin, Activitatea didactică şi ştiinţifică a profesorului Ciortea Aurel, în Ţara Bârsei, nr. 1, 1930 (publicat şi sub formă de extras, 3 p.); Mateiu, I., Un bun ortodox: Prof. Aurel Ciortea, Cluj, 1930, 32 p. (cu foto); Banciu, A., Din ziarul prof. Aurel Ciortea. Însemnări din războiu şi din anii imediat următori acestuia, Brașov, 1938, 69 p.; Mateiu, I., Prof.Aurel Ciortea, în Analele Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Cluj, anul întâi 1939-1940, Cluj, 1940, p. 691-705 (cu portr.); Bologa, L. Valeriu, Învăţatul fizician Aurel Ciortea Medalion, în Tribuna, 3, nr. 53, 3 dec. 1959, p. 8; Bologa, V. L., Un îndrumător: Aurel Ciortea (1872-9 XI 1929). Cuvinte în numele foştilor elevi braşoveni [f.l., f.tip., f.a.], 3 p. în vol. Rememorări sentimentale, p. 22-24, publicat şi în Ţara Bârsei, 1930; Nicoară, I., Aspecte privind contribuţia braşovenilor la lupta pentru desăvârşirea unităţii naţionale a poporului român (1918), în SAI, XI, 1968, p. 185-210; Blaga,Lucian, Hronicul şi cântecul vârstelor, București, 1963, p. 139 – 140; Băltescu, M., Figuri de elevi şi profesori ai liceului care au contribuit la Unirea Transilvaniei cu România, în Anuarul liceului nr. 1 din Brașov pe al 118-lea an şcolar 1967/1968, Braşov, 1969, p. 118; Victor,Marian, Figuri de fizicieni români, București, 1969, p. 61-64; Istoria învăţământului din România, Compendiu., București, 1971, p. 145-146; Cărturari Brașoveni (sec. XV – XX), p. 59;Pascu, Şt., Univ. din Cluj, Cluj, Ed. Dacia, 1972, p. 15; Idem, Istoria Clujului, Cluj, 1974, p. 313-332, 344-371; Gabriel, Ștrempel, Bibliografia Românească Modernă (1831 – 1918), Ed. Științifică și Enciclopedică, București, vol. I, p. 706; Tătaru, Augustin C., Gherman, M., Profesorul Aurel Ciortea (1872-1929), în Cumidava, 1989, 14, p. 183-195; Popa, Luana, Constituirea şi activitatea consiliilor (sfaturilor) şi a gărzilor naţionale române din actualul judeţ Brașov (1918-1919), în Cumidava, 1989, p. 215; Vlad, Ioan, Intelectualii braşoveni şi Marea Unire: Aurel Ciortea (1872-1929), în Cumidava, 1996, 20, p. 239-247; [Aurel Ciortea], în Transilvania Expres, 28 nov. 1997, p. 3; Oltean, V., Aurel Ciortea /1872-1929), în Primăria Brașov, nr. 92-93, 1-31 aug. 1997, p. 14 (cu portret); Toma, Simion, Monografia Colegiului Naţional A. Şaguna, Brașov, Ed. Concordia 2000, p. 297-299; la Muzeul memorial Casa Mureşenilor se păstrează un fond documentar Aurel Ciortea în Fondul de arhivă Ovidiu Dante Gherman, iar la Arhiva Muzeului primei şcoli româneşti se păstrează fondul documentar Aurel Ciortea, prin grija fiului său T. Ciortea; fondul conţine o bogată corespondenţă cu personalităţi contemporane profesorului Aurel Ciortea, precum şi documente de familie.
Fişă întocmită de Elvira Oros şi Daniel Nazare.