BORDENACHE, Aurel (născut 17/29 septembrie 1902, Huşi, județul Vaslui – mort 31 ianuarie 1987, Codlea, județul Brașov), pictor. Biografii săi consideră că era descendent a lui Ion Neculce şi strănepot a lui Mihai Eminescu. Şi-a început copilăria la Botoşani, oraşul de origine al mamei. A urmat primele două clase primare la Liege (1909-1911) şi, în paralel, pe cele ale Şcolii de Arte Frumoase, unde primeşte o diplomă de merit. Revenit în ţară a fost înscris la Liceul „Gh. Lazăr” din București, urmând în acelaşi timp un curs particular de desen cu pictorul Costin Petrescu. În timpul refugiului la Iași din 1916, a fost înscris la şcoala de arte frumoase, cu dispensă de vârstă, avându-l ca profesor pe Octav Băncilă. După 1918, revenind în București, urmează cursurile şcolii de belle – arte, iar între anii 1919-1923 studiază la Paris cu o bursă particulară, reuşind primul din 680 de candidaţi la concursul de admitere la École Nationale et Superieure de Beaux – Arts. Se afirmă ca o personalitate în viaţa artistică a Franţei şi expune lucrări în cele mai importante expoziţii ale timpului, la Salonul Oficial şi la Salonul Naţional. Devine chiar preşedinte al secţiei române la expoziţiile internaţionale de la Paris, unele din lucrările sale fiind achiziţionate de muzeul din acest ultim oraş. Un portret al său se află la Muzeul Luxemburg din Paris. Activitatea sa era reflectată în presa pariziană. A cunoscut personalităţi politice şi de cultură ale timpului: Gaston Donmerque, preşedintele Franţei, Eduard Hériot, preşedintele Adunării Naţionale, Elena Văcărescu şi Ernest Dubois. Reîntors în ţară a devenit colaborator apropiat a lui N. Iorga, pe care-l cunoştea încă din copilărie şi căruia i-a dedicat şase portrete. La cererea acestuia, ca ministru al instrucţiunii, a executat macheta timbrelor pentru asigurarea fondurilor necesare restaurării Universității din București, a diplomei de bacalaureat, a carnetului şi a insignei pentru Liga Culturală, la care se adaugă grafica pentru volumele de Memorii ale lui N. Iorga şi Ospiti romeni in Venezia. A întreprins pe cheltuiala sa deplasări documentare în zona Mărăşeşti şi în zona marilor bătălii din 1917, executând 220 de picturi şi desene, iar cu banii obţinuţi au fost comandate sculpturile ornamentale ale Monumentului Eroilor de la Mărăşeşti. S-a remarcat şi prin activitatea sa publicistică, scriind articole de artă plastică, ce au fost publicate în Neamul Românesc, Viitorul, L’independense Roumaine, Universul, Cuvântul. Astfel, în tot cursul anului 1938 a ţinut cronica plastică a ziarului Viitorul din București, în anul 1940 a scris cronici în publicaţia L’Indépendence Roumaine, destul de timide (Petre Oprea). A fost prezent prin conferinţe săptămânale la Univ. Radio. În afara ilustraţiilor pentru volumele lui N. Iorga, şi-a afirmat talentul prin grafica şi desenele la unele din operele scriitorilor noştri: Divanul persian – M. Sadoveanu, Ciuleandra – L. Rebreanu, Nopţi de Moldova – I. Al. Lascasov Moldoveanu, Mihail Sorbul, Letura Scelte de Al. Marcu, precum şi pentru multe din cărţile lui I. Dionescu. Ediţia Eminescu, ilustrată, a apărut cu prilejul semicentenarului morţii poetului (1939), marcat prin editarea primului volum de opere complete editat de Perpesicius. Pentru aceasta a executat 150 de desene între anii 1941-1942, din care 72 au fost însumate în carte. Cele mai reuşite dintre acestea sunt cele de la Epigonii (p. 9), Mortua est (p. 25), Îngeri şi demon (p. 33), Împărat şi proletar (p. 43), Melancolie (p. 61), Crăiasa din poveşti (p. 67), Călin, file din poveste (p. 71), Strigoii (p. 87), Povestea teiului (p. 111), Singurătate (p. 119), Revedere (p. 125), O mamă (p. 131), Scrisoarea I (p. 135), Scrisoarea a II-a, Scrisoarea a III-a (p. 153), Luceafărul (p. 181), Doină (p. 207), Somnoroase păsărele (p. 213), S-a dus amorul (p. 217), Pe lângă plopii fără soţ (p. 223), Glossă (p. 229), Mai am un singur dor (p. 237). Despre acestea artistul plastic braşovean, E. Modâlcă* nota: „Desenele din ediţia Eminescu ale lui Aurel Bordenache vădesc un spirit romantic, dar în acelaşi timp cu o imagine care poate să ducă până la renaşterea italiană (madona). Bordenache este un desenator de mare forţă, stăpân deplin al artei gravurii (…). Lui Bordenache i-a reuşit întotdeauna mai mult portretul decât peisajul”. Schiţele de lucru pentru ediţia bibliofilă a poeziilor lui Eminescu se află în Complexul expoziţional „M. Eminescu” din parcul Copou, Iași. A ilustrat şi volumul lui M. Sadoveanu, Divanul persian. Povestire orientală, București, 1940, 302 p. Pentru o perioadă, a fost pictor al Curţii Regale din România. Moartea prietenului său, N. Iorga îl determină să se mute la Codlea, unde pictează în continuare peisaje, dar şi portrete. Multe din tablourile sale au fost împrăştiate spre diferite ţări, pictorul fiind căutat de mulţi vizitatori. După instaurarea comunismului a fost închis la Codlea în aceeaşi celulă cu Emil Micu, refuzând propunerile de naturalizare în Franţa şi Belgia. „(…) a ştiut să refuze cetăţenia belgiană pentru că avea părinţi români şi o ţară, un om cu o platformă socială şi culturală cât un continent, un om care a ştiut să refuze artificiile ieftine, de protipendadă, a rămas mereu credincios operei lui Eminescu şi neamului ei veşnic” (Radu Negru, profesor ieșean); Eliberat, a trăit retras la Codlea pentru tot restul vieţii aici, oferind peste 600 de tablouri celor care-i promiteau reabilitarea. Publicistul Şt. Petraru* a făcut cele mai mari eforturi pentru a scoate această personalitate din uitare. Muzeul de Artă Brașov a organizat două expoziții retrospective, în 1994 și 2002, în timp ce în 2012 librăria Okian a găzduit o expoziție. O stradă din Codlea îi poartă numele.
Opera: Pe lângă ilustraţiile la cărţi, multe din tablourile sale se află risipite la diverse persoane, totuşi o mai mare colecţie, alcătuită din 53 de picturi, 15 lucrări de grafică şi 7 sculpturi se află în fondurile Muzeului de Artă din Brașov. La Muzeul tradițiilor codlene este un spațiu dedicat lui Aurel Bordenache, unde sunt expuse tablourile sale. Un autoportret a intrat în fondurile Muzeului Luxemburg din Paris. Acestora li se poate adăuga un text de 86 de pagini de caiet, sugestiv intitulate Memorii şi care au fost încredinţate publicistului braşovean Ştefan Petraru*. iar după dispariţia acestuia se păstrează în secţia Colecţii speciale a Bibliotecii Județene Brașov – ms. 5011; Eminescu, Mihai, Poezii, ediție îngrijită de M. Toneghin, ilustrații de A. Bordenache, București, Cartea Românească, 1944, 246 p.; Eminescu, Mihai, Pagini alese, ilustrații de A. Bordenache, selecție de texte și prezentare de Mihaela Cojocaru, București, Regis, [1998], 288 p.; Album Mihai Eminescu 162 de ani de la naștere, ilustrații Aurel Bordenache & Mișu Teișanu, Iași, Tipo Moldova, 2012, 79 f.
Referinţe: E de remarcat absenţa unor referinţe ce îl privesc din enciclopedii şi dicţionare, inclusiv de specialitate (Dicţionarul artiştilor români contemporani de O. Barbosa, Ed. Meridiane, 1976), dar şi din mari lucrări bibliografice foarte recente (Dicţionarul enciclopedic, vol. I); Sadoveanu, M., Opere, vol. XV, note de Profira Sadoveanu, București, ESPLA, 1959, p. 520; Petraru, Şt., Pe când o retrospectivă Aurel Bordenache, în Drum Nou, 16 feb. 1972, p. 2; Petraru, Şt., O ediţie bibliofilă, în Orizontul (Sf. Gheorghe), nov. 1980, p. 17; Tucă, Florin, Cociu, Micea, Monumente ale anilor de luptă şi jertfă, București, Ed. Militară, 1983, p. 261-262; Negru, Radu, Sînt lucruri pe care nici bombele nu le pot distruge, în Flacăra, nr. 24, 1565, 14 iun. 1985, p. 12-13: Morărescu, Dragoş, Aurel Bordenache, în Contemporanul, nr. 3 (2044), 17 ian. 1986, p. 15; [Ilustraţii la poeme de Eminescu], în Contemporanul, 17 ian. 1986, passim; Alexandru, Ion, Pictorul şi graficianul Aurel Bordenache. Iubire de frumos, în Flacăra, nr. 38, 18 sept. 1987, p. 15; Petraru, Şt., Ilustraţiile lui Bordenache, în vol. Eminescu şi Brașovul, Centrul Editorial Coresi, 1990, p. 269-276 (articol care sintetizează viaţa şi creaţia sa); Petraru, Şt., Portretele savantului [ale lui N. Iorga], în Magazin Istoric, nov. 1990, 24, nr. 11, p. 8-9; Obeadă, Flavius, Aurel Bordenache – 90 de ani de la naştere, în Gazeta de Transilvania, 21 oct. 1992, p. 2; Jenei, Dana, [Aurel Bordenache], în Astra, nr. 6, 1993, p. 11; Petraru, Şt., Pictorul Aurel Bordenache – 95 de ani de la naştere – 10 ani de la moarte, în Cuget rom., nr. 235, 10 oct. 1997, p. 6; Bodea-Tătulea, Veronica, Pictori braşoveni din perioada interbelică, despre care a scris şi un articol în Cumidava, XXII-XXIV, 1998-2000, p. 365-370; Oprea, Petre, Critici şi cronicari de artă în presa bucureşteană a anilor 1938-1944, București, Ed. Maiko, 1999, p. 109; Itu, Ion, Aurel Bordenache, în Gazeta de Transilvania, an 162, nr. 2933, 25 mart. 200, p. 5; Aurel Bordenache, Brașov, Artfilco, 2002, 34 p.; Brașovul și Țara Bârsei în arta românească, cuvânt înainte de Radu Popica și Iulia Mesea, Brașov, Ed. Muzeului de Artă Brașov, 2012, 76 p.; Odățeanu, Harald, Expoziție Aurel Bordenache la Okian, în Monitorul Expres, an 14, nr. 2601, 7 sept. 2012, p. 1.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.