Despre pedagogia lecturii

Săptămâna trecută a fost o săptămână sărbătoare pentru biblioteci, fiind declarată Săptămâna Naţională a Bibliotecilor. Am avut o serie de evenimente, întâlniri cu cititorii şi cu bibliotecarii, discuţii, ateliere, filme. Debutul a fost făcut luni cu dialogul propus între bibliotecari şi invitata lor, jurnalista Liliana Jighira. Numele spune totul, cred că Domnia sa nu mai are nevoie de prezentare. Totuşi, îmi permit să spun câteva date despre Liliana Jighira, pasionată cititoare, ce a frecventat mult timp sala de lectură şi secţia de împrumut ale bibliotecii noastre. Absolventă a Liceului pedagogic Braşov şi a Facultăţii de Litere (filologie română şi franceză) a Universităţii „al. I. Cuza” Iaşi, Liliana Jighira a predat minţilor tinere ale copiilor, rămânând în suflet devotată profesiei de educator. A început o nouă carieră în jurnalism, unde continuă şi azi să facă informare şi educare, fiind un ziarist prob şi atent la nuanţe, informându-se din surse multiple.

Povestind despre cum a descoperit cartea şi lectura, Liliana ne-a mărturisit ce rol important a jucat mama ei, cum i-a trezit pofta de citit şi i-a îndrumat primii paşi în lectură. Amintirea primelor cărţi citite o leagă de volumele primite premiu la şcoală, cărţi noi, frumoase, cu ilustraţii. Biblioteca i-a oferit experienţe diverse, în primul rând oamenii au lăsat impresii asupra ei, fiind vorba de comportamentul lor, uneori inabil. Bibliotecarele de la biblioteca şcolară şi de la biblioteca publică erau adesea figuri posace, acre, preocupate să păzească volumele şi nu să dea mai departe darul cititului. Aşa am ajuns să dezbatem rolul familiei şi al bibliotecii în lectură, cât de importante sunt familia şi biblioteca şcolară pentru a construi o bază solidă pentru citit şi a zidi în suflet dorul de carte.

În acest punct, bibliotecarii s-au implicat în dialog, relatând experienţele lor personale, discutând fenomenul lecturii de azi, ce obstacole există şi ce anume explică tendinţa de declin şi dezinteresul faţă de carte. De la început am afirmat cu toţii că nu vrem să vorbim în termenii Tinerii de azi nu mai citesc, nu mai, nu mai. Adevărul se află uneori la mijloc, problema nu este cititul în sine, ci pedagogia lecturii, cum reuşim să îi convingem, să le dăm ce le place, să fim atenţi la dorinţele lor, să le stimulăm creativitatea şi imaginaţia încât lectura să devină joc, plăcere, relaxare. Liliana a spus un cuvânt ce subliniază dependenţa de carte şi citit – drog. Şi ne-a chestionat curioasă asupra ritualurilor de lectură ale fiecărui bibliotecar participant. Cum citim? Citim seara, la sfârşitul zilei, pe tren, carte de hârtie sau smartphone, cu o anumită stare de spirit sau fără ea. Citim informaţie actuală, presă online, cârţi de literatură, ştiinţă, dicţionare, ce ne pasionează, istorie ori căutăm să ne descoperim rădăcinile. Dincolo de toate diferenţele, citim cu toţii cu pasiune.

Astfel, am ajuns să abordăm problema pedagogiei lecturii. Fiindcă noi toţi avem nevoie de politici publice, la nivel naţional şi local, care să susţină lectura. Dincolo de semnalarea unor aspecte ce blochează lectura în sistemul şcolar, noi bibliotecarii trebuie să ne concentrăm – după opinia mea – pe cuvântul rostit în public. Avem nevoie de campanii de lectură. Aşa cum multe posturi de televiziune şi radio – de la cele naţionale până la cele comerciale – au propriile emisiuni de prezentare de carte, recenzii, lecturi şi târguri, tot astfel bibliotecile trebuie să iasă din incinta lor şi să citească. În parcuri, în spitale, în azile, în spaţii neconvenţionale, singure, cu resursele lor şi în parteneriat, prin vocea personalităţilor publice, intelectualilor, autorilor, actorilor, la radio, în autobuze şi microbuze. 5 minute de lectură zilnică sunt o porţie de sănătate a spiritului. Tot ceea ce contează este să ne facem treaba ca bibliotecari şi să citim în public, să se audă cuvântul sau textul scris încât să ajungem la sufletul cititorilor şi mai ales al non cititorilor. Lectură recomandată şi plăcută!

Mulţumim Lilianei Jighira pentru sprijin, mulţumim pentru că ne-a provocat şi stimulat!