Carte versus internet sau obiceiul necititului?

Sintagma carte versus internet este binecunoscută și s-a vehiculat mult în analizele, de multe ori ad hoc, privind lipsa de interes pentru carte și lectură. Personal, nu cred că internetul și computerul au un efect atât de negativ pentru economia cărții și a cititului. Poți citi o carte pe hârtie, dar și pe computer, iar internetul oferă acces rapid la o multitudine de surse de informație, site-uri, portaluri, dicționare online, instrumente de lucru, programe de învățare și de educație. De cele mai multe ori, internetul este o resursă reală de informație, cu condiția să discerni și să selectezi cu spirit critic datele. Cred că deficitul de lectură are o cauză mai profundă, mai precis generalizarea obiceiului necititului. Mă refer atât la ceea ce se întâmplă în familie, în școală, dar și după terminarea studiilor. Nu există practica lecturii, se citește obligat pe durata școlii, după absolvire concepția dominantă este că nu mai ai nevoie să citești. Lectura nu este parte din codul interior al individului, nu se simte nevoia ei. Desigur, nu există politici care să susțină și să încurajeze lectura la nivelul ministerelor de resort, la nivelul bibliotecilor pe toate palierele și al asociațiilor lor profesionale. Sunt unele inițiative meritorii, locale și naționale – aici mă refer la unele posturi de radio -, dar nu sunt suficiente. Obiceiul necititului mi se pare foarte grav, cu atât mai mult cu cât contribuie la diferențele sociale dintre mediul urban și cel rural și chiar la segregarea socială între cartierele unui oraș. Ar fi cazul să nu ne mai plângem, să nu dăm vina pe avansul tehnologiei și pe internet și să devenim conștienți de realitate. Campaniile de lectură sunt singura soluție, după părerea mea. De asemenea, trebuie să folosim tehnologiile informației și comunicării și avantajele oferite de ele, să creem resurse deschise și accesibile pe internet, să utilizăm internetul pentru valoarea lui educațională și de comunicare, pentru a ne actualiza mesajul.