IOSIF, Ioan

IOSIF, Ioan (născut embrie 1888, Goagiu, fostul județ Odorhei, azi județul Harghita – decedat 18 iulie 1969, Rupea, județul Brașov), economist şi delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, care a adoptat hotărârea de Unire a Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.

A urmat politehnica la Budapesta, studii economice şi financiare la  Universitatea din Laussane, Elveția (1913-1915) și cursuri de economie la Universitatea din Londra. Înainte de Primul Război Mondial, a fost profesor la școala superioară de comerț din Brașov. A înființat banca ”Cetatea” în Cohalm (denumirea veche pentru Rupea) în 1910, mai târziu cu sediul la Brașov, având încă patru sucursale cu capital de 20 milioane lei. A fondat şi “Cetatea de granit” în Brașov, cu 9 milioane de lei capital, având carierele în Dobrogea cu cel mai bun granit din România. A publicat articole economico-financiare, bine informate, în diferite reviste.

În timpul primului război mondial a fost arestat și închis opt luni alături de soția sa pentru atitudinea sa românească (1915-1916), apoi internat în lagărul de la Sopron. La 1918 a fost ales președinte al Comitetului Naţional Român, participând la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia ca delegat al cercului electoral Cohalm. A fost inițiatorul constituirii Gărzii Naționale în Cohalm și în împrejurimi. După 1918 a fost ales în Marele Sfat Național al Transilvaniei. A fost delegat și consilier tehnic în delegația română la Conferința de Pace de la Paris (1919), acreditat pentru comisiile economică şi financiară. La Paris a făcut studii, luându-şi doctoratul în drept la Sorbona. A fost ales deputat în Parlamentul României, în prima legislatură a României Mari (1919-1920).  A fost și primpretor al plășii din Cohalm şi inspector în Ministerul Muncii și Sănătății. Profesor la Şcoala superioară de comerţ din Brașov (1928-1929). După război, a practicat avocatura la Rupea. A publicat și câteva lucrări în țară și în străinătate pe teme economice.