Gusbeth, Elvine (născută 20 august 1906, Brașov – decedată 11 iulie 1997, Drabenderhöhe, Germania), militantă pentru cultură și păstrarea tradițiilor. A părăsit Transilvania în 1944, împreună cu soţul şi cu băiatul său de 11 ani, odată cu soldaţii germani în retragere din Buşteni, îndreptându-se spre Austria. Soţul său a fost chemat în armată şi în aprilie 1945, cu puţin timp înainte de terminarea războiului, a căzut la datorie. La Eberschwang Elvine Gusbeth s-a întâlnit cu refugiaţi din Transilvania şi împreună cu ei a continuat obiceiurile din ţara natală. Din 1953 a trăit în Oberhausen; aici s-a ocupat de conservarea interioarelor săseşti. A inițiat manifestări culturale (Cum a fost acasă, odinioară şi acum – o prezentare a muzicii şi a portului popular, De la Pădurea Neagră până la Marea Neagră şi O noapte de poveşti) care au suscitat un interes deosebit. Ca urmare Elvine Gusbeth a primit, printre altele, blazonul de onoare al saşilor transilvăneni, înmânat de Heinrich Zillich. Un nou capitol în viaţa sa a început cu planul de fondare a localităţii Drabenderhöhe, unde s-au strâns numeroşi saşi transilvăneni. În 1963 s-a mutat din Jenneken la Drabenderhöhe, pentru a participa la organizarea acestei localităţi. După terminarea primelor case a devenit proprietara unei case. Din acest moment şi-a asumat noi responsabilităţi: reconstituirea vechilor structuri de organizare, organizarea vecinătăţilor, grija pentru nou-veniţi, fondarea societăţii Adele-Zay, construirea azilului de bătrâni etc. Numele ei este strâns legat de Societatea Femeilor Transilvănene, pe care a fondat-o chiar ea, în 1965 şi pe care a condus-o ani de zile.
Referinţe: SZ, 15 aug. 1996, p. 7; SZ, 31 iul. 1997, p. 8, 16.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.