GRID, Eustatie (născut ?, Brașov – mort 3 mai 1767, Brașov), protopop. Fiu al protopopului Vasile Grid, originar din satul Grid de lângă Făgăraş, Eustatie Grid era ,,om împodobit cu ştiinţe şi cu mare înţelepciune”, cum scria Dimitrie Cepescu la 1842. Iniţial a împlinit funcţia de dascăl – nu se ştie exact perioada activităţii sale didactice – apărând în această calitate în actul de angajare a sa ca preot la biserica Sfântul Nicolae din Şcheii Brașovului. Fiind fratele lui Jipa, adept al unirii cu biserica Romei, asupra lui Eustatie Grid plana bănuiala de a fi un viitor preot instabil şi lipsit de încredere. De aceea clerul şi juraţii au luat măsuri pentru a evita părăsirea ortodoxiei. La moartea preotului Petcu, la 25 iunie 1721, urmaşul acestuia, Eustatie Grid, a depus un jurământ în faţa preoţilor şi juraţilor bisericii: ,,cu inimă curată şi cu tot sufletul să slujesc lui Dumnezeu, în legea pravoslavnică grecească a Răsăritului…, iară în altă lege sau dogme străine nici cum să nu mă înstrăinez (…) de frate-mieu Jipa… cu totul să mă depărtez şi să mă păzesc ca de foc, ştiindu-l că este de tot strein de legea şi beserica noastră”. A jurat, de asemenea, să fie supus preoţilor superiori lui ierarhic, să slujească enoriaşii în vreme de ciumă, să se ferească de beţie, indiscreţie şi ,,sumeţie”. Jurământul său era ieşit din comun, atât datorită condiţiilor stipulate, cât şi din cauza faptului că era contrasemnat de nişte chezaşi ai viitorului preot: naşul acestuia, Dumitru Nan şi unchiul lui, Sava Marcea, garanţi ai purtării lui Eustatie Grid. La rândul său, a asistat mai târziu la ceremonia de hirotonisire a lui Dionisie Novacovici ca episcop ortodox al Transilvaniei şi i-a cerut acestuia să depună un jurământ asemănător, de păstrare a ortodoxiei. După iscălirea asigurării de fidelitate, Eustatie Grid este sfinţit preot în Ţara Românească la București. Ulterior îl aflăm între semnatarii actelor de păstrare a credinţei ortodoxe din 5 mai 1723 şi 15 ianuarie 1724. Tot în 1724, alături de preoţii bisericii Sfântul Nicolae, Eustatie Grid răspundea autorităţilor, care încercau să-i separe pe braşoveni de ortodoxia munteană şi să-i supună jurisdicţiei episcopului unit. Acestea fuseseră incitate de Jipa, care a afirmat că va continua să pomenească pe mitropolitul Ţării Românești la slujbe. În aceste condiţii, s-a dispus subordonarea la Episcopia Râmnicului şi nu la un ierarh din teritoriile de sub dominaţie otomană. Spre a lămuri lucrurile şi a spulbera nesiguranţa creată de bănuielile unirii, în 1727 Eustatie Grid este trimis cu o scrisoare din partea braşovenilor la episcopul Ştefan al Râmnicului şi la Grigore Cantacuzino în Craiova. În 1732 este trimis din nou, cu 2 juraţi, la noul episcop, Inochentie. La 24 februarie 1732 Inochentie al Râmnicului înştiinţa pe protopopul braşovean Florea Baran* de hotărârea sa de a pune pe Eustatie Grid ispravnic ,,la toate judecăţile bisericeşti şi lucrurile protopopeşti, orice fel ar fi, tot depreună să fiţi”. Curând după această decizie, episcopul îl numea protopop pe Eustatie Grid în locul lui Florea Baran, însă acesta nu a acceptat, invocând angajamentul său amintit mai sus şi temerea ,,că nu se va primi cel mai mic să fie mai mare”. Încălcarea rânduielii de a urma în funcţie cel mai vârstnic dintre preoţi a provocat împotrivirea românilor braşoveni şi, prin urmare, retragerea hotărârii. La 27 noiembrie 1733 Eustatie Grid şi Gh. Hârs* plecau în Moldova lui Constantin Mavrocordat pentru înnoirea hrisovului lui Grigore II Ghica, reuşind să obţină reacordarea celor 8000 aspri pentru hramul bisericii şi scutirea de oierit pentru 400 de oi ale preoţilor. În 1735 e însărcinat, alături de Gh. Hârs şi Radu Duma*, să transmită mitropolitului sârb Vichentie Ioanovici din Belgrad cererea românilor de a-i lua sub jurisdicţia ecleziastică şi sub tutela protectoare a privilegiilor illire. A făcut parte, de asemenea, din mai multe delegaţii braşovene ce purtau mesajul plângerilor bisericeşti şi administrative ale românilor, generate de tensiunile dintre ei şi Magistratul oraşului. Astfel, la începutul lui 1736, Eustatie Grid se afla în fruntea unei solii compuse din juraţi, care făcea cunoscută jalba lor generalului Wallis la Sibiu, şi tot în cursul acestui an era trimis din nou la mitropolitul sârb din Belgrad. Între 1735-1738, reprezentând obştea împreună cu Cristof Voicu, Eustatie Grid pledează la Curtea din Viena pentru drepturile egale ale românilor cu saşii, iar în 1738 subscrie la gravaminele românilor braşoveni, motiv pentru care îşi atrage acuzaţiile saşilor de alcoolism şi înscriere între adversarii publici ai oraşului. S-a îngrijit permanent de înnoirea hrisoavelor bisericii, în 1740 dobândind confirmarea privilegiului ei de către Grigore al II-lea Ghica al Moldovei. La 23 mai 1742, după moartea protopopului Radu Tempea* (14 mai 1742), Eustatie Grid este ales în locul acestuia de către sobor şi hirotonit de mitropolitul sârb Arsenie de la Karlowitz. Spre sfârşitul anului 1743, conform lui S. Dragomir, sau în 1744, după vechea cronologie locală, în contextul presiunilor de a trece la unire, protopopul Eustatie Grid a plecat în misiune în Rusia, cu scopul de a cere sprijinul ţarinei. La Petersburg a reuşit să obţină intervenţia protectoarei ortodocşilor la împărăteasa Maria Tereza, susţinere financiară printr-o colectă de trei mii de ruble şi ,,un crug de cărţi de la Moscova, adică toate cărţile câte trebuie peste toată vremea la biserică, slavoneşte”. După estimările lui Vasile Oltean, aproximativ 40 de cărţi din cele dăruite de ţarină se află şi astăzi în Şchei. Donaţiile din partea Rusiei au continuat în 1749 şi 1750, când s-au dăruit 13.000 florini, cu care s-a renovat biserica şi s-a ridicat turnul cu ceas. O placă comemorativă în latină fixează momentul şi contribuţia ţarinei ruse: ,,Pia liberalitate Elisabethae Petrovnae, monocratrices totius Rusiae, imperatricis invictae, hic sacer locus est renovatus anno 1751”. În 1748 îl aflăm pe Eustatie Grid iscălit ,,iconomul şi protopopul Eustatie Gridovici”, în actul de donaţie al moşiei Budişteni pentru biserică. Fiind reprezentantul bisericii în faţa diverselor autorităţi ecleziastice şi laice, contribuind la extinderea şi înfrumuseţarea ei prin edificarea paraclisului nou în 1733 şi prin dăruirea unei coroane cu mărgăritare, Eustatie Grid a început să pună ordine în actele bisericii, instituind, în 1758, registrul de naşteri, botezuri, cununii şi decese. Pe plan administrativ, Eustatie Grid a jucat un rol important în viaţa Braşovului: în 1756, în vremea ciumii, a angajat paznici în Şchei, pentru casele afectate de molimă şi tâlhari, punând capăt dezordinilor şi abuzurilor. A avut meritul de a fi susţinut construirea în piatră a etajului şcolii din Şcheii Braşovului, depăşind piedicile puse de Magistrat. În 1763 a suferit un atac de apoplexie, care l-a imobilizat până la moarte (3 mai 1767). A fost îngropat în cavoul de sub lespezile bisericii, o candelă veghindu-i deasupra somnul de veci. Memoria protopopului Eustatie Grid a fost cinstită de românii braşoveni, care au botezat o stradă cu numele său. Un pictor necunoscut l-a imortalizat într-un tablou în ulei pe pânză, care se păstrează astăzi în arhiva muzeului din Şchei. În actul de împărţire a averii între urmaşi, întocmit în 5 noiembrie 1767, sunt menţionate cărţile sale: o biblie românească, o biblie ilustrată, o pravilă românească şi una slavonă, un Apocalips manuscris, o psaltire, o carte grecească de cântări, un epistolier. Prin activitatea sa, Eustatie Grid a exprimat năzuinţele românilor braşoveni în contextul epocii, înscriindu-se în şirul de clerici luminaţi care au desfăşurat o bogată activitate diplomatică.
Referinţe: Trausch, Collectanea, I, p. 387; Meltz-Hermann, Das alte und neue Kronstadt, I, p. 198; Stinghe, St. (ed.), Istoria, p. 127, 128, 144, 164, 193, 218 şi ed. de O. Şchiau, Livia, Bot, p. 96, 132-134, 143, 152-153, 160, 164, 176; Stinghe, St. (ed.), Documente, vol. I, p. 61-64, 70, 85, 89, 142, 151, 173, 179, 188, 211-213, 321, vol. II, p. 328, vol. V, p. 14, 23, 132; Iorga, N., Braşovul şi românii, p. 311; Idem, Socotelile Braşovului, p. 8; Idem, Scrisori şi inscripţii ardelene şi maramureşene, II, p. 247; Quellen…, vol. V, p. 456; Dragomir, Silviu, Relaţiile bisericeşti ale românilor din Ardeal cu Rusia în veacul al XVIII-lea, în Al XXX-lea anuar al Institutului pedagogic-teologic al arhidiecezei ort. rom. transilvane în Sibiu pe anul şcolar 1913-1914, Sibiu, 1919; Idem, Istoria desrobirei religioase a românilor din Ardeal în secolul al XVIII-lea, vol. I, Sibiu, 1920, p. 124 şi urm.; Muşlea, Candid C., Protopopul Eustatie Grid, în Ţara Bârsei, V, 2, 1933, p. 135-142 şi 3, p. 218-227; Idem, Biserica, vol. I, p. 197, 222-225, 235, 292, vol. II, p. 9-12, 25, 28, 42-43, 48-53, 69-71; Oltean, V., Şcoala, p. 68-69; Idem, Eustatie Grid (1721-1767), în Primăria Brașov, nr. 86-87, 1-31 mai 1997, p. 7.
Fișă întocmită de Ruxandra Moașa Nazare.