GRECU, Ioan Gh. (născut 23 octombrie 1919, sat Copăcel, comuna Hârseni, județul Brașov), farmacist, profesor universitar. A făcut şcoala primară din sat (1926-1930) şi Liceul “Radu Negru” Făgăraș, promoţia 1938. În acelaşi an se înscrie la Facultatea de Farmacie București şi este admis şi la Academia Naţională de educaţie fizică București. A urmat Facultatea de Farmacie București, absolvită în 1943 şi Facultatea de chimie a Universității Cluj, pe care a terminat-o în 1948. În 1940 a reuşit la Institutul sanitar militar București. După absolvirea farmaciei, a lucrat ca ofiţer farmacist, şef de farmacie a spitalelor militare din Timişoara, Târgu Mureş, Alba Iulia şi Cluj, în cadrul Secţiei sanitare a Comandamentului Armatei a III-a Cj, până în 1956, când a fost trecut în rezervă cu gradul de locotenent colonel. A înfiinţat şi organizat Farmacia Casei Copilului din Cluj în 1951 şi Laboratorul de chimie alimentară şi toxicologie din cadrul Laboratorului regional de bacteriologie veterinară Cluj (1957-1958). A început cariera didactică în 1949 ca asistent la disciplina Industria medicamentelor la Facultatea de farmacie, IMF Cluj, ajungând profesor în 1965 şi fiind şef de catedră între 1968-1985, până la pensionare. După reforma învăţământului superior din 1950, în locul disciplinei de chimie generală şi analitică s-au înfiinţat trei discipline noi: chimie organică, chimie anorganică şi chimie analitică. I s-a încredinţat conducerea specializării de chimie anorganică şi în această calitate a înfiinţat laboratoarele, a coordonat activitatea didactică, de cercetare şi organizare. În 1964 a obţinut titlul de doctor în chimie şi titlul de doctor docent în 1971. Între 1998-2004 a revenit ca profesor asociat în învăţământ, la Facultatea de medicină şi farmacie a Universității Oradea. A scris cursuri, manuale, monografii şi articole ştiinţifice publicate în reviste de specialitate din ţară şi străinătate în domenii precum complecşi anionici, heteropoliacizii în analiza şi controlul medicamentelor, valorificarea unor materii prime indigene în scop farmaceutic, interacţiuni farmaceutice, istoria farmaciei din România. Afiliat la diferite organizaţii de specialitate din ţară şi străinătate. Membru fondator şi vicepreşedinte (1991-1994, 1998-2002) al Societăţii române de istoria farmaciei, preşedinte (1994-1998), preşedinte de onoare din 2009. A fost distins cu Gradaţia de merit a Ministerului Învăţământului, 1971, medalia Meritul militar, clasa a II-a, premiul Victor Babeş al Academiei Române pe anul 1987 pentru lucrarea Stabilitatea medicamentelor, medalia Profesor doctor Alexandru Ionescu Matin, clasa I pentru merite ştiinţifice aduse dezvoltării istoriei farmaciei, 2001, desemnat Man of Year de American Biographical Institute în 2008, inclus în Who’s who in the World.
Opera: Noţiuni generale despre radioelemente şi aplicaţiile lor, Cluj, s.n., 1956, 67 p.; Chimie anorganică, București, EDP, 1964, 570 p.; Ghidul farmacistului practician, București, Ed. Medical, 1967, 460 p. (în colab. cu L. Enescu); Polimorfismul şi activitatea medicamentelor, București, Ed. Medical, 1975, 162 p. (în colab. cu Dragoş Monciu); Interacţiuni între substanţe macromoleculare şi medicamentoase, 1976, 180 p. (în colab. cu Elena Curea); Identificarea substanţelor medicamentoase, Cluj, Dacia, 1980, 320 p. (în colab. cu Elena Curea); Chimie anorganică, 1982 (în colab. cu Teodor Goina); Implicaţii biologice şi medicale ale chimiei organice, Iași, Junimea, 1982, 303 p. (în colab. cu Longinus Enescu şi Maria Neamţu); Structura cristalină şi biodisponibilitatea substanţelor medicamentoase, București, Ed. Medicală, 1984, 232 p. (în colab. cu Dragoş Monciu); Echivalenţa medicamentelor, Cluj, Dacia, 1985 (în colab. cu Robert Săndulescu); Stabilitatea medicamentelor, București, Ed. Medicală, 1987, 375 p. (în colab. cu Elena Curea); Substanţe farmaceutice auxiliare, Timișoara, Facla, 1988 (în colab. cu Valeriu Popoviciu); Societatea română de istoria farmaciei, Oradea, Ed. Univ. Oradea, 1999, 163 p. (în colab. cu gh, Mermeze); Farmacia şi Societatea română de istoria farmaciei de-a lungul vremii, Oradea, Ed. Univ. Oradea, 2005, 611 p. (în colab. cu Gh. Mermeze); Figuri de farmacişti români, Oradea, Ed. Univ. Oradea, 2009, 317 p. (în colab. cu Gh. Mermeze, Ancamaria Negru); Teze de doctorat în învăţământul farmaceutic din Cluj (1872-2013), Cluj, Risoprint, 2014, 207 p. ((în colab. cu Robert Săndulescu, Adela Maghear).
Referințe: Grecu, Ioan, Funariu, Ioan, Baki Nicoară, Lucia, Personalități din Țara Făgărașului (1800 – prezent), Făgăraș, Mesagerul de Făgăraș, 2009, p. 136-138; Profesor doctor docent Ioan Grecu, nonagenar, sub redacţia prof. dr. Marius Bojiţă, Cluj, Todesco, 2009, 152 p.; Informaţii biobibliografice pe site-ul Muzeului de istorie a farmaciei Cluj, disponibile online la http://muzeuistoriafarmaciei.ro/grecu-cluj/, accesate la 27.05.2021. Datele merg până în anul 2012.
Fișă întocmită de Ruxandra Moașa Nazare.