GRECU, Constantin (născut 15 aprilie 1936, Tărlungeni, județul Brașov – mort 27 decembrie 2001, Freiburg, Germania), pictor şi sculptor. Între 1943 şi 1950 urmează cursurile primare şi gimnaziale în localitatea natală, apoi frecventează cursurile liceale la Blaj, între 1950-1954. În perioada 1954-1961 a lucrat în diferite unităţi din cadrul cooperaţiei, iar din 1961 până în 1963 a urmat cursurile Şcolii populare de Artă din Brașov, secţia Sculptură. Imediat după absolvire a fost admis la Institutul Pedagogic din Cluj, Facultatea de Arte Plastice (1963-1966), unde a terminat ca şef de promoţie, cu media 10. Timp de 14 ani a fost profesor de desen la gimnaziu în Brașov (1966-1980), continuând în acelaşi timp să picteze. Prima sa expoziţie personală a deschis-o în 1974 la Casa Armatei din Brașov. În 1977 a organizat prima expoziţie peste hotare, invitat de inginer doctor Vasile Ifrim, iar în 1980 a dat curs invitaţiei unui club de artişti liberi din Freiburg, pentru a face aici o expoziţie. Cere azil politic şi un an mai târziu se stabileşte în această localitate. “Având mereu în faţa ochilor, înscris incredibil pe retină, inconfundabilul relief al Ţării Bârsei, (…) Grecu reuşeşte să fie el însuşi şi în faţa măreţiei sau mirificului altor meleaguri binecuvântate ale Europei” (profesor Gh. Vida). A pictat în Grecia, Italia, Germania, Elveţia, Olanda, Israel, Sri Lanka şi Mallorca. În ultima dintre acestea Constantin Grecu deprinde o nouă tehnică de sculptură, folosind sudura electrică, sub îndrumarea sculptorului român David Buzgar, trăitor pe acele meleaguri. În 1982 este ales membru al Societății Artiştilor din Sudul Germaniei, BBK Freiburg. Din acelaşi an începe să lucreze ca artist profesionist, iar în februarie 1986 îşi deschide propria galerie şi şcoală particulară de artă (Phoenix), în Freiburg. În 1987 primeşte cetăţenia germană. Câteva fraze simple ce dezvăluie un stil direct şi o experienţă în domeniu, îi rezumă crezul artistic: “Artiştii care se dăruiesc nu au nevoie de show, iar rezultatul muncii lor nu are nevoie de explicaţii. Ele sunt pe înţelesul tuturor, indiferent de tehnica în care au fost realizate, abstracte sau concrete (…). Orice tehnică o poţi perfecţiona şi îţi poţi aduce în ea o amprentă personală, dacă pleci pe drumul spinos al muncii, încercărilor, dezamăgirilor, dar şi al bucuriei când ţi-a reuşit ceva (…). În orice tehnică ai lucra, în final nu mai contează decât rezultatul. Rezultatul care cuprinde multitudinea emoţiilor şi a sentimentelor artistului şi care trebuie să le transmită mai departe privitorului. Dacă nu transmite nimic înseamnă că nu e artă (…). Născut, trăit şi format ca artist în Europa, pentru mine rămâne arta tradiţională europeană şi în special impresioniştii, ca exemplu şi călăuză în acelaşi timp, cu riscul de a nu fi pe placul majorităţii specialiştilor contemporani”. Legăturile sale cu patria natală au fost reluate în 1996, fiind primit în Uniunea Artiștilor Plastici din România. După 16 ani de refugiu, la vârsta de 60 de ani a organizat o expoziţie retrospectivă, itinerantă, ce a fost deschisă în marile oraşe ale României, primul popas al acesteia fiind, cum era firesc, Brașovul. A fost apreciat de critica de specialitate din România ca ”…un nume suficient de cunoscut în pictură (…). Disponibilităţile pictorului vădesc predilecţia pentru peisaj, pasiune deosebită, reală şi distinctă” (Alex. Handrea). Vorbind despre tablourile sale, Dinu Vasiu observă că “… picturile lui Grecu sunt observaţii sensibile ale lumii înconjurătoare, un documentar emoţionant, o transfigurătoare îngemănare de obiectivitate şi subiectivitate, prin care pictura îşi cucereşte propriul limbaj. Începuturile incontestabil artistice ale lui Grecu Constantin ni se relevă ca un postimpresionism de nobilă ţinută, cu autentice rădăcini în realitate… Un desiş de trăsături de penel, într-un fel ornamental stufos. Seva lăuntrică pe care o simţim circulând, dă vitalitate acestor picturi”. Presa germană este destul de generoasă cu lucrările sale. Neueste Nachrichten din 12 iunie 1990 consideră că “artistul nu ne oferă numai o simplă preocupare estetică şi maturitate. În noile sale picturi se poate recunoaşte eliberarea de vechile constrângeri interne, dar şi dezrădăcinarea…”, iar Augsburger Allgemeine din 1 decembrie 1988 subliniază că “….picturile sale vor să producă bucurie, aceasta fiind filosofia artistului”, declarată răspicat şi unui critic de artă în Freis Wart din 12 mai 1977. În acelaşi articol, profesorul de teoria culturii şi esteticianul Alfred Erck se exprimă laudativ faţă de pictorul român: “…spontaneitatea cu care artistul redă frumuseţea naturii şi a vieţii, coloritul intensiv, exercită o fascinaţie deosebită asupra vizitatorului… Lucrările lui Grecu sunt pline de muzicalitate (de altfel, îi place şi muzica lui Mozart)…Florile lui exprimă subiectivitate şi dragoste umană. Mesajul artistic şi grafologia individuală a lui Constantin Grecu câştigă în dimensiune, pregnanţă şi efect, pe măsura progresului ce pe parcurs se anunţă în unele din lucrările sale noi. Renunţă la contemplarea şovăitoare, în favoarea dinamismului. Cu toate acestea, Grecu păstrează felul său de a picta propriu numai lui. El este un pictor prin excelenţă. Culoarea de ulei, acuarelă, sunt preferate, stăpâneşte culoarea şi nu linia”. Până în 1996 a realizat 130 de picturi în ulei pe carton, ulei pe pânză, desen în creion, acuarelă pastel, cerapastel, desen tuş, ulei pe PFL şi 8 sculpturi realizate în piatră de nisip, bronz şi sudură electrică. În 1996 este primit în Uniunea Artiştilor Plastici din România. Tablouri ale sale se găsesc în muzee şi în colecţii particulare din România, Germania, Franţa, S.U.A., India, Italia, Grecia, Japonia.
Opera: Prima expoziţie personală – Casa Armatei Brașov, 1974; Expoziţie personală – Sala Victoria Brașov, 1975; Expoziţia Naţională (Republicană) a cadrelor didactice la București, 1976, premiate Ritm industrial şi Simfonie electrică; Prima expoziţie în străinătate în oraşul IImenau, RDG, 1977, deschisă de ambasadorul României şi de ataşatul cultural la Ambasada din Berlin, prelungită cu o lună la Suhl; Expoziţie personală la Galeria Filo din Cluj, 1977; În luna mai 1978, expoziţie personală în oraşul Sonneberg (Germania) la Muzeul de Jucării Spielzeugmuseum; În luna iunie 1978, expoziţie personală la Galeria Kunstkaten din Ahrenshoop (Germania); Expoziţie personală la Sala de Cultură din Sfântu Gheorghe-Covasna, 1978; Expoziţie personală la Sala Arta-Brașov, 1980; Invitaţie din partea Freien Künstlergruppe Freiburg pentru o expoziţie personală în Germania, 1980; Participant la expoziţii de grup organizate de Uniunea Artiștilor Plastici Brașov, 1977-1980; Trei expoziţii personale în Freiburg, 1980-1986; Expoziţie personală în Bad Krozingen, 1982; Expoziţie personală în oraşul Rottweil, galeria Pelagius, 1983; Expoziţie personală în orasul Badenweiler, sala Kurhaus, 1984; Expoziţie personală la galeria Augustinum–Freiburg, 1985; Expoziţie de grup la galeria Galerie in der Klinik-Markgröningen, 1985; Participant la expoziţiile de grup ale BBK – Freiburg (Uniunea Artiștilor Plastici), 1982-1985; La expoziţia Royal Akademie of London sunt admise două tablouri din şase trimise, 1986; Expoziţie de grup în Markgröningen; Expoziţie permanentă în propria galerie din Freiburg, Phoenix, 1986; Expoziţie personală în oraşul St. Peter-Ording, staţiunea balneară Goldene Schlüssel, Nordsee – Kurklinik, 1987; Expoziţie de grup la Min. Asig. Soc. (Sozialministerium) din Stuttgart, 1987; Expoziţie personală la galeria Kubias din oraşul Emmendingen, 1988; Expoziţie de grup în Markgröningen, 1988; Expoziţie personală în Kirchzarten – Schwarzwald, 1988; Prima expoziţie internaţională în Freiburg, Eugen – Keidel – Bad, 1988; Expoziţie internaţională de grup la Novotel – Freiburg, 1989; Expoziţie internaţională de grup Strasbourg ’89 din Hotel Hilton – Strasbourg, Franţa, 1989; Expoziţie de artă europeană Paris 89, la sala Wagram, Paris, 1989; A doua expoziţie internaţională în Freiburg, Eugen – Keidel – Bad, 1989; Expoziţie personală în Augsburg la galeria Lilo, 1989; Expoziţie personală la Târgul de toamnă din Basel-Elveţia, 1989; Expoziţie personală cu peste 100 lucrări la Primăria oraşului Gernsbach, 1990; Expoziţie personală la Târgul de mostre din Basel – Elveţia, 1990; Expoziţie personală la galeriaGaluss, oraşul Biberach – Riss, 1990; A treia expoziţie internaţională în Freiburg, la Sala Foyer des Friedrichshaus, 1990; Expoziţie de ajutorare în Freiburg, Thermal Mineralbad, 1990; Expoziţie de grup în Mühlacker, 1990; Expoziţie personală în Freiburg, Sparkasse, filiala Haslach, 1991; Expoziţie personală la Târgul de mostre din Basel – Elveţia, 1991; La invitaţia directorului Muzeului de Artă din Augsburg şi a Comitetului de Cultură are loc la sala Holbeinhaus prima mare expoziţie personală oficială din Vest, 1991; Expoziţie personală în foaierul Ministerului Economiei Naţionale din Bonn, 1991; Expoziţie de grup în Markgröningen, 1992; Expoziţie personală la Târgul de mostre din Basel – Elveţia, 1992; Expoziţie personală în Lörrach, într-o casă particulară, 1992; Expoziţie personală la Kreissparkasse din Recklinghausen, 1993; Expoziţie personală la ,,Târgul de mostre” din Basel – Elveţia, 1993; Expoziţie personală în Hotelul Giessbach – Elveţia, 1994; Expoziţie personală în Hotelul Hilton din Basel – Elveţia, 1994; Expoziţie de grup în Markgröningen, 1994; Expoziţie personală în Hyogo – Japonia, 1994; Expoziţie personală la Kreissparkasse – Dorsten, 1995; Expoziţie retrospectiva la Muzeul de Artă din Brașov şi în alte oraşe (Brașov, București, Cluj, Constanţa, Iaşi, Timişoara la Casa de Cultură Fr. Schiller) 1996; în 2001 a organizat o expoziţie personală la București (aprilie-mai), Craiova (mai-iunie), Berlin (octombrie-noiembrie).
Referinţe: Artişti plastici din Brașov, f. a. p. 42-43; Vasiu, D., Un debutant cu autentice rădăcini în realitate, în Drum Nou, nr. 9241, 29 sept. 1974, p. 2; Csutak Levente, [Creator de natură moartă] în Brassoi Lapok, 12, nr. 5, 12 feb. 1980, p. 4-5; Handrea, Al., Cromatică şi expresivitate, în Viaţa Studenţească, 24, nr. 6, 13 feb. 1980, p. 10; Rădulescu, E., Bucuria culorii, în Drum Nou, 37, nr. 10906, 16 feb. 1980, p. 2; Drum Nou, 16 febr. 1980; Csutak Levente, [Constantin Grecu], în Brassoi Lapok, nr. 39, 27 sept.–3 oct. 1996, p. 3; Gliga, I., Un regal, Constantin Grecu, în Gazeta de Transilvania, nr. 1946, 5–6 oct. 1996, p. 3; [Constantin Grecu, interviu], în Ecran Magazin, nr. 45, 11-17 nov. 1996, p. 5; Pop, Ruxandra, Pictorul Constantin Grecu expune la Brașov, în Bună Ziua Brașov, 20 sept.1996, p. 3; P. R., Pictorul Constantin Grecu pictează peisaje de iarnă cu ajutorul zăpezii, în Bună Ziua Brașov, nr. 347, 23 sept. 1996, p. 8; Ştefănescu, M., Retrospectiva Constantin Grecu la 60 de ani, în Concret, nr. 1, 5-12 oct. 1996, p. 12; Ţion, Al., Între profesionalism şi metaforă (expoziţie Constantin Grecu), în Transilvania Expres, nr. 931, 23 sept. 1996, p. 3; Comşia, L., El Greco s-a dus în lumea îngerilor, în Gazeta de Transilvania, 5-6 ian. 2002, p. 5 (cu foto); cataloage şi albume: Expoziţiile sale braşovene au fost semnalate prin trei cataloage de expoziţie, ultimul apărând în 1996. În acestea se regăsesc scurte date biografice, aprecieri cu privire la picturile sale şi un repertoriu al lucrărilor sale, în ultimul din ele fiind descrise cu titlu, an de apariţie şi dimensiuni nu mai puţin de 130 de lucrări. O realizare de excepţie din punct de vedere grafic este albumul apărut la Cluj, Ed. Vitrina Felix Media SA, în anul 1997/1998 şi care în 100 de pagini conţine principalele repere biografice ale lui Constantin Grecu, expoziţiile organizate de-a lungul vremii, aprecieri asupra creaţiei sale, confesiuni ale artistului în care se fac remarcate aprecieri asupra celor care l-au sprijinit în carieră. Aceste texte sunt însoţite şi de o variantă în limba engleză şi germană. Frumuseţea acestui album o conferă însă 50 de picturi şi 7 sculpturi, toate color; (în presa străină): iconografie: Album (2 portrete).
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.