Graeser, Ernst Heinrich (născut 8 mai 1884, Brașov – mort 11 decembrie 1944, Stuttgart), pictor. Era ultimul copil dintr-o familie cu 5 copii. Asemeni fraților săi, era înzestrat și talentat la desen, cânta la vioară, scria poezii. În 1899 a început pregătirea ca arhitect, dar în 1902 a decis să se dedice picturii. A studiat la München, apoi la Zurich și Ascona, între 1908-1914 la Stuttgart, unde a locuit după primul război mondial. Creaţia sa a fost influenţată de expresioniştii germani, impresionismul târziu şi cubism. Totuși, a fost un artist versatil, iar lucrările sale nu pot fi integrate cert vreunui curent. Sensibil și receptiv, prin grafica sa, în care arăta atmosfera din preajma primului război mondial, a atras atenţia asupra direcţiei periculoase în care se îndrepta lumea şi îşi dorea o înnoire spirituală. După război, a realizat multe peisaje, dar și gravuri, ilustrații de carte, portrete. Grație activității sale artistice și expoziționale intense – 42 de participări la expoziții personale și colective între 1907-1944, Graeser a fost cooptat membru onorific al grupării artistice de la Dresda în 1920. În 1923 a fondat, alături de alți colaboratori, grupul și galeria Secession din Stuttgart (1923-1932), la ale căror expoziții anuale a participat. La sfârșitul anilor ’20, Graeser a început să proiecteze ferestre de sticlă pentru biserici, dar puține astfel de lucrări ale lui s-au păstrat. Prin aceste tendinţe el s-a detaşat de linia naţionalismului socialist și foarte probabil din motive politice a ratat angajarea ca profesor la Academia de Arte din Berlin. La sfârșitul anilor 30, sentimentele sale de critică față de realitățile din jurul său s-au exprimat în poeziile în versuri libere din colecția Semințe pentru Noul Pământ, ce datează din jurul anului 1942. S-a stins de cancer.
Referinţe: Wittstock, M., Der verlorene Sohn, în Neuer Weg, 26/1982, 1975; Myss, W., Kunst in Sibiu, Thaur bai Innsbruck; Lexikon, p. 157; Vaihinger, Albrecht, Vergessen und wiederentdeckt. Zum 125. Geburstag des Malers Ernst Graeser, în SZ, 30 apr. 2009, p. 11.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.