Gött, Fritz – tatăl (născut 1850, Brașov – mort 21 octombrie 1909), tipograf. A fost fratele lui Heinrich*. În 1867 şi-a început studiile de librar la Carl Sindel, iar după moartea acestuia, din 1870, şi-a continuat studiile la librăria Frank & Dreßnandt din Brașov, unde a activat ca adjunct. Mai târziu a primit un post la Viena. După moartea fratelui, tatăl său l-a chemat la tipografie, a cărei conducere a preluat-o la moartea acestuia. A reuşit să supravieţuiască într-o perioadă economică grea, reuşind în plus să modernizeze tipografia. A adus astfel, în 1908, trei maşini care culegeau literele mecanic, înlocuind în acest fel munca manuală. În 1909, când a murit, a lăsat fiului său o tipografie prosperă.
Referinţe: Lexikon, p. 156.
Gött, Fritz – fiul (născut 29 august 1887, Brașov – mort 22 mai 1969, Lörrach), tipograf. După studiile făcute în tipografia tatălui său, a absolvit Academia de Arte Grafice şi Tipografice din Leipzig. Şi-a făcut practica în tipografii din München şi Budapesta, iar la 23 de ani, după moartea tatălui său, a trebuit să preia conducerea tipografiei din Brașov. La sfârşitul primului război mondial s-a făcut simţită tot mai mult necesitatea înnoirii tipografiei, pentru a face faţă cerinţelor acelor vremuri. Astfel, între 1924 şi 1926 el a construit un nou sediu pentru tipografie şi pentru birouri. În 1933 avea 50 de muncitori pentru activitatea de tipărire. În acelaşi an a scos o lucrare comemorativă, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la apariţia tiparului. În 1936 a apărut o lucrare similară, prilejuită de împlinirea a 100 de ani de la apariţia periodicului Kronstadter Zeitung. Lista tipăriturilor în perioada interbelică cuprindea cărţi germane şi româneşti, printre care multe erau manuale, ziare şi reviste. În 1944 tipografia i-a fost confiscată şi naţionalizată fără nici o despăgubire. Între 1945 și 1950, a lucrat la biroul Consistoriului evanghelic, la Mediaș, iar de la 1 martie 1950 în aceeași funcție la Brașov. Membru în diferite asociaţii, a fost ultimul președinte al Societății Carpatine Transilvane. Gött a activat până în 1960, când a emigrat în Republica Federală Germană.
Referinţe: Lexikon, p. 156.
Gött, Heinrich (născut 16 aprilie 1839, Brașov – mort 30 decembrie 1883, Brașov), tipograf. A fost fiul lui Johann Gött* și fratele lui Fritz*. A lucrat în tipografia tatălui său, apoi la Tipografia Regală din Viena, unde şi-a completat studiile. S-a întors apoi ca maistru în tipografia tatălui, contribuind la modernizarea acesteia. În 1865 a devenit asociatul lui, iar din 1876 până la moartea sa prematură a semnat ca redactor la Kronstadter Zeitung.
Referinţe: Lexikon, p. 156; Knopp, Wolfgang, Buchdrucker und Redakteur. Zum 175. Geburtstag von Heinrich Gött, în Karpatenrundschau, an 47, nr. 13, 3 apr. 2014, p. 3.
Gött, Johann (născut 10 decembrie 1810, Wehrheim – mort 17 octombrie 1888, Brașov), tipograf şi editor de cărţi şi periodice. Născut la nord de Frankfurt pe Main. Cunoscând meşteşugul tiparului în oraşul natal, a fost trimis în obişnuita „călătorie de calfă” în Berlin, Viena, Trieste, Pesta, Sibiu, București. A venit la Brașov în 1832, unde s-a angajat la tipografia Schobeln, preluând această tipografie mai târziu ca proprietar (ianuarie 1834), înfiinţată de Honterus. În aprilie 1835 a obţinut dreptul de cetăţenie (indigenatul), căsătorindu-se la Brașov. Încă din ianuarie 1834 a înaintat Magistratului o cerere pentru a scoate un săptămânal, cerere aprobată abia în 1837. În tipografia sa au apărut între 1836-1838 primele ziare germane şi maghiare locale: Siebenbürger Wochenblatt (24 mai 1836), cu suplimentul literar Unterhaltungsblatt für Geist, Gemüth und Publizität, continuat de Blätter für Geist, Gemüth und Vaterlandskunde şi Erdélyi Hirlap (1 ianuarie 1838), cu suplimentul de divertisment Mulattató. Tot aici s-au tipărit periodicele româneşti Foaia duminecii (2 ianuarie 1837), Foaia literară (1 ianuarie 1838), precum şi primul ziar politic românesc din Transilvania, Gazeta de Transilvania, redactat de George Bariţiu (12 martie 1838), editată apoi vreme de 45 de ani în tipografia sa (până în 1884), precum şi suplimentul literar Foaie pentru minte, inimă şi literatură (12 iulie 1838). La intrarea generalului Bem în Brașov a plecat în exil, iar după cum mărturiseşte Bariţiu* ar fi fost condamnat chiar la moarte. Este întemeietor al „Cabinetului de lectură” (1839), în care se găseau ziare străine consultate şi de Bariţiu, al „Societăţii meseriaşilor” (1841), membru şi sprijinitor al multor corporaţii şi instituţii săseşti. În jurul lui s-a strâns un grup din pătura intelectuală şi industrială a burgheziei săseşti, grup aflat în opoziţie cu oligarhia conducătoare din Sibiu. Siebenbürger Wochenblatt a devenit organul liberalismului săsesc, intrând în polemică cu Siebenbürgische Bote din Sibiu, atât cât îngăduia cenzura, mai aspră aici decât la sediul guberniului din Cluj, în acest ultim oraş spiritul liberal fiind atât de puternic încât nu mai erau cenzurate ziarele maghiare. Cereau reformarea radicală a întregului aparat administrativ din oraşe, restabilirea vechiului drept de alegere liberă a membrilor sfatului de către toţi cetăţenii, instituirea şedinţelor publice ale sfatului, desfiinţarea breslelor şi aplicarea noilor metode în comerţ şi industrie, abandonarea vechiului sistem de a lucra pământul şi introducerea metodelor moderne în agricultură, iar ca ultim punct unirea Transilvaniei cu Ungaria, pentru a crea un stat liberal modern comun. În cercul braşovean din jurul său şi a lui Carol Maager*, secretarul gremiului de comerţ săsesc, iniţiatorul primelor planuri de construcţii de căi ferate din Transilvania, au pornit multe iniţiative. O legătură s-a stabilit şi cu Kemény, iar de aici publicarea revistei istorice Magazin zur Geschichte. În 1843 a sprijinit înfiinţarea primei asociaţii de întrajutorare a muncitorilor tipografi. În tipografia sa s-au tipărit în trei limbi: ziare, calendare, almanahuri, anuare, cărţi şcolare, reviste, între ele cuvântarea despre şcoli a lui Bariţiu şi prima pravilă comercială românească (1837). În 1851 devine membru în reprezentanţa oraşului. Între 1866-1871 este preşedinte al Camerei de comerţ şi Industrie, calitate în care a sprijinit construcţia căii ferate spre Brașov. În 1871 a devenit „orator” (preşedinte al reprezentanţei orăşeneşti), iar din 1876 a fost numit primar. A favorizat acţiunile braşovenilor de sprijinire a războiului de independenţă al românilor din 1877-1878. De la 1837 mişcarea literară săsească îşi mută punctul de greutate de la Sibiu la Brașov. Poate fi considerat cel mai de seamă continuator al operei tipografice a lui Honterus şi totodată fondatorul publicisticii germane moderne din Transilvania. Atrage între colaboratori pe Stephan Ludwig Roth, Anton Kurz. Desfăşoară o campanie de presă pentru înfiinţarea unei Academii de drept, idee materializată în 1844 la Sibiu. La 26 martie 1849 săptămânalul său îşi schimbă numele în Kronstädter Zeitung, care va deveni cotidian şi va apare până în 1944, când a fost interzis. După pensionarea sa din 1879 s-a dedicat tipografiei sale. Înmormântat în cimitirul evanghelic de pe strada Lungă. Ca omagiu al activităţii sale remarcabile de tipograf şi editor al oraşului, o stradă din Brașov îi poartă numele. G. Bogdan-Duică: „trebuie recunoscut şi meritul deosebit al tipografului literar Gött, care a sprijinit în mod conştient dezvoltarea politică şi culturală a poporului român”.
Referinţe: [Editorul Johann Gött despre programul ziarului], în Kronstadter Zeitung, nr. 1, 26 mart. 1849, p. 1; Tontsch, Hermann, Die Honteruspresse in 400 Jahren, Festschrift der Buchdrukerei Johann Götts Sohn, Brașov, 1935, p. 70-74; Netea, Vasile, G. Bariţiu. Viaţa şi opera sa, București, 1966, p. 59, 68, 86, 89-91, 96, 97, 102, 344; Idem, Göllner, C., Die Beziehungen zwischen G. Bariţ und dem Kronstädter Buchdrucker Johann Gött., în Forsch., 9, nr. 1, 1966, p. 75-90; Kroner, M., Johann Gött. – ein Förderer des siebenbürgisch sächsischen Schrifttums, în Neue Lit., XVIII, nr. 1-2, 1967, p. 124-130; [Johann Gött], în Karpatenrundschau, 18 oct. 1968, p. 7; Göllner, Carol, Confluenţe spirituale II, în Transilvania, nr. 4, 1972, p. 17-18; Salvan, F., C. I. Secăreanu, conducătorul legiunii române a Ţara Bârsei, în SAI, XVIII, 1972, p. 64; Eisenburger, E., [Johann Gött], în Karpatenrundschau, nr. 14, 9 apr. 1982, p. 6; Totu, M., Florea, P., Abrudan, P., Bărbaţi ai datoriei 1848–1849. Mic dicţionar, București, Ed. Militară, 1984, p. 121-122; Tatuşescu, Monica, [Johann Gött.], în Karpatenrundschau, nr. 50, 13 dec. 1985, p. 6; Wittstock, Manfred, Ein Mann des Fortschritts. Vor 175 jahr wurde der Kronstädter Zeitungsverleger Johann Gött geboren, în Neuer Weg, 7 dec. 1985, p. 3; [Johann Gött], în Karpatenrundschau; nr. 22, 29 mai 1987, p. 6; Nussbächer, G., Tipograful Gazetei Trans., în Drum Nou, 18 oct. 1988, p. 2; Lexikon, p. 152; Petraru, Şt., Un fondator: Johann Gött, în Cuget românesc, nr. 145, 8 dec. 1995, p. 3 (cu foto); Gherman, Mircea, Geneza Gazetei de Transilvania, în Cumidava, vol. XXI, 1997, p. 7; Cosma, Ela, Editorul Johann Gött şi presa săsească din Brașov în anii revoluţiei din 1848/1849, în Identitate şi alteritate. Studii de imagologie, Cluj, 1998, vol. 2, p. 208-248; Drotleff, D.,[Johann Gött], în Transilvania Expres, 5 aug. 1998, p. 13; Eisenburger, Eduard, Johann Gött 1810-1888, în Taten und Gestalten, II.Band, p. 54-57; Mureșanu, Camil, Das nationale Pressewesen: Das Rumänische Pressewesen, în Helmut Rumpler, Peter Urbanitsch (Hrsg.), Die Habsburgermonarchie 1848–1918, Band VIII: Politische Öffentlichkeit und Zivilgesellschaft. Teilband 2: Die Presse als Faktor der politischen Mobilisierung, Wien, Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, 2006, p. 2127-2148; Buchdrucker, Verleger und Bürgermeister. Zum Geburtstag von Johann Gött, în Karpatenrundschau, an 42, nr. 49, 10 dec. 2009, p. 3.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.