BRENCIU, Ioan Toma

BRENCIU, Ioan Toma (născut 6 aprilie 1899, Brașov – decedat 3 martie 1978, Brașov), poet şi ziarist braşovean. Fiul cantorului bisericesc Toma Brenciu, era un fiu al Şcheilor Braşovului. Avocat. A participat la cele două războaie mondiale, în rândurile armatei române, a fost rănit la Mărăşeşti şi în ultima conflagraţie a fost ofiţer de artilerie. Participant la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. A fost director al publicaţiilor Renaşterea din Baia Mare, Voinţa poporului şi Alarma ambele din Brașov, ultimul cu subtitlul „organ de luptă împotriva bolşevismului”. A publicat şi în Gazeta de TransilvaniaAdevărul literarŞcoala şi familiaPatria şi VoinţaCurierul Justiţiei militareCele trei Crişuri, revista Pindul din Salonic. Membru al ASTREI. Datorită atitudinii sale critice faţă de comunism, autorităţile l-au marginalizat şi nu i-au acordat pensie. Decorat cu Steaua României, în grad de cavaler, Coroana României în grad de ofiţer cu spade şi panglică, ordinal Sf. Gheorghe, medalia Ferdinand I, medalia Victoria şi tardiv, de către comunişti, cu Virtutea militară, clasa I, în 1968, fără onoruri şi fără sprijin material. Bunicul lui Mircea Brenciu.

OperaScăpărări – Poezii, Brașov, Ed. Kron-Art, 2018, ediție anastatică după manuscrisul din 1926, redând caligrafia şi desenul autorului.
Referințe: Petraşcu, Marius, Mai martirizaţi ca românii numai evreii au fost, în Mesager, Bv., anul I, nr. 50, 7 sept. 1991; Paul Stegaru, Muzică şi muzicieni în istoria învăţământului românesc braşovean, Brașov, Ed. Etios, 1999, p. 124; Brenciu, Mircea, Mărturie de nepot, în vol. Scăpărări – Poezii, Brașov, Ed. Kron-Art, 2018, p. 5-10.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.