IUGA, George Eugen

IUGA, George Eugen (născut 13/25 octombrie 1871, Brașov – decedat 8 mai 1958, Cluj), matematician.

După mamă era nepotul lui George Bariţiu*, iar din partea tatălui făcea parte din familia Iuga de Băcia, din ţinutul Hunedoarei. Tatăl său, Constantin Iuga, a fost timp de 30 de ani casier-contabil, apoi casier la Academia Română. A făcut studii primare şi liceale la Brașov, luând bacalaureatul în anul 1889, cu menţiunea Foarte bine. A obţinut o bursă de studii la Budapesta, cu obligaţia ca la absolvire să fie profesor de matematică la Liceul românesc din Brașov. A urmat Facultatea de Ştiinţe din Budapesta, unde, în al patrulea an de studii, devenea şi preşedinte al studenţilor români reuniţi în Societatea de lectură „Petru Maior”. Între 1893-1894 îşi satisfăcea stagiul militar în armata austro-ungară. Între anii 1895-1898, ajutat de cumnatul său Arsenie Vlaicu, director al Şcolii comerciale din Brașov şi de tatăl său, a urmat cursurile de matematică, fizică şi pedagogie de la universităţile din München, Bonn, Strasbourg şi Heidelberg (doar un trimestru). La Strasbourg i-a avut profesori pe H. Weber, specializat în algebră, şi pe Theodor Reye, specializat în geometrie. În 1898 a luat doctoratul în matematică cu teza „Die cyclischen Minimalflächen” cu distincţia Magna cum laude. A fost printre primii matematicieni români cu titlul de doctor. În teză, susţinută la profesorul său H. Weber, a pornit de la studiile lui Enneper despre suprafeţele ciclice minimale publicate în 1869 în „Zeitschrift für Mathematik”  şi de la disertaţia lui Riemann.

După absolvire, a fost profesor suplinitor de matematică la liceul din Tulcea (11 septembrie 1898-31 august 1902), iar între 1899-1901 a fost directorul liceului. Apoi, între 1 septembrie 1902 şi 11 iulie 1919 a funcţionat ca profesor titular de matematici la liceele din Brăila (la şcoala comercială, între 1908-1920, cu întreruperi), Piteşti şi Bucureşti (la liceul „Matei Basarab” şi Şcoala comercială superioară). A funcţionat ca inspector al şcolilor cu limbă străină de predare între decembrie 1908 – aprilie 1911, inspector al şcolilor comerciale (1914-1921) şi inspector al învăţământului profesional (1921-1923).

A luptat voluntar în armata română în Primul Război Mondial, între 1916-1918, fiind comandant de pluton şi adjutant de regiment. În noiembrie 1923 a fost numit profesor agregat de matematici generale la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Cluj, devenind din 1926 profesor definitiv. Aici a activat până la pensionarea sa în septembrie 1938. În acelaşi timp a fost profesor suplinitor la catedra de algebră financiară şi tehnica asigurărilor la Academia comercială din Cluj (10 noiembrie 1929-30 iunie 1933) şi profesor titular al aceleiaşi catedre (1 iulie 1933-1938). De asemenea, a fost consilier tehnic în Ministerul instrucţiunii publice (1923-1928).

După pensionare, a fost rechemat şi a predat onorific cursuri facultative de algebră financiară şi tehnica asigurărilor la Timişoara (1943-1944) şi Cluj (1945-1946). Ca profesor, a fost ordonat şi disciplinat, împărţindu-şi viaţa între catedră şi familie. La un moment dat a fost apropiat de Spiru Haret, cu care a corespondat în timpul când acesta era ministrul educaţiei şi Iuga inspector şcolar. De altfel, se spunea că făcea parte din grupul „cazacilor lui Haret”. A publicat articole de metodologie privind matematicile în Revista generală a învăţământului, a colaborat la alcătuirea de programe analitice şi a fost referent ştiinţific pentru multe manuale de matematică pentru învăţământul secundar. Membru al Societăţii de ştiinţe din București şi al celei din Cluj, membru de onoare al Institutului matematic din București, înfiinţat în 1946. Autor de cursuri de geometrie şi studii în revistele de specialitate.