FEYÉR Gyula (născut 16 ianuarie 1874, Săcele, județul Brașov – mort 9 martie 1959, Budapesta), inginer. A urmat cursurile Politehnicii din Budapesta şi Zürich. După absolvire lucrează la uzina electrică Ganz din Budapesta. Începând cu anul 1900 devine profesor de prelucrarea metalelor la Şcoala Tehnică Superioară din Budapesta. Între anii 1913-1914 a fost şi profesor de instalaţii sanitare în construcţii la aceeaşi instituţie. Curând renunţă la activitatea didactică şi începând cu anul 1921, a funcţionat la Ministerul comerţului din Budapesta, unde rămâne până la pensionarea sa (1935). A fost interesat în mod deosebit de domeniul energeticii, având un rol de primă importanţă în introducerea încălzirii cu cărbune, atât la Budapesta, cât şi în alte localităţi ale Ungariei. Este şi autorul unor valoroase invenţii. Între 1917-1943 a fost redactorul publicaţiei A Magyar Mérnök és Építész Egylet Közlönye.
Opera: F.m. Központi fűtőberendezések öntöttvas kazánszerkezetei, Budapesta, 1910; A takarékos házi tüzelésről, Budapesta, 1924; Az energiagazdálkodás magyar problémái,în Technika, 1930; Hazai és külföldi szenek használhatósága a házitüzelésben, în Közgazd. Ért., 1931.
Referinţe: Dötsch Károly, Feyér Gyula, în Épületgépészet, 1959.; Magyar Életrajzi Lexikon, vol. I, Akad. Kiadó, Budapesta, 1967, p. 508.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.